3,716 matches
-
precum mintea-i scapără. Pe luciul argintiu, alunecă frumoasa... la braț cu un tânăr de un blond auriu. De când a devenit un as, nici cu prăjina nu-i ajungi la nas. Nu sunt victorii ușoare, nici pierderi ruinătoare. • Și sportivii îmbătrânesc deși cu forță se împotrivesc. • Pe când vom avea parte de un meci de golf pe planeta Marte? • Să schimbăm câteva servicii cu Domnul din Paradis, ar fi un vis. Cu nasul strâmb și arcada ruptă, boxerul cade la podea, sperând
GÂNDURI REBELE (2) – DESPRE SPORT de HARRY ROSS în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374439_a_375768]
-
parfumurile morții eram prea tineri pentru lumea aceea când despuiam icoane până îi auzeam pașii sfințind potecile noastre câteodată triste, ca un cântec de liră, alteori vesele ca primăvara, câte aveam să ne spunem și nu ne-am spus... ai îmbătrânit oglindă în perete de-atâta singurătate, cine te va mai șterge, cine îți va mai reda luciditatea ta de odinioară... ne soarbe umbra lumii în timp ce frunza primăverii înverzește prin alte orizonturi, alt soare, altă lună, alte păsări, alte lacrimi, cad
SPOVEDANIE ÎN FAŢA OGLINZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374545_a_375874]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > AMINTIRI Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului nopțile mele erau pline de liniști dulci fascinându-mă când apăreai de după munții îmbătrâniți de ceți și ploi atemporale delimitai mărginimi nemărginirilor expunând în vitrina amintirilor doar dorul căzut în statuie eternă se stingeau stelele când apărea soarele din pământul sătul de umblet ne-adormea foșnetul florilor rămâneam îmbrățișate-n vise lungi și care
AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374589_a_375918]
-
el mă văzu Și tăcu preț de o clipă, iertându-mi furișarea fără de veste. Veșmânt de zbor de catifea purtând, Oftă ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă deșteptai către amiază împresurată Nu numai de pace, ci de minuni. BĂTĂTORITELE CĂRĂRI Bătătoritele cărări născură o chemare, Un cânt
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
veci, sa fii Ce mai planuri, și ce vise În zadar le ticluiești ... Toate-au fost cândva promise Dispar însă, când iubești Să nu-ți fie cu mirare Când va fi să te trezești Tinerețea nu dispare ... Simți, doar cum îmbătrânești. Referință Bibliografică: DIN SECRETE ... Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul VI, 10 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DIN SECRETE ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371483_a_372812]
-
amestec de melancolie și de iritare, cum spunea Octavian Paler? Sau, poate, este vârstă renunțărilor și a umilințelor? Sau, poate, este chiar o boală, sau, de ce nu, este chiar bilanțul și verdictul vieții. Benjamin Franklin spunea;” Tragedia vieții este că îmbătrânim prea devreme și devenim înțelepți prea târziu”. Fiecare om își dorește un trai îndelungat, dar nici unul nu vrea să îmbrace hainele grele ale bătrâneții și să fie bătrân. Arghezi ne amintea că țara noastră nu are ce face cu tineri
VERDICTUL VIEȚII? de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371484_a_372813]
-
biologic își cere drepturile și modificările fizice și fiziologice sunt ireversibile. Uzură creată de factorii interni și externi se face simțită și accentuează procesul de îmbătrânire, bătrânețea devenind o colecționara de boli și dureri interioare! Ce bine ar fi sa îmbătrânim cât mai tarziu, dar să devenim înțelepți cât mai devreme! Referință Bibliografica: Bătrânețea - verdictul vieții? / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul VI, 10 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Vintilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VERDICTUL VIEȚII? de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371484_a_372813]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ASCULTA ÎNGERII Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului Începem rugăciunea anilor pierduți, S-au adunat destui și am îmbătrânit Încărunțim în timp și suntem obosiți... Ne-am regăsit de mici pe drum bătătorit. Călătoria vieții s-a sfârșit aici, Nebuni, săraci, fugiți de mici, Să nu lăsați iar craniul de dorinți Să ne umbrească clipele fierbinți. E un perete
ASCULTĂ ÎNGERII de COSTI POP în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371562_a_372891]
-
de vânt Ramele ferestrelor se clatină, Leaturile de lemn putrezite ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se preocupe Că fiarele au început să îmbătrânească, Iedera capturează balustradele, Vechea vopsea se’ntinde pe pereții jalnici. Și nimeni nu aude vaietele Pe care clanțele ușilor nu mai sunt capabile să le sufoce. THE OLD HOUSE No longer fitting the master. While the wet bricks at the
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
de înțelegere.ˮ Dragostea pentru frumos, pentru cuvântul scris nu cunoaște vârstă, de aceea eul narativ stă mereu sub semnul însuflețirii juvenile, cea care zămislește, cea care nu poate fi stăvilită în curgerea sa, pentru că: „nu e chiar rău dacă îmbătrânești, dar să nu uiți să fii tânăr!... ˮ; „Dacă anii zbârcesc pielea, lipsa de entuziasm zbârcește sufletul.ˮ Parcă vibrația verbului este mai profundă, mai intensă în cazul cărții Universul vacanțelor. „Călătoriile făcute în lumea largă, împreună cu fiica mea, Andaluza
CENACLURILE ARTUR SILVESTRI ŞI VASILE SAV ALE LSR ŞI-AU RELUAT ACTIVITATEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373820_a_375149]
-
că toate au o noimă De la-nceput, și până la sfârșit Adeseori, mă-ntreb dacă ești bine Cu sănătatea, tată, cum mai stai? Iar viața mea e goală fără tine Sunt surghiunit în viață fără trai Trecut-au anii, și-ai îmbătrânit Eu am zburat deja din cuibul tău Dar taicule, eu n-am întinerit Și pentru toate, să nu-ți pară rău Asemeni ție, o să-mi vină rândul Să-l văd pe-al meu fecior zburat în zări Ideea-n care
DOR DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373840_a_375169]
-
ofere, este aceia că va fi rănit... Culmea e că de se întâlnesc doi din aceștia... pățesc precum aceia care oferă fiecare dintre ei prioritate de ’’trecere’’, însă.. dacă n-au rugat probabil ca celălalt să facă primul pas au îmbătrânit acolo, le-a crescut barbă albă și totuși ei își acordă și acum prioritate unul altuia... Paradoxal, cel care are tăria să investească într-o relație, chiar dacă nu va fi pentru acea în cauză, în momentul în care întâlnește pe
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
de diezi răgușesc printre dactili feerici. Vine o pădure descărnată de mistreți, de lupi, de urșii bruni. Vine și-o secundă spintecată de morișca ploilor de luni. Simt miros de algă și de mentă în oglinda timpului pervers. Luna a îmbătrânit într-o latentă galaxie cu un singur vers. Inimi ferecate în sclavia curcubeului cu trupuri languroase, Bat tic-tacuri bete-n simfonia broaștelor de clisă savuroase. M-a izbit o singură secundă într-un orologiu ce la nouă, M-a trezit
ZORI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373907_a_375236]
-
mai poposiră câteva zile în capitala Austriei și merseră la câteva spectacole ținute de celebra Orchestră simfonică vieneză. În cele din urmă se întoarseră în țară, Narcisa, obosită, iar Prințișor plin de vlagă. - Dragul meu, ce mă fac când voi îmbătrâni? - îl întrebă ea într-o seară, în mod real îngrijorată. Tu vei arăta veșnic tânăr, iar eu mă voi veșteji! - Nu-ți face griji! Găsim noi o soluție! N-ai să îmbătrânești niciodată! - Vom ajunge să fim mai tineri decât
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
vlagă. - Dragul meu, ce mă fac când voi îmbătrâni? - îl întrebă ea într-o seară, în mod real îngrijorată. Tu vei arăta veșnic tânăr, iar eu mă voi veșteji! - Nu-ți face griji! Găsim noi o soluție! N-ai să îmbătrânești niciodată! - Vom ajunge să fim mai tineri decât proprii noștri copii? - tresări femeia, oarecum debusolată. - Mi-aș dori câteva micuțe prințese prin casă! - Mereu ți-ai dorit o fată! Poate că vei avea parte de ea! Anii continuau să zboare
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
dar garantat ! Doar o chitanță cum că mi-ești promisă. M-am încurcat o vreme în detalii Sau în minciuni ce m-au c-am ostenit ! Eu ți-am zărit doar umbra în vitralii Și-am înțeles de ce-am îmbătrânit ! Dragostea ta o simt ca o sculptură Ce-o modelezi acuma cum îți place. Iubirea noastră ia o-ntorsătură Ce uneori nu vrea să îmi de-a pace. Văd chipul tău cum mi-a străpuns retina Și nu mai este loc
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373894_a_375223]
-
am nicio rușine Să pot lovi pe cine mă lovește ! M-am încurcat o vreme în detalii Sau în minciuni ce m-au c-am ostenit ! Eu ți-am zărit doar umbra în vitralii Și-am înțeles de ce-am îmbătrânit ! Dragostea ta o simt ca o sculptură Ce-o modelezi acuma cum îți place. Iubirea noastră ia o-ntorsătură Ce uneori nu vrea să îmi de-a pace. Brăila, septembrie 2016 Referință Bibliografică: SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTE / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373894_a_375223]
-
iubit, pentru că au fost nevoiți să recurgă la această decizie disperată, din cauza sărăciei, când nu mai reușeau să le asigure hrana. În acest sens sunt edificatoare câteva dialoguri chiar din primele pagini: „-Băieții mi-au plecat la oraș, domnule, am îmbătrânit de tot și nu am mai reușit să adun nutreț anul acesta...Alt dialog: „-Tata nu vindea un cal bătrân, îl lăsa să moară în gospodăria lui..” sau: „-Toți țăranii au îmbătrânit, domnule,, feciorii ne-au plecat la oraș sau
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
-Băieții mi-au plecat la oraș, domnule, am îmbătrânit de tot și nu am mai reușit să adun nutreț anul acesta...Alt dialog: „-Tata nu vindea un cal bătrân, îl lăsa să moară în gospodăria lui..” sau: „-Toți țăranii au îmbătrânit, domnule,, feciorii ne-au plecat la oraș sau din țară și ne va dispărea sămânța” Dialoguri triste și îngrijorătoare, dar, ce e mai grav, nimeni nu le ia în seamă, considerându-le fără soluții. Toți suntem resemnați: ăsta-i cursul
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe strada cu-amintiri? Ce lanțuri de neliniști mi-au legat libertatea? O să găsesc răspunsul prin munții de-mpliniri Și-n file de sfârșit ce-mi vor închide cartea. Daniel Luca 12 09 2016 Referință Bibliografică: File de carte / Daniel
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
să latre și femeile se apropie. -Bună dimineața nea Gheorghe! Umpluși traista? Mai lăsași și pentru noi ceva? -Apoi aș avea eu ceva pentru voi! Păcat, că nu mai sunt așa tânăr! Tu Viorică tot frumoasă ai rămas! Nu mai îmbătrânești deloc! De Leana nu zic nimic că dacă află Nicu se supăra rău și apoi doar zic și eu, vorba aia: ,,ochii văd inima cere dar conștiința zice : Nu!” -Ptiu nea Gheorghe! Nu ți-e rușine, că ești om bătrân
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
vorbesc cu Dumnezeu o să-l rog să-mi împrumute clipele dintre două respirații doar atât cât să-l strig pe tata să o mângâi pe mama și să-mi sărut copilul nepotului să-i pot lăsa urmele pașilor și ceasul îmbătrânit de sub grindă... doar atât... întind mâna înspre tine Doamne dă-mi ceea ce așteaptă sufletul meu la urma urmei lasă-mă să fiu pâinea ce hrănește trupurile celor mulți și asta pentru o altă zi Referință Bibliografică: poate ultimul dar... / Teodor
POATE ULTIMUL DAR... de TEODOR DUME în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373958_a_375287]
-
două ori până să se hotărască să meargă în pat. Era istovită. A adormit greu, plângând înăbușit, făcută covrig pe cearșaf, cu perna strânsă în brațe... Când s-a privit în oglindă după ce s-a trezit, s-a speriat. "Am îmbătrânit! Mi-ai luat zece ani din viață, Fănele. Mi-ai mâncat tinerețea... Te-ai folosit de mine, nenorocitule! Dumnezeu nu te va ierta, chiar dacă eu am s-o pot face...". A luat telefonul în bucătărie și a rămas gânditoare cu
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
griji și lăcrima prin colțul buzelor apăsat de durere scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți " vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo", apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima ai mai îmbătrânit și tu și tata ați spart cerul și prin crăpătura aceea ne priveați chiorâș până în ziua aceea în care mama a adormit pe prispa de pe care își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
pe prispa de pe care își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul e în mâinile tale dar tata? de ce nu mă strigă tata? nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape am mai îmbătrânit și eu timpul s-a aciuit în crăpătura prispei e doar un semn știu că tata și cu mama au trecut pe aici e târziu ține-mă pe genunchi în seara asta și lasă-mă să o văd pe mama
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]