1,704 matches
-
drepturilor vechi. După 1918 satul a trecut sub administrație românească, localnicii din zonă aducându-și și ei contribuția prin participarea la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Reforma agrară din 1921 a adus o dezvoltare importantă, prin împroprietăririle păturilor mai sărace. În 1940 satul a reintrat sub administrație maghiară (odată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria), dar a revenit României după 1945. Informații istorico-geografice și/sau socio-economice generale despre masivul cristalin Codru și despre Țara Codrului sunt sintetizate
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi și apus) și ale boierilor Brătieni (la miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Atunci au primit pământ 126 de familii, fiecare după puterea și vitele de muncă pe care le avea. Cataloagele parohiale reconstituite pe diferite perioade arată că populația satului era: Catagrafia Eparhiei Argeșului din
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
1865 oprindu-se o treime din moșie pentru Stat. Acțiunea subversivă a arendașului Constantin Bogdan și cupiditatea organelor din administrația județului Argeș au făcut ca cele 123 de familii din Stroești să nu beneficieze de „"claca mare"”, prin eliminarea de la împroprietărire a „"treimii proprietății"” situată în lunca văii Vâlsanului, 279 pogoane și 16 prăjini de teren foarte productiv și prin scoaterea din circuitul agricol a Șoptanei, peste 100 de pogoane, și considerarea acesteia drept izlaz. În anii 1878 - 1880, după Războiul
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
în 1864 în cătunul Vlașca și se gasesc acolo până azi. Dintre cei mai vechi țigani, de relgie creștini ortodoxi, se evidențiază Vasile Aradului, Aleco Parno, Costache Parno și Ion Cheptănuș". În anul 1864 se formează și „Cătunul Pochița” în urma împroprietăririi a 30 de familii de clăcași din comuna Gropile. Până la 1877, cătunul Pochița a făcut parte din comuna Gropile după care s-a alipit la Cașin. Peste scurt timp iar a trecut la comuna Gropile pentru ca în 1908, cătunul Pochița
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
1848, când un mocan, pe nume Radu Bobocu, a construit aici prima casă pe o vatră de sat veche; satul s-a numit la început Bobocu-Siliștea. Satul Roșioru (denumit și "Roșiori" în documentele vremii) a fost înființat în 1884 prin împroprietărirea de către stat a "însurățeilor", conform legii din 1879. Numele său provine de la cel al cavaleriștilor din războiul de independență al României. Numele de "Cochirleanca" provine de la numele pârâului și al unei movile din nordul satului. Pe această movilă creștea în
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
de pe urma regimului de ocupație germană, locuitorii fiind obligați să predea alimente armatei de ocupație. Peste 200 de localnici din satele Găgeanu, Boboc și Roșioru au luptat în armata română în acest război, iar reforma agrară din 1921 a dus la împroprietărirea lor și a altor țărani stabiliți în zonă, care au înființat noul sat Târlele. În perioada interbelică, proprietățile țărănești s-au fărâmițat progresiv, sau au fost puse gaj pentru credite care nu au mai putut fi plătite, astfel că țăranii
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
satele comunei sunt formate în secolul al XIX-lea, satul Cioranca fiind fondat de Grigorie Costescu la 1831, Movila Banului de avocatul Matache Pandelescu, supraveghetorul moșiilor mănăstirii Văcărești la 1854, satul Bugheni în 1859, iar satul Limpeziș fiind format prin împroprietărirea însurățeilor la 1882. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Cioranca", făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și era formată din satele Bugheni, Cioranca, Limpezișu și Movila Banului, având în total 980 de locuitori ce
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
Ioan Ciordas s-a implicat personal: ... face donații bisericilor din Pocola și Sânmartin ... (Prof Dan Ispas) - 1920 -1922, văduva Ciordas, propune satului Sanmartin să se mute cu vatra la “Drumul Mare”, pe lângă vechiul amplasament, promițând fiecărei familii care se mută, împroprietărirea cu 20 ari, în locul numit “La Hodai” (Odăi ?!? ) (memoria anonimă) Este singurul sat din zona unde a existat o singură religie, cea ortodoxă, în celelalte sunt ortodoxă și/sau greco-catolica. - În legătură cu incendiul din 1930, acesta s-a extins la mai
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
construcția acestei biserici unde slujesc eu astăzi, în biserica veche a satului Voicăuți-Bajura au slujit mai mulți preoți și dascăli, amintind aici pe preotul Mihalachi cu dascălul Grigoraș la 1774, preoții Dumitru Baican, M. Vasiliu și Anton Hadârcă menționați la împroprietărirea din 1864, și nu în ultimul rând pe preotul Gheorghe Hadârcă cel care a ctitorit biserica. Acestuia, i-a urmat Grigorie Baz, un preot luminat, învățător, scriitor de piese de teatru (a scris două piese pentru elevi intitulate ,Satana” și
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
Bereski. În acest an Cuciulata devine comună în Regatul României iar Lupșa trece în administrația noii comune. În 1921 are loc prima reformă agrară iar sătenilor li se împarte pământ din moșia grofului Bereski, acesta fiind despăgubit. O a doua împroprietărire are loc în 1945, de această dată din pământurile statului. În 1968 este desființată comuna Cuciulata și satul trece sub administrația comunei Hoghiz. În urma cercetărilor arheologice din zona Cuciulății s-au descoperit importante artefacte. Una din cele mai importante surse
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
sărăcirea și mai mult a țăranilor, în același timp chiaburii din satele comunei se vor înmulți și îmbogăți. Reforma agrară din iulie 1921 nu schimbă cu aproape nimic situația țăranilor din Todireni, mai mult, nici nu se terminase lucrările de împroprietărire și o parte din țărani au fost nevoiți să vândă parțial sau total lotul de pământ primit, motivul fiind în special lipsa mijloacelor necesare, dar și a unui capital. Cele două războaie mondiale au adâncit și înrăutățit situația țăranilor din
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
a făcut prin asociații obștești (târle) sau prin creșterea individuală, în gospodării. În 1865, prin aplicarea Legii rurale au fost împroprietăriți clăcașii, care, conform legii, au fost împărțiți în categoriile stabilite: fruntași, mijlocași și pălmași. Conform procedurii, din comisia de împroprietărire făcea parte și delegatul moșierului. Suprafața acordată în conformitate cu Legea rurală va deveni treptat insuficientă, ea micșorându-se prin moșteniri, fapt ce va duce la o continuă înrăutățire a situației țăranilor. Și aceasta în condițiile în care suprafața comunei era la
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
consecințe asupra situației generale a țărănimii și asupra marii proprietăți, a marcat un moment de cotitură în dezvoltarea României interbelice. A creat relații noi, ce au contribuit la progresul agriculturii și a economiei naționale în general. Organele de expropriere și împroprietărire au avut un rol important în înfăptuirea legislației agrare. Exproprierea urmărea trei obiective: să dea țăranului pământ de arătură, să dea pășune pentru vite, să facă școli de agricultură, ferme model, prin care țăranii să învețe cum să-și organizeze
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
să dea pășune pentru vite, să facă școli de agricultură, ferme model, prin care țăranii să învețe cum să-și organizeze gospodăriile. Se expropriau moșiile a căror suprafață trecea de 100 ha. Un număr mare de documente se referă la împroprietărire, care a fost o acțiune poate chiar mai complexă decât exproprierea. Legile agrare stabileau pentru vechiul regat următoarele categorii de împroprietărire: mobilizații din 1916-1918, mobilizații din campania 1913, văduvele de război, agricultori lipsiți de pământ sau proprietari cu terenuri mai
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
gospodăriile. Se expropriau moșiile a căror suprafață trecea de 100 ha. Un număr mare de documente se referă la împroprietărire, care a fost o acțiune poate chiar mai complexă decât exproprierea. Legile agrare stabileau pentru vechiul regat următoarele categorii de împroprietărire: mobilizații din 1916-1918, mobilizații din campania 1913, văduvele de război, agricultori lipsiți de pământ sau proprietari cu terenuri mai mici de cinci hectare, orfani de război. Din procesul verbal încheiat la 30 august 1931 aflăm că din cele 4816,39
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
prima mare confruntare motorizată de pe teritoriul României dintre trupele Corpului Expediționar Otoman și aflat în compunerea Diviziei Rusești de Mașini Blindate, care apăra acest aliniament. Soldații care au luptat în război aveau să fie împroprietăriți prin reforma agrară din 1921. Împroprietărirea s-a făcut prin exproprierea moșiei Bordei Verde aparținând Eforiei Spitalelor Civile, consemnată în procesul verbal din 5 octombrie 1922 al "Comisiunii IV județene de expropriere, ocol Viziru", la prețul de 2.600 lei/hectar terenul arabil și 1.900
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
locuitorilor sunt ortodocși (95,63%). Pentru 3,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vădeni a județului Brăila și era alcătuită doar din satul Tudor Vladimirescu, înființat odată cu împroprietărirea însurățeilor, în 1879. Comuna avea 899 de locuitori și în ea funcționau o biserică ridicată de locuitori în 1884 și o școală mixtă înființată în 1882. Celelalte două sate, Comăneasca și Scorțaru Vechi, împreună cu satul Lutu Alb, formau comuna Scorțaru
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
Băcălești se înființează satul Rata cu locuitori împroprietăriți din satul Măldăieni, participanți la război. Denumirea satului vine de la ratele sălbatice ce se aflau în număr mare pe bălțile satului. În anul 1892, lângă satul Rata se reînființează satul Băcălești prin împroprietărirea unor locuitori din satele învecinate. Cele două sate, Băcălești și Rata se unesc și formează un singur sat cu numele de Băcălești începând cu anul 1968, când are loc nouă împărțire administrativ-teritorială a țarii. Satul Ionașcu ia ființă în anul
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
O conscripție din 1831 semnalează o populație de 701 locuitori. Numărul locuitorilor a crescut în 1847 la 823 din care 821 erau de confesiune greco-catolici iar doi erau romano-catolici. Un moment important din istoria satului a fost desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor din 1850. O conscripție de la 1808 surprindea nu mai puțin de 66 de sesii iobăgești vechi și 39 de sesii noi în sat. După reformă toate acestea au revenit în proprietatea familiilor din sat. În urma acestor schimbări starea socială
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
orașul Turnu Măgurele a fost întemeiat în anul 1836, după tratatul de la Adrianopol, comuna Traian, care se află la apus de Seaca, s-a născut mai întâi sub numele de Suraia la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca urmare a împroprietăririlor: după legea lui Cuza și după victoriile de la Plevna. Comuna Lisa, care se află la răsărit de comuna Vânători, a apărut la sfârșitul sec. al XVIII-lea, ca urmare a refugiaților din Comuna Lisa situată la poalele de nord a
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
primul război mondial majoritatea sătenilor din Cioara, apți de luptă au luat parte la confruntări. Din cei care au luat parte la confruntări, 64 și-au pierdut viața, urmașii lor și restul care au rămas în viață au beneficiat de împroprietărire cu pământ de 3-4 hectare. În al doilea război mondial, majoritatea sătenilor din Cioara, apți de luptă au luat parte la confruntări. Din cei care au luat parte la confruntări, aproape 20 și-au pierdut viața. În perioada 1944-1989 cei
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
de vedere spiritual, ei se bucurau de asistența religioasă de la conducerea bisericii din orașul Ismail. Prin anul 1860 locuitorii satului Pardina care erau în majoritatea lor creștini s-au hotărât să-și construiască biserica lor proprie pe terenul obținut prin împroprietărire. În acest scop au cerut aprobarea stăpânirii otomane pe care au obținut-o și au început construirea bisericii cu hramul ,Nașterea Maicii Domnului. În acel timp un turc ienicer, anume Kirim, după ce a terminat serviciul militar a rămas în comuna
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
au primit pământ și cei 21 de clăcași atestați cu acte de aici, pe o suprafață de 63 fălci(aproximativ 94 ha) pentru care au trebuit să plătească suma de 19.463 lei și 20 parale, "la cursul visteriei". Marea împroprietărire de 1921 a îndestulat pe toată lumea, dar tot în acest an, la îndemnul învățătorului vizionar Dumitru D.Beleuță și în prezența unui inginer agronom de la fostul Consilierat Agricol al jud. Vaslui, s-a înființat prima cooperativă agricolă de producție din
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
Ștefan cel Mare este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vaslui, Moldova, România. Prima atestare documentară a satului Ștefan cel Mare este 22 octrombrie 1880. Satul Ștefan cel Mare a fost întemeiat în anul 1878 în urma împroprietăririi însurățeilor promovată de domnitorul Carol I. Până la 1864, trupul de moșie „Dealul Bârladului” pe care a fost așezat satul, era în proprietatea mănăstirii Fâstâci din județul Vaslui. După aplicarea legii de „Secularizare a averilor mănăstirești”, această moșie a fost declarată
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
Sus (20 km E) au constituit „obști de arendare” beneficiind și de avantajul că și înaintașii lor lucraseră aici ca clăcași și au început să lucreze pământul. Decretul-Lege nr. 1550/02.07.1878 le-a acordat acestor două obști privilegiul împroprietăririi și al întemeierii noului sat tocmai datorită vechimii lor ca arendași și foști clăcași. La întemeiere, satul avea 30 de familii cu 176 de suflete. În 1970, la sud de fostul CAP, în jurul izvoarelor din dreapta DN 15 D Vaslui-Roman, s-
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]