158,562 matches
-
a fost descris în două documente: ISO 690:1987 - Documentare - Referințe bibliografice - conținut, forma și structură - privind documentele în general ISO 690-2:1997 - Informatică și documentare - Referințe bibliografice - Partea 2: Documente electronice sau părți ale acestora - privind în special documentele electronice. Informațiile care trebuie introduse în referințele privitoare la cărți (lucrări monografice) sunt:
ISO 690 () [Corola-website/Science/315211_a_316540]
-
(uneori referit că Hardbass) este un gen de muzică electronică influențat de Hardcore, Hard Trance și Hard House. este tehnic un sub-gen de muzică Hard Dance cu tempo-ul mediu fiind între 120 și 150 BPM deși mulți DJ sunt cunoscuți pentru folosirea unui BPM unic. Sunetul hardstyle este tipic
Hardstyle () [Corola-website/Science/315225_a_316554]
-
deși mulți DJ sunt cunoscuți pentru folosirea unui BPM unic. Sunetul hardstyle este tipic asociat cu elemente că: bass puternic definit (fiind trăsătură principala a unei melodii de acest gen), melodii puternice inducătoare de adrenalină, precum și zgârieturi și alte sunete electronice. Caracteristică principala a acestui gen de muzică este numărul ridicat de BPM comparativ cu genurile mai mult cunoscute, melodii relativ simple și exclusiv produse digital, bass predominant datorită uzului de kick-uri puternice în compoziții, precum și efecte sonore de asemenea digitale
Hardstyle () [Corola-website/Science/315225_a_316554]
-
Un sintetizator de ritm (numit și mașină de ritm) este un instrument muzical electronic menit să imite sunetul tobelor sau ale altor instrumente de percuție. Sunt folosite cu predilecție în muzica electronică. Primul instrument de acest fel a fost așa-numitul "Rhythmicon", creat de Léon Theremin la cererea compozitorului Henry Cowell. A fost prezentat
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
Un sintetizator de ritm (numit și mașină de ritm) este un instrument muzical electronic menit să imite sunetul tobelor sau ale altor instrumente de percuție. Sunt folosite cu predilecție în muzica electronică. Primul instrument de acest fel a fost așa-numitul "Rhythmicon", creat de Léon Theremin la cererea compozitorului Henry Cowell. A fost prezentat publicului în 1932 și putea produce 16 ritmuri diferite, separat sau împreună. Dar a fost uitat repede, și
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
exemplu bongo, castaniete, clave. În 1959, firma Wurlitzer a scos pe piață un instrument electromecanic de ritm numit "Sideman", care a fost prima mașină de ritm comercială. Era intenționată ca acompaniament de percuție pentru orga Wurlitzer. Avea 12 ritmuri generate electronic, cu tempouri diferite. Sursa de sunet erau o serie de tuburi de vid care produceau 10 sunete de tobe. În 1960, Raymond Scott a construit un sintetizator de ritm, și în 1963 o mașină de ritm numită "Bandito the Bongo
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
Prince etc. Printre firmele producătoare de mașini de ritm digitale pot fi numite: Oberheim, E-mu Systems, Yamaha. Mașinile de ritm care au existat înainte de introducerea tehnologiei MIDI în 1983 aveau altă metodă de a sincroniza ritmul cu celelalte instrumente electronice. Unele foloseau un sistem numit "DIN-sync" (numit și "sync-24"). Începând cam din anul 2000, mașinile de ritm de sine stătătoare au devenit mai puțin obișnuite, fiind înlocuite de samplere controlate de sequencere, software de sequencere și sampling, și de așa-
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
cotă de piață de aproximativ 20% în anul 2006. Compania a fost înființată în anul 2003, când era controlată de fondul de investiții suedez Oresa Ventures și Florin Andronescu, fondator și președinte al companiei, care a înființat și distribuitorul de electronice și electrocasnice Flanco. International a fost preluată în mai 2005 de către grupul Cetelem, divizia furnizoare de credite de consum a grupului financiar francez BNP Paribas. Compania este activă printr-o rețea de 460 puncte de vânzare, în peste 60 de
Credisson () [Corola-website/Science/318599_a_319928]
-
vest puteau fi cumpărate cu valută liber convertibilă. În anul 1968, s-a deschis primul bar studențesc în București; un scriitor de la "Viața Studențească" l-a descris „mese joase, lumină discretă, gumă de mestecat și țigări, Pepsi și Coca-Cola, jocuri electronice, biliard... plus câteva ore de discuții interesante. Iată de ce barul apare ca un răspuns la nevoia naturală de a comunica, pentru a face schimb de idei și opinii discordante... intr-o atmosferă relaxată”. Arta modernă americană, criticată dur în timpul realismului
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
respectiv rece a schimbătorului. Eficiența schimbătoarelor de căldură poate fi calculată cu relații de forma formula 19 adaptate pentru fiecare tip de curgere. Exemple de astfel de relații: Deoarece relații ca ultima sunt greu de folosit în practică fără un calculator electronic și un software corespunzător, aceste relații sunt prezentate și sub formă de nomograme, ca în figura alăturată, nomogramă aplicabilă, de exemplu, unui radiator de mașină. În relațiile de mai sus: formula 23 este eficiența schimbătorului, raportată la fluidul cald, formula 24 este
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
Civil American a determinat încetarea apariției ei în 1861, dar aceasta s-a reluat în 1885. Între 1909 și 1941 revista a fost editată în Albany, New York. În 1941, editorul Benjamin Boss a trasferat responsabilitatea Societății Astronomice Americane. Prima ediție electronică a revistei a apărut în ianuarie 1998. Începând cu numărul din iulie 2006, Astronomical Journal a început publicarea unei ediții electronice independente de ediția pe suport de hârtie. Din 2005, conducerea editorială este asigurată de John S. Gallagher, III (Universitatea
Astronomical Journal () [Corola-website/Science/318822_a_320151]
-
a fost editată în Albany, New York. În 1941, editorul Benjamin Boss a trasferat responsabilitatea Societății Astronomice Americane. Prima ediție electronică a revistei a apărut în ianuarie 1998. Începând cu numărul din iulie 2006, Astronomical Journal a început publicarea unei ediții electronice independente de ediția pe suport de hârtie. Din 2005, conducerea editorială este asigurată de John S. Gallagher, III (Universitatea din Wisconsin-Madison, Statele Unite ale Americii).
Astronomical Journal () [Corola-website/Science/318822_a_320151]
-
British Journal of Cancer" de către John F. Kerr de la Universitatea din Queensland (Australia) împreună cu Andrew H. Wyllie și Alastair R. Currie de la Universitatea din Aberdeen (Scoția), ca rezultat al observațiilor lor făcute în cursul studiilor efectuate asupra țesuturilor cu microscopul electronic. Fenomenul fusese deja remarcat în 1842 de cercetătorul german Carl Vogt; o descriere mai amănunțită aparține anatomistului englez Walther Flemming (1885). Hippocrate din Cos (460 - 377 î.Chr.) folosise deja termenul de "apoptosis" pentru a descrie "căderea oaselor" în procesul
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
Ciclul Moștenirea" scris de Christopher Paolini, și continuarea romanului "Eragon". Cartea a fost lansată pe data de 23 august 2005 în limba engleză în ediție cartonată, apoi în ediție broșată în septembrie 2006 și, de asemenea, în format audio și electronic. La fel ca "Eragon", "Eragon II" a ajuns în lista de bestseller din New York Times. Pe 26 septembrie 2006 a fost lansată o ediție specială, care includea informații și ilustrații noi realizate atât de desenatorul original, cât și de autor
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
aceasta conține un fragment din "Brisingr", un poster cu Glaedr (care avea să devină coperta cărții "Brisingr"), istoria Alagaësiei, ilustrații de Christopher Paolini și o listă cu personajele, locurile, obiectele și clanurile piticilor. Ediția a fost lansată și în format electronic. "Eragon II" a apărut în patruzeci și una de țări, printre limbile în care a fost tradus romanul numărându-se spaniola, portugheza, și sârba. Printre editorii la nivel mondial se regăsesc Gailivro - pentru traducerile în portugheză și poloneză, și Gramedia
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
Odeon a fost o formație românească de muzică petrecere cu instrumente moderne electronice, înființată în primii ani 1980 la Buzău. Alături de Azur și Generic, este unul dintre primele grupuri care au contribuit la apariția muzicii depetrecere și pahar modernă, folosind ca sursă de inspirație muzică pop din țările balcanice și clasică lăutăreasca din
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
Costel Geambașu, care a activat o vreme și în calitate de baterist (până în 1986). Grupul s-a produs la început în formula: voce, chitară, claviaturi, chitară baș, baterie, reducându-se cu timpul la voce, chitară și claviaturi, bateristul fiind înlocuit de omologul electronic, iar basul fiind executat de către claviaturist. Componentă a fost deosebit de fluctuanta în toată activitatea ei, singurul membru constant fiind cântărețul Geambașu. Pe primul material discografic al formației sunt amintite următoarele nume: Laurențiu Tănase (claviaturi), Gigel Săvoianu (chitară baș), Costel Petrescu
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
Ploiești extrase Fratele Meu, Răpirea Din Serai, Daca Nu Te Văd O Zi (Of Ce Supărare) Volumul 6 (1988) înregistrat la o nuntă (nu se cunosc amănunte) în schimb aici vom observa un alt stil și aranjament muzical predominând orgă electronică extrase Ineluș Cu Piatră Albastră,Lema, Regina Nopții și o romanța interpretată superb după versurile lui Tudor Arghezi A Venit Aseară Mama Volumul 7 (1989) înregistrat într-un restaurant din Buzău unde activau la vremea aceea extrase Am Și Eu
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
O versiune a jocului pentru PlayStation 3 a urmat pe 22 noiembrie 2007. Jocul a fost publicat de unul singur mai tarziu pentru Windows, pe data de 9 Aprilie, 2008. a fost distribuit online, prin sistemul Steam, în timp ce Electronic Arts se ocupă de vânzările din magazine. Developarea Team Fortress 2 a fost condusă de John Cook și Robin Walker, designeri care au modificat Quake, în Quake Team Fortress, în anul 1996. Jocul a fos anunțat în 1998, pus în
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
armă melee. Ultima clasa ajutătoare este Spionul, un caracter cu un accent francez pregnant și o afinitate pentru țigări. În plus față de revolverul sau, Spionul este echipat și cu unelte de camuflaj, precum un dispozitiv de invizibilitate temporară, un sapper electronic pentru a sabota structurile Inginerului, și deține abilitatea de a se deghiza drept alți jucători. Spionul poate, de asemenea, să își folosească cuțitul pentru a înjunghia inamicii în spate și a-i omora astfel instantaneu. Vâlve se concentrează în special
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
realizate în așa fel, încât jucătorii să știe imediat unde se află. Bazele RED folosesc culori calde, materiale naturale și forme unghiulare, pe când bazele BLU sunt realizate folosindu-se culori reci, materiale industriale și forme ortogonale. În timpul conferinței de presă Electronic Arts din iulie 2006, Vâlve a dezvăluit că "Team Fortress 2" avea să fie livrat că și componența multiplayer a pachetului de jocuri "The Orange Box". Un trailer din timpul conferinței, care cuprindea toate cele nouă clase, demonstra pentru prima
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
(Interfață Digitală pentru Instrumente Muzicale) este un protocol de comunicații standard definit în anul 1982 de Internațional Association (IMA). Standardul MIDI 1.0 permite instrumentelor muzicale electronice cum ar fi claviaturile electronice sau computerele să comunice, să se controleze reciproc sau să se sincronizeze. MIDI nu transmite semnale sau informații audio, ci „mesaje de eveniment“ cum ar fi înălțimea sau intensitatea notei de reprodus, sau semnale de
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
(Interfață Digitală pentru Instrumente Muzicale) este un protocol de comunicații standard definit în anul 1982 de Internațional Association (IMA). Standardul MIDI 1.0 permite instrumentelor muzicale electronice cum ar fi claviaturile electronice sau computerele să comunice, să se controleze reciproc sau să se sincronizeze. MIDI nu transmite semnale sau informații audio, ci „mesaje de eveniment“ cum ar fi înălțimea sau intensitatea notei de reprodus, sau semnale de control a unor parametri că
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
de eveniment“ cum ar fi înălțimea sau intensitatea notei de reprodus, sau semnale de control a unor parametri că volumul, repartizarea stereo, efectul de vibrato sau semnalul de ceas pentru stabilirea tempo-ului. Este foarte cunoscut și folosit că protocol electronic în industrie. Interfață fizică MIDI folosește conectori DIN5/180°. Sunt folosite conexiuni optoizolatoare pentru a nu utiliza bucle de împământare a dispozitivului MIDI. MIDI este bazat pe o rețea topologica, având un emițător-receptor în fiecare dispozitiv. Ambele separă linia de
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
așterne pe suport, iar cele a căror temperatură de control este egală cu cea a cuptorului se vor deforma într-un arc caracteristic, vârful lor atingând suportul. Actual aceste indicatoare servesc ca element de verificare a bunei funcționări a aparaturii electronice de menținere a temperaturii în cuptor. Sunt instrumente de măsurare a temperaturii prin metode fără contact, pe baza legilor radiației termice. Uzual sunt numite "pirometre". Există mai multe tipuri de pirometre, dintre care cele mai folosite sunt următoarele. În tehnică
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]