2,573 matches
-
să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot, un țăcănit îndepărtat de tocuri pe treptele metalice. Am vârât guma în gură și am mestecat cu putere. Am scăpat cheia din mână, m-am aplecat să o caut. Țăcănitul încetase, înăbușit de pământ. Am găsit cheia, am împins cu putere degetul mare și am reușit să o lipesc în crăpătura dintre cărămizi. Am ajuns jos, în iarbă, și m-am ascuns în spatele zidului casei, lângă caroseria mașinii arse. Ea apăru aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de firul care atârna mort. Am spus: telefonez de la altă cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept înainte. Acasă Elsa, așezată pe divan, vorbește cu Raffaella, le aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tapet cu ursuleți și fusese pregătit leagănul. Poate ar fi trebuit să fiu mai fericit decât eram. Dar intimitatea este un teritoriu dificil, Angela. Nu mă gândeam la Italia, dar o simțeam. Știam că rămăsese în mine cu un zgomot înăbușit de pași, ca bătrâna guvernantă a unui castel care stinge luminile una câte una, până când se face întuneric. Și, iată-ne, în hărmălaia magazinului aceluia cu două etaje și cu vitrine imense prin care se vede în interior. Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea mea, dincolo de nasul meu. Nici unul dintre noi nu va trăi, orice ar fi, acest circ se va termina, această legănare înăbușită de lucruri, de mașini în întuneric, de lumini în ceață, de priviri reflectate în geam. Sunt un om trist și voi continua să fiu, un om care își privește bănuitor ochii reflectați în geam, un om care face eforturi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
izbitură bruscă și un bufnet în piept, ca atunci când cazi din pat în timpul somnului. Poate nu s-a întâmplat nimic, căderea a fost doar interioară, un rest de gând. Nu, a căzut probabil ceva dincolo. Era un zgomot violent, dar înăbușit de perete, un obiect de metal izbit de ceva. O targă, sigur, o targă pe rotile care a fost împinsă pe paviment cu putere și s-a oprit în perete. Poate ai murit. Și acela a fost gestul lui Alfredo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lovit-o. Cu brațul sau cu piciorul. Zgomotul a fost identic cu un strigăt și a fost, trebuie să fi fost. Nu pot să mă mișc, aștept. Să se deschidă o ușă. Aștept niște picioare elegante și clemente. Aud pașii înăbușiți de talpa de cauciuc a saboților Adei. Ea este cea care vine, așa cum i-am cerut. Vine spre mine fără să știe că tu de-abia te-ai născut. Ai câteva ore și ești la sânul plin de lapte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ce să facă, ce treabă are el! E un trântor, un trântor ca... Nu, eu nu sunt trântor! Imaginația mea nu se odihnește. Trântori sunt cei care zic că muncesc și nu fac decât să bramburească totul și să-și înăbușe gândirea. Fiindcă, ia să vedem, măscăriciul ăla de negustor de ciocolată care se înfige în spatele vitrinei, și-nvârte sucitorul ca un apucat, doar, doar l-om vedea, exhibiționistul ăla al muncii, ce-i oare altceva decât un trântor? Dar nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
E-adevărat. Și ia spune, vă iubiți? — Dar, pentru Dumnezeu, don Augusto...! — Uite, dacă ai să plângi, te las. Fata își sprijini capul de pieptul lui Augusto, ca să și-l ascundă în el, și izbucni în plâns, încercând să-și înăbușe suspinele. „Fetița asta o să leșine“, gândi el în timp ce-o mângâia pe păr. — Linștește-te! Liniștește-te! — Și femeia aia...? - întrebă Rosarito fără să-și ridice capul și înghițindu-și suspinele. Ah, deci îți amintești? Păi femeia aia m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al romanului meu, cel pe care l-am făcut împreună, eul meu prieten și eul meu dușman, și ceilalți, prietenii mei și dușmanii mei, acest Unamuno îmi dă viață și moarte, mă creează și mă distruge, mă susține și mă înăbușă. Este agonia mea. Sunt oare cum mă cred eu sau cum mă cred ceilalți? Și iată cum rândurile astea se prefac într-o confesiune în fața eului meu necunoscut și incognoscibil; necunoscut și incognoscibil pentru mine însumi. Iată că fac legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
posteritate. Chiar și mamei și tatei le știrbise imaginea și îi tratase cu grosolănie. Aceștia, redenumiți van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea vorbele. Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu puteam rezista strânsorii acelor fantome. Se ridicau la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu mine gâfâind, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
avea loc în cabinetul doctorului. Cu un anestezic local. —Ești sigur că vrei să faci asta? M-am hotărât deja. — Când? —Acum două săptămâni. M-am ridicat să îmi duc pantofii în dressing. Mâine-dimineață la prima oră. —Mâine-dimineață! Cuvintele fură înăbușite de ușa care mă ascundea de privirea ei. — Dacă ți-aș fi spus mai devreme - am strigat eu din dressing -, ți-ai fi făcut griji. Nici măcar nu voiam să aduc vorba decât după ce era gata, dar doctorul spune că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi părea cuprins de un mic cutremur, gura era deschisă pentru a da glas supărării lui. —Sst, am șoptit spre pătuț. Sst. Dar el continuă să plângă. Cu toții știau poveștile. Mama care punea o mână peste gura copilului pentru a înăbuși plânsetele ca să nu le audă ofițerii SS și simțea cum trupușorul devenea moale în brațele ei. Tatăl care sufoca un bebeluș care plângea pentru a-i salva pe ceilalți doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a lui Averell Herriman, puteam auzi ecoul gemetelor mele înfundate în timp ce stăteam întins în pătucul de sub scări și mă împreunam cu amintirea lui Charlotte pe care o luasem în ascunzătoare cu mine. Dar apoi vocea răstită a tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți și Romeo, aici de față, trimite scrisori de dragoste prin Miep. De ce nu agăți la fereastră o pancartă? Aici se ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cânte. Sau să plângă. Dar după ce se gândi puțin, Fima decise să nu facă nici unul din lucrurile astea, deschise discuția și spuse: Deci Yael nu e acasă și nici Dimi. Am uitat să-i aduc ciocolată. — Așa e, zise Ted Înăbușindu-și un căscat. Scoase din pipă un nou nor de fum albăstrui și plăcut mirositor. Fima Își aținti privirea asupra planurilor computerizate, le cercetă puțin de parcă ar fi fost ale lui, compară cu deosebită atenție pagina a șasea cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor, plângând pe Înfundate, cu hohote neauzite care Îi scuturau umerii, Înăbușindu-și lacrimile cu perna, așa cum plângea uneori În timp ce făceau dragoste sau așa cum plângea Dimi uneori, fără să scoată un sunet, când i se făcea vreo nedreptate lui sau părinților săi sau lui Fima. Într-o țară civilizată, continuă Fima, Împrumutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
teritoriul lor sfânt. Probabil că se răsucesc În mormânt când deschideți gura și batjocoriți sionismul. Fima se simți deodată cuprins de un val de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-abia reuși să-și Înăbușe tentația sumbră de a-l trage pe tatăl său de bărbiță sau de a-i sparge ceașca de ceai. Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd. Deschide ochii. Deschide odată ochii. Noi suntem acum cazacii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Pe mugurii roz sclipea mulțimea stropilor de ploaie. Migdalul strălucitor Îi amintea lui Fima de o femeie fină și frumoasă, care plânsese toată noaptea și nu-și ștersese lacrimile. Imaginea asta Îi trezi o bucurie copilărească, dragoste și un dor Înăbușit de Yael, de toate femeile, fără să facă vreo diferență Între ele, o dorință arzătoare de-a deschide, Încă din această dimineață, un capitol nou În viața sa: de-a deveni de-acum Înainte un om corect și rațional, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și mai mult Între degete. Fima decise să nu mai facă nici un compromis. Trase furios fermoarul pantalonilor și Închise capacul toaletei. Ieși din baie trântind ușa. După cinci minute trânti și ușa apartamentului, trecu prin fața cutiei poștale, reuși să-și Înăbușe tentația de-a scoate ziarul din ea și o porni hotărât În direcția magazinelor. Era decis să intre la bancă și să se ocupe de patru probleme la care se gândise tot drumul, ca să nu uite. Prima: să scoată bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rădăcina părului, umerii. Un parfum delicat de săpun de toaletă Îmbinat cu o aromă ușoară de tabac de la pipa lui Teddy Îi pătrunse În nări, amețindu-l cu o dorință vagă și cu o tristețe pe care Încercă s-o Înăbușe. Ridică În brațe trupul subțire, copilăresc și, la fel cum Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum pe Yael și o Întinse pe pat În dormitor și, la fel cum Îl mângâiase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va afla ce se ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul s-o Înăbușe prin falsitate și bufonerie. Va Învăța de la tatăl Yaelei, pionierul veteran Naftali Țvi Levin, care stătea zile Întregi și privea peretele din fața sa, răspunzând la absolut orice cu Întrebarea „În ce sens?“. Nu era o Întrebare rea, de fapt. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acest moment conversația lor fu Întreruptă, pentru că doctorul Wahrhaftig năvăli Înăuntru, roșu la față, răsuflând greu și vorbind repede și tare, de parcă n-ar fi venit să ofere condoleanțe, ci să pună capăt unui scandal. Fima nu reuși să-și Înăbușe un zâmbet, pentru că În clipa aceea Își dădu seama de asemănarea dintre Wahrhaftig și Ben Gurion, care striga la tatăl său pe strada Rașba, acum patruzeci de ani. Împreună cu doctorul sosise și Tamar Greenwich, speriată, lăcrimând ușor, plină de intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puncte de retragere în ținuturile împădurite, Indochina și Dien Bien Phu, nume noi pentru infern, iar Coreea se chema locul fracturii, unde fulgerele atomice puteau să se aprindă oricând. Tancuri - ce nu mai trebuiau să-și rotească niciodată turelele - au înăbușit o primă răscoală și nici măcar moartea lui Stalin nu a pus punct acestei fracturări între țări și atomi, după cum se sperase. Se rupeau tot mai multe hălci din tarlaua pe care o administrase și o exploatase omul alb, apăruseră fisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
auzit sunând în antreu, fără să se fi mișcat ceva. Podeaua camerei de zi era acoperită cu covoare de mătase; acolo ne-a condus o slujnică după ce am mai sunat o dată. O parte din covoare erau așezate unele peste altele, înăbușind zgomotul pașilor; călcam moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în amănunt deoarece apar în majoritatea dintre ele). Le-am privit pe Maria și Lisa măsurându-se din priviri și mi-am dat brusc seama de ce se străduiseră amândouă atât de mult - ca să se impresioneze una pe cealaltă. Mi-am înăbușit râsul, imaginându-mi-o pe fiecare dintre ele azi dimineață, hotărâtă să nu fie mai prejos decât rivala numărul unu în materie de stil și strălucire. Se întâlniseră de câteva ori și, dacă mă gândesc la acele întâlniri, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-te în locul meu. Nu vreau. Începea să-mi placă atitudinea asta copilărească și aveam de gând să o păstrez și-n viitorul apropiat. Ar fi trebuit să-mi spui înainte să mă mărit cu el. Lisa nu putu să-și înăbușe râsul. Da, mi-ai fi fost foarte recunoscătoare dacă aș fi făcut-o. De petrecerea burlacelor, trebuia să-ți spun: „A, apropo, Jenny, Mark a avut o aventură minoră cu Tally pe vremea când ea era curviștina facultății. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]