160,031 matches
-
vot direct pe un mandat de cinci ani, fiind limitat de constituție la maxim două mandate. Pe lângă rolul de comandant suprem al forțelor armate, președintele are atribuția de a numi primul ministru, cu aprobarea parlamentului, și are influență asupra politicii externe. Ultimele alegeri prezidențiale au avut loc la 10 ianuarie 2010, și au fost câștigate de Ivo Josipović, care a preluat funcția prin depunerea jurământului la 18 februarie 2010. Guvernul (în ) este condus de primul ministru, fiind format din patru vice-prim-miniștri
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
februarie 2010. Guvernul (în ) este condus de primul ministru, fiind format din patru vice-prim-miniștri și 17 miniștri cu portofoliu. Puterea executivă are atribuțiile de a propune legi și bugetul, de a aplica legile, și de a dirija politicile internă și externă ale republicii. Reședința oficială a guvernului este Banski dvori. Din 23 decembrie 2011, primul ministru al guvernului este Zoran Milanović. Parlamentul (în ) este corpul legislativ unicameral. O a doua cameră, "Camera Cantoanelor", înființată în 1993 în conformitate cu constituția din 1990, a
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și Dezvoltare, Organizația Internațională pentru Migrație, OSCE, Banca Mondială, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (ICTY), Programul pentru Dezvoltare al Națiunilor Unite, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și UNICEF. În 2009, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene deținea 1.381 de angajați și cheltuia 648,2 milioane de kune (€86,4 milioane). Printre obiectivele declarate ale politicii externe croate se numără îmbunătățirea relațiilor cu țările vecine, dezvoltarea cooperării internaționale și promovare economiei croate și
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
al Națiunilor Unite, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și UNICEF. În 2009, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene deținea 1.381 de angajați și cheltuia 648,2 milioane de kune (€86,4 milioane). Printre obiectivele declarate ale politicii externe croate se numără îmbunătățirea relațiilor cu țările vecine, dezvoltarea cooperării internaționale și promovare economiei croate și a Croației în general. Din 2003, politica externă a Croației s-a orientat și către îndeplinirea scopului strategic de aderare la Uniunea Europeană (UE). În
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
angajați și cheltuia 648,2 milioane de kune (€86,4 milioane). Printre obiectivele declarate ale politicii externe croate se numără îmbunătățirea relațiilor cu țările vecine, dezvoltarea cooperării internaționale și promovare economiei croate și a Croației în general. Din 2003, politica externă a Croației s-a orientat și către îndeplinirea scopului strategic de aderare la Uniunea Europeană (UE). În 2011, Croația a încheiat negocierile de aderare la UE și a semnat tratatul de aderare la Uniune la 9 decembrie 2011. Croația a aderat
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Slovenia din cauza disputelor de frontieră. Cea din urmă s-a rezolvat printr-un acord de arbitraj la 4 noiembrie 2009, aprobat de parlamentele naționale din cele două țări și printr-un referendum în Slovenia. Un alt obiectiv strategic al politicii externe a țării pentru anii 2000 a fost aderarea la NATO. Croația a fost inclusă în Parteneriatul pentru Pace în 2000, a fost invitată să adere la NATO în 2008 și a aderat oficial la alianță la 1 aprilie 2009. Croația
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
prin funcționarii săi, veniturile domniei (așadar ale statului) și are inițiative întru „ridicarea țării”: tratate comerciale, batere de monedă, înființarea minelor etc. Ca și senior feudal între boieri, avea privilegiul de "dominium eminens" (stăpân peste toate pământurile țării). În relațiile externe, domnul reprezenta țara față de suveranii străini. Toate aceste prerogative erau exercitate în limitele datinilor și cu sprijinul și aprobarea sfatului domnesc. Astfel, în hrisoave și tratatele comerciale externe ale lui Mircea sunt precizate numele boierilor consultați, ca și garanție a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
avea privilegiul de "dominium eminens" (stăpân peste toate pământurile țării). În relațiile externe, domnul reprezenta țara față de suveranii străini. Toate aceste prerogative erau exercitate în limitele datinilor și cu sprijinul și aprobarea sfatului domnesc. Astfel, în hrisoave și tratatele comerciale externe ale lui Mircea sunt precizate numele boierilor consultați, ca și garanție a consultării sfatului. Sfetnicii domnești dețineau cele mai importante poziții în administrație. În timpul lui Mircea, în documente sunt pomenite minim șase și maxim unsprezece dregătorii, apărute cu preponderență sub
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. a fost o figură atipică
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
Romei al lui Mussolini. Va reuși obținerea unei majorități favorabile PNȚ, în urma alegerilor din decembrie 1928, din nefericire prima guvernare țărănistă a avut loc în perioada marii depresiuni economice, iar programul lui Maniu nu a putut fi implementat. În plan extern a colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon și a frontierelor româno-ungare. Criza dinastică din anii 1920 a pus principalele partide politice (PNL și PNȚ) pe poziții opuse. Guvernul Ion I.C. Brătianu a dat mai multe
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
în sprijinul marilor puteri occidentale. La 1 noiembrie 1944, Iuliu Maniu îl întreba printr-o telegramă pe vicemareșalului Donald Stevenson dacă guvernul britanic are de gând să predea România Uniunii Sovietice, răspunsul fiind negativ. Pe 8 noiembrie însă ministerul de externe al Marii Britanii (Foreign Office) îi scria reprezentantului său la București (John Le Rougetel) într-o telegramă strict confidențială că înțelegerea dintre Churchill și Stalin privind Grecia și România orientează politica britanică. S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al României. În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franța și Marea Britanie. În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum și evacuarea prin România a tezaurului polonez. Adversarii săi legionari au afirmat existența unui plan
Armand Călinescu () [Corola-website/Science/297345_a_298674]
-
Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hrușciov și de declanșarea procesului de destalinizare, care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până atunci de stalinist. Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe și economice semiautonome în cadrul Pactului de la Varșovia și a CAER-ului la sfârșitul deceniului al șaselea. El a luat hotărârea creării unei industrii grele, inițiativă care contravenea planurilor moscovite care rezervaseră pentru România rolul de grânar al blocului comunist. Astfel
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
luat contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”. După Revoluția din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost numit Guvernatorul Băncii Naționale a României. A preluat funcția de guvernator într-un moment în care toată rezerva valutară a BNR se dusese pe importuri. Între
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
ai liderului liberal Ion C. Brătianu. a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștrimai mult decât oricine altcineva, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
astfel amenințat să abdice (deși fiul său s-a opus la abdicarea lui), crezând că Bismarck a fost singurul politician capabil de manipularea crizei. Wilhelm a fost ambivalent în privința desemnării unei persoane care a cerut controlul fără restricții asupra afacerilor externe. Cu toate acestea în septembrie 1862, Camera Deputaților a respins cu o majoritate covârșitoare bugetul propus. La 23 septembrie 1862,Wilhelm îl numește pe Bismarck prim ministru și ministru de externe. Schimbarea lui Bismarck,a apărut într-un moment de
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
București - d. 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost un om politic liberal român. A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța. A deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a stăvili mișcarea „legionară”. Născut în București, a
Ion Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/297355_a_298684]
-
Moldova era parte componentă a României, leul românesc circula în această zonă. Când Republica Moldova făcea parte din URSS, moneda era rubla. Cursul valutar oficial al MDL-ului pentru 5 aprilie 2015 era de: Rolul de bază pe piața internă și externă a Țării Moldovei îl jucau monedele din străinătate confecționate din aur și argint: ducații, florinii, zloții etc. În secolul XVII în Balcani și Țara Moldovei și-a făcut apariția și moneda olandeză «leeuwendaalder» pe care era chipul unui leu. Locuitorii
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
forumului european cu privire la mersul democrației în România, face față cu succes tirurilor încrucișate de întrebări astfel că, la 1 februarie 1991, Biroul Lărgit al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei ia hotărârea să acorde României statutul de invitat special. În plan extern, ca Prim-ministru, Petre Roman s-a manifestat cu claritate pentru strângerea legăturilor României cu țările din spațiul Euro-Atlantic. În iunie 1990 a transmis Secretarului general al NATO solicitarea de a stabili relații directe cu România și de a agrea
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
ceea ce fac în continuare, vom încerca să stopăm capacitatea forțelor conservatoare de a opri sau încetini reforma.”" Ulterior avea să afle că, în septembrie 1991, înainte de mineriadă, încrederea populației în Guvernul Roman era de 57%. La 1 octombrie 1991 datoria externă contractată de România era de 440 mil.$ iar deficitul bugetar zero. În perioada oct. 1990- oct. 1991 inflația a fost de 43%, foarte apropiată de nivelul prognozat de 35% (cea mai mică diferență înregistrată la acest indicator între prognoză și
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
ales deputat de București pe listele FSN, la primele alegeri libere, iar pe 20 iunie este desemnat prim-ministru și votat de Parlament. În august 1991, atitudinea publică față de puciul de la Moscova indică o fermă și clară opțiune de politică externă pro-occidentală a Guvernului Petre Roman. În martie 1992, la Convenția Națională a FSN, Petre Roman câștigă în confruntarea politică cu moțiunea sa “Viitorul Azi!”- un program politic social-democrat european și reformist - care devine noua platformă politică a FSN. Imediat după
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
strategii și programe concrete de acțiune regională ale Partidului Democrat. Ca senator obține adoptarea Legii privind dreptul la inițiativă legislativă al cetățenilor, drept înscris în prevederile Constituției României. La 22 decembrie 1999 este numit ministru de stat, ministru al afacerilor externe. În februarie 2000, în prezența Secretarului general al Internaționalei Socialiste, Louis Ayala, este reales Președinte al Partidului Democrat cu moțiunea “Încredere în fiecare, șanse pentru toți!”. La Colegiul Director al PD din 2 iulie 2000 prezintă Angajamentul politic al Partidului
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
din 2008. La alegerile din 2012 a fost ales deputat în Colegiul 8 din județul Brașov. Principalul său contracandidat a fost Gheorghe Ialomițianu, fost ministru de finanțe. Viziunea lui Petre Roman despre misiunile pe care le are de îndeplinit politica externă a României este cuprinsă în discursul prezentat în Aula Academiei Române, la 22 iunie 2000: “În centrul interesului național promovat de politica externă se află cetățeanul român, siguranța, prosperitatea și demnitatea sa.” În decembrie 1999 este numit ministru de stat, ministrul
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
Ialomițianu, fost ministru de finanțe. Viziunea lui Petre Roman despre misiunile pe care le are de îndeplinit politica externă a României este cuprinsă în discursul prezentat în Aula Academiei Române, la 22 iunie 2000: “În centrul interesului național promovat de politica externă se află cetățeanul român, siguranța, prosperitatea și demnitatea sa.” În decembrie 1999 este numit ministru de stat, ministrul afacerilor externe. În această calitate a deținut în perioada mai 2000-octombrie 2000 funcția de Președinte în exercițiu al Organizației Cooperării Economice la
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
României este cuprinsă în discursul prezentat în Aula Academiei Române, la 22 iunie 2000: “În centrul interesului național promovat de politica externă se află cetățeanul român, siguranța, prosperitatea și demnitatea sa.” În decembrie 1999 este numit ministru de stat, ministrul afacerilor externe. În această calitate a deținut în perioada mai 2000-octombrie 2000 funcția de Președinte în exercițiu al Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN) și este membru în Troika ministerială a OSCE. La începutul anului 2000 a anunțat prioritățile de politică externă
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]