2,171 matches
-
fi ajuns nici măcar pentru o săptămână. Prin urmare, trebuia neapărat să meargă la muncă. Zilnic se cerea procurată hrana copiilor. Din ce bani? De unde? De când ne-am mutat în această a treia și ultima căsuță din comuna Gelu, mama se împrietenise cu o femeie în vârstă, liniștită și cumsecade, ce trăia singură și retrasă, neavând nici un suflet pe lângă casa ei. Nană Floare, știi ce s-a întâmplat: soțul meu a fost arestat. Am cinci copii și, uite la mine, îl aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmi beau cafeua, dar nu mă vede la rugăciune, în moscheea improvizată într-o sală de lectură. La răspunsul meu că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat. Mă îndrept împreună cu Mehdi spre bibliotecă. Are un stil special de a merge, parcă ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse de pământ. La un moment dat, Mehdi se oprește și arată cu mâna întinsă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care i-am citit cu drag în facultate. Ați avut un schimb îndelungat de epistole cu Iris Murdoch. Funcționau oare strategiile de epatare epistolară în relațiile de la distanță? Dacă da, în ce fel? Și cum ați ajuns să vă împrieteniți... de fapt, să-l cunoașteți pe Saul Bellow? Credeți, doamnă Ralian, în prieteniile construite în jurul cărților? Este textul un liant mai bun pentru prietenie decât o situație-limită (de pildă, salvarea de la înec, de la jaf sau de la bătaie)? A.R. Ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
schimbat. R.P. A fost doar impactul mutării dintr-un loc pașnic în capitală? A.R. Și asta, dar nu numai. Îl zăpăciseră, e adevărat, ritmul orașului mare, mirajul lui, multitudinea de fete frumoase, viața veselă, emancipată a studenților bucureșteni. Se împrietenise cu o studentă pe care-o poreclise „Năista“, pentru că era o adeptă ferventă a lui Nae Ionescu. Am început să sufăr cumplit, sfâșietor. Până la urmă, mi-a scris, în virtutea corespondenței dintre noi, o scrisoare lungă, pe care am păstrat-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am pus o întrebare stupidă, care a rămas însă toată viața între noi: „Dumneavoastră în care Direcție lucrați?“ Eu cre deam că lucra și el în minister. S-a do vedit însă că lucra în direcția vieții mele. Ne am împrietenit foarte repede și am constatat că ne plăceau aceleași cărți, aceleași filme, aceeași muzică și mai ales că ne plăceam unul pe celălalt. R.P. Dar n-ați mai citit împreună din Proust, lipiți unul de celălalt. A.R. Acum ar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în comuna Fratautii Noi, județul Rădăuți, într-o familie de țărani tradiționali și buni gospodari, fiul lui Grigore și Catrina. Între 1940-1944 am urmat școală primară în comuna natală. În prima zi de școală l-am cunoscut și m-am împrietenit pentru o viață cu colegul Ionel Luchian, care a fost mereu premiantul clasei. În octombrie 1944, într-o dimineață încă pe întuneric am plecat la Rădăuți să dăm examen de admitere în clasa I la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
să dezvolte în noi caractere și chiar a reușit. Dovadă este și faptul că foștii colegi, care mai sunt în viață și se pot deplasa, se întâlnesc acum anual la liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. La liceu m-am mai împrietenit pentru o viață cu Gheorghe Siretchi, acum un recunoscut profesor universitar la Facultatea de Matematică a Universității din București, apoi cu Dragoș Luchian și cu George Muntean. În anii de liceu am trecut prin toate rigorile impuse de sistem, împreună cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca el s-o sune în zilele când era programată să vină la rufe? Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu vor să facă o asigurare pe viață sau contra incen diilor, dar, cînd încercă să repete și ce povestise omul acela, părinții se supărară foarte rău. În perioada aceea, Dănuț începu să-și cunoască mai bine colegii și se împrieteni cu cîțiva. De pildă, cu Marinescu, care, chiar dacă era tuciuriu la față, era deștept și nu mirosea a țigan ca Tănase. Sau cu o colegă pe care o chema Teacă Violeta și care îi făcea inele de plastic, din semnele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de suflet, se străduiesc să se adune în număr cât mai mare, și le organizează de fiecare dată în alte locuri, binecuvântate de liniște și de frumusețile naturii. Soțiile băieților s-au solidarizat cu tovarășii lor de viață, s-au împrietenit între ele și participă afectiv la bucuria generală ce se instalează firesc și sincer. Înaintarea în vârstă, apariția copiilor și nepoților, traversarea unor întâmplări nefaste de către unii dintre ei au făcut din adolescenții frumoși și veseli de altădată oameni maturi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii pe alții, organizează împreună petreceri pentru care pregătesc bucate tradiționale ca la mama acasă, încercând să construiască un colțișor de Românie în îndepărtata și greu suportabila pribegie. O capelă sau o bisericuță ortodoxă se transformă într-un
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
asociație a înființat o bibliotecă franceză, care era foarte aproape de locuința mea, în drum spre piață. Aici s-a angajat ca bibliotecară, Tomiță Iconia, pentru prieteni Coca. La Coca ne țineam noi ședințele cu asociația noastră. Cu timpul ne-am împrietenit, astfel că de multe ori ne opream pe la Coca, la Biblioteca Franceză ca să mai stăm de vorbă. Îmi amintesc că am făcut inclusiv un revelion acolo, care cred că a ieșit printre cele mai reușite din viața mea, chiar dacă nu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zburau deasupra scenei aplaudau din aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica se împrieteniseră formând o echipă care sculase toată lumea în picioare, dintre cei care se aflau pe terasă afară, invitându-i la dans în noi ritmuri muzicale, să își manifeste bucuria. Astfel sus pe platforma vasului era o întrecere a formațiilor de muzică
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acest timp în care stătuse departe de toți cei dragi. Era un tip foarte calculat și chibzuit. Se putea spune că reușise ce-și pusese în plan și acum se întorcea ca un om realizat, un om matur. Aici se împrietenise cu mulți conaționali, în afară de cei cu care venise. Alin „transpirase” de atâta umblat prin lume, iar acum era decis să treacă la un nou capitol din viața sa. Învățase în tot acest timp că viața este cea mai mare comoară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ceva de ani, mai mică decât Nicky cu zeceunsprezece ani. Avea ochii verzi, iar pielea netedă. Adevărul era că îi era frică să locuiască întro casă străină fără un bărbat iar la nevoie să o apere cineva de huligani. Se împrietenise cu Nicky. Străzile erau mai întotdeauna pline cu tot felul de delincvenți, prost crescuți, cu prostituate care culegeau informații de la tot felul de persoane, apoi atacau locuințele în care nu existau bărbați. Diavolii din ei nu se puteau îmblânzi așa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un exemplu. Acum câțiva ani, am cunoscut un tânăr de mare succes. Plecat de mic în Occident, școlit acolo, omul a revenit în România și a pus aici bazele unei afaceri care merge excelent. E despre consultanță financiară. M-am împrietenit cu el și, sincer, îl admir pentru ceea ce este. La un moment dat, mi-a spus că a decis să revină în România după ce a văzut Filantropica. Cum așa ? , am întrebat eu. Și omul mi-a spus : Am văzut în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trebuia să treacă pe altă piesă cheltuiala făcută. Secretarul literar al teatrului stătea lîngă fereastră și privea strada umedă. Alături de el, călare pe un scaun, cu pumnii rezemați de spătar și cu bărbia pe pumni, referentul literar, cu care mă împrietenisem deja, clătina din cap a pagubă, aruncîndu-mi din cînd în cînd cîte o privire de parcă ar fi vrut să vadă dacă mai sînt prezent după atîta discuție. Era ora două noaptea, într-o sîmbătă, discutam de nu știu cîte ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care să plec pe litoral, să mă angajez ajutor de bucătar, așa cum am fost în vacanța de după primul an de studenție. Voi primi o cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se ducă în garsoniera aceea de una singură! strigă Vlad furios. Acum, murmură el, întorcîndu-se spre pupitru, a ieșit de vreo cîteva luni, și-a găsit un serviciu într-un alt oraș..., îmi scrie că are colegi buni, s-a împrietenit cu un băiat... Cînd luneci pe gheață și cazi, mi-a scris în ultima scrisoare, nu înseamnă că trebuie să-ți întrerupi drumul." Doi-doi-zero deschis! Azot în amestecător, spun eu, tresărind, acționînd comanda ventilului. Tensiunea în filtre zece mii! Zece mii. Răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
început scrisoarea lungă promisă Micăi, care o va primi după întoarcerea ei din vacanță. Astăzi, prânz bun pentru care Siria s-a întrecut pe sine; are o bunăvoință, o amabilitate și o demnitate înnăscute, în ciuda înfățișării ei simple. Ne-am împrietenit și adesea îmi întrerup scrisul ca să văd ce face. Are un tact de mare doamnă și o iscusință fără pereche în cârmuirea micului ei univers. Am să fac fotografii cu ea și cu fetele ei și am să încerc să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
destul de uzual În spațiul cultural sud-est-european, chiar dacă (sau mai ales dacă) străinul părea a fi un om cumsecade. Iată ce Îi sfătuia, pe la 1075, scriitorul bizantin Kekaumenos pe tinerii aristocrați ai Bizanțului : „Dacă un străin vine În orașul tău, se Împrietenește cu tine și se Înțelege cu tine, nu te Încrede În el ; dimpotrivă, tocmai atunci trebuie să fii cu ochii În patru” <endnote id="(41, I, p. 73)"/>. Dictonul formulat de marele preot troian Laocoon - Timeo Danaos et dona ferentes
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decis să mai studiem următorii doi ani (alte ore pierdute învățând, salariu mic, alt examen) pentru a continua în spital pe post de Consultant. Restul colegilor au practicat ca specialiști sau și-au deschis propriul cabinet. Cu Karen m-am împrietenit din primul moment, și nu în ultimul, rând ne-am ajutat una pe cealaltă cu o doză bună de realism în atmosfera de competiție acerbă la spitalul din Londra unde ne făceam rezidențiatul (eu, românca crescută la Ruginești până la 6
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Cosultant și ai familie, adio!” Opiniile, ca întotdeauna, sunt împărțite. „Spune-mi cu cine te alegi ca să-ți spun cu cine semeni” din când în când constat înțelepciunea din spatele vorbelor românești și văd foarte clar, spre exemplu, cum m-am împrietenit cu Karen. Extind puțin cercul de discuții dar planurile mele de călătorie sunt întâmpinate cu o tăcere înghețată de mulți colegi și de restul familiei. Nu de puține ori, tăcerea este acompaniată de priviri și chiar vorbe de „Esti nebună
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
până apare Jose urmat de un camion, șoferul scotocește după un cablu, ne amarează și pornim cătinel pe drumul către casă. Odată ajunși, povestim aventurile, mâncăm, apoi fetele încep să se pregătească pentru plecarea plănuită pentru dimineața următoare. Ne-am împrietenit la cataramă săptămâna asta și plănuim să ne reîntâlnim în Londra când ne vom termina cu toatele periplul prin lume. Perspectiva revederii în mijlocul unei Londre hipertehnologizate, după ce ne-am cunoscut în pădurea amazoniană și am dormit claie peste grămadă pe malul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru următoarea bucată de călătorie. Quito Încerc să mă reobișnuiesc cu dormitul într-un pat normal și, mai ales, cu zgomotul non-stop din centrul orașului. Stau la un hotel/restaurant vegetarian, care încă nu este oficial deschis dar m-am împrietenit cu patronii și nu numai că mi au ținut bagajul dar mi-au păstrat și camera neatinsă de când am plecat în Santo Domingo. Mâncarea este fantastică, totul extrem de curat iar Ana și Carlos, proprietarii, au tot timpul un zâmbet larg
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]