13,283 matches
-
adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
divers, dacă nu-l avusese ca pacient, în urmă cu vreo doisprezece ani, și pe fiul său Virgil, care fusese internat câteva săptămâni la Colțea pentru niște probleme cu stomacul. Cu doisprezece ani în urmă, domnule Teodorescu, spuneți?... întrebă medicul, înălțându-și puțin sprâncenele. Pe timpul acela mă ascundeam, ca să nu mă aresteze legionarii..., iar câțiva ani mai târziu, la sfârșitul războiului, încă mai încercam să-mi găsesc frații și surorile, prin fostele lagăre naziste... La Colțea lucrez din 1946... Eugen a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cele mai noi ediții dintr-un șir de lucrări lexicografice, între care câte u Webster și un Larousse, de care avea mare nevoie în cercetările sale filologice, și, dacă era cu putință, o mașină de scris cu caractere ebraice. Medicul înălță mirat din sprâncene, promițându-i să facă tot ce era posibil pentru a-i îndeplini și această din urmă dorință. Remarcând că Aronică lipsea, Stelian vru să-l întrebe pe Mișu Leibovici dacă fiul său avea cumva vreo problemă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a fi prea târziu..., vă rugăm, dragi tovarăși români... să luați toate măsurile necesare... în vederea eliberării și reabilitării cât mai grabnice a lui Lucrețiu Pătrășcanu, tovarășul nostru de luptă și de idealuri..." Urmau semnăturile numeroase în josul documentului. Nando Rossi își înălță cu mândrie fruntea și se uită spre ceilalți. Inițiativa organizației noastre regionale, ținu el să-i încredințeze, este susținută, așa cum v-am zis, la cel mai înalt nivel, chiar de către tovarășul Palmiro Togliatti personal!... În încăpere se coborî tăcerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfârși, lăsă documentul pe masă, bătându-l încet cu palma. Ei, ați văzut, tovarășe Dej?... Ce părere aveți? Ce facem cu social-democrații ăștia? întrebă ministrul de interne, văzând că șeful partidului căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej tresări. Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea, trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în vizită soțul cu copiii. Pe Felicia Victor o văzu în patul din dreapta ferestrei, înconjurată de colegele și de prietenele ei. Uite cine-a venit să te vadă! îi dădu Bianca de știre, întorcându-și capul spre el. Felicia își înălță și ea capul să-l vadă și privirile li se întâlniră. Ce faci, domnule Einstein?... Te-ai hotărât să mai cobori din sferele celeste printre muritorii de rând?... îl întrebă fata. Ironia din vorbele ei era evidentă. Dacă m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iubiri. Dar dacă nu poți să mă iubești, nu ai decât să rămâi în obscuritatea și nimicnicia pământului, poate o să găsești pe acolo și urmele surorii tale, Minodora... Spiritul Dorei mai percepe doar un nor de culoare roșie care se înalță cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului. Se întoarce pe o parte ca să poată examina noua vecină de cameră. Un profil de o frumusețe pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Și un cojoc sau un suman peste vesta ei subțire. Risipite pe întinderea albă, casele împodobite cu cușme de zăpadă par rupte dintr-un basm. Te-ai putea crede într-o încremenită lume ireală, dacă din hogeaguri nu s-ar înălța filoane de fum care desenează forme fantastice pe cerul fără pată. De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate de Dragoș. Pe drumul din centrul satului este bătătorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai săi, că urgia a și început ca un semn de revărsare a mărinimiei creștinești asupra celor din cetate. Bubuiturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de pușci. Vântul dinspre miazănoapte pătrundea până la oase. Sângele albastru al leșilor a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o mică adiere de vânt... Năluca Fetița noastră s-a înălțat pe nesimțite... La nici un an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra, Chichescu, iar bunica-bica, Chica. A refuzat leagănul tot de timpuriu... și căruțul. Cerea să doarmă pe pernă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aceștia se cresc unii pe alții, mănâncă unii de la alții, cei mici se îmbracă cu ce rămâne de la cei mari, cei mari îi apără pe cei mici în cazul unor neînțelegeri cu alții de teapa lor, iar după ce se mai înalță și până la apusul vieții trăiesc în armonie și își acordă susținere necondiționată ori de câte ori vreunul are nevoie. Cutuma aceasta este susținută de puternicul sentiment fratern ce se statornicește încă din fragedă pruncie și se potențează apoi prin participarea la eforturile comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot, și pe dinainte, și pe dinapoi, bucuros nevoie mare că nevastă-sa i-a făcut mândrețe de fată... Dar fata nu prea creștea și părea pitică, cu picioarele curbate, și oamenii îi ziceau crăcănata. Abia mai târziu s-a înălțat la normal, dar fugea de băieți spunând că ea îl are pe tata, că odată și odată se va mărita cu tata, că numai tata știe s-o pupe pe unde și cum îi place ei... Asta îți umple casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta mi-l înălțase. E drept că Jojo nu era prea inventivă. Linia sa melodică era mereu aceeași. Uneori însă, pentru că începusem să-i percep doar muzical tânguirile, îmi venea s-o abordez, să-i atrag atenția că a greșit un semiton, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi blasfemia blasfemiei, dar nici până astăzi nu mi-L pot închipui altfel pe Dumnezeu. Mă simt atât de singură, încât nici pe Dumnezeu nu mi-L pot închipui altcumva. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 5 Se înălțaseră sub fereastra apartamentului nostru un mesteacăn și-un tei. De mesteacăn eram pur și simplu îndrăgostit. N-aș putea spune de ce; dragoste la prima vedere... Ajunsesem să percep diferența dintre orchestra mesteacănului și cea a teiului. Când vântul începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lasă moale, prietenește, ca pe o cârpă de Sahara, cu botul în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi părăsit norocul. Înalț cu greu privirea. Cortul este destul de aproape. Mă târăsc. Mă odihnesc. Aproape adorm. Iar mă târăsc și îmi vine să strig de bucurie: cortul este lângă mine! Cu ultimele eforturi, reușesc să-mi aduc trupul pe prima treaptă a scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zile la școală, în bancă, nemișcat, lângă umbra Marelui Bronz. Și nu-mi puteam stăpâni lacrimile, care curgeau ușor, ca un pârâiaș inocent, ca o durere mută care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz, sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru pe cap, cu privirea sa blajină de uriaș cu suflet mare... Și-apoi, cât am făcut umbră pământului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spectacolul a două ruine care încearcă să scuture de pe ele praful unor amintiri rănite. Atât. Peste o mie de ani, cu tehnologia ultramodernă, după toate mărturiile care vor fi găsite prin bibliotecile timpului, pe ruinele din Acropole oamenii vor putea înălța, probabil, un Acropole aidoma celui din antichitate. Dacă ar învia, Pericle s-ar simți, cu siguranță, acasă, între zidurile sale. Ar putea reface atunci oamenii chiar și stânca din apropiere de pe care le-a vorbit atenienilor Sfântul Apostol Pavel, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea aripile. Nu semăna, decât pentru cunoscători, cu bisericuțele din Apuseni sau Moldova. Semăna cu ea. Sau poate că semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se bucură cerul de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
animal. (P.S.2: animalele au natura în ele ). Crezi că ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus, să depășesc limitele, dar adevărul e că am nevoie de iubirea sa nesfârșită, dăruirea, generozitatea, căldura, amabilitatea sa. X: Nu-nțelegi că nu te iubește? O: Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]