6,950 matches
-
din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase un client bun pentru viitor și-i înmână punga de plastic cu ziarele înăuntru. Comisarul dădu roată cu privirea în jur în căutarea unui taxi, așteptă în zadar aproape cinci minute, în cele din urmă se hotărî să se ducă pe jos până la providențial, s.a., știm că nu e departe de aici, dar pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
legitimațiile noastre, vedeți dacă sunt bune, Trebuie să mă schimb mai întâi, Unul dintre noi vă însoțește, Vă e teamă să nu fug, să nu mă sinucid, Îndeplinim doar ordinele, nimic mai mult. Unul dintre polițiști intră, nu zăbovi mult înăuntru. Eu merg cu soțul meu unde merge el, spuse femeia, V-am spus că dumneavoastră nu mergeți, nu mă obligați să fiu dezagreabil, Nu puteți fi mai mult decât sunteți, Ah, pot, pot, nici nu vă imaginați până unde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă demontată, un pistol automat cu lunetă telescopică, care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să utilizeze nici amortizorul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i-am cunoscut, și se poate vedea deja direcția în care se vor îndrepta cei ce vor veni după noi. Generația mai tânără, conștientă de puterea și totodată tumultuoasă, a încetat să mai bată pe la uși. Ea a dat buzna înăuntru și ne-a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capot, cu părul zbârlit, a deschis o ușă și m-a privit în tăcere în timp ce treceam. În cele din urmă am ajuns la etajul șase și am bătut la ușa cu numărul treizeci și doi. S-a auzit un zgomot înăuntru și ușa s-a întredeschis. În fața mea se afla Charles Strickland. N-a scos o vorbă. Presupun că nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l anunțasem pe Stroeve de sosirea mea, și când am apăsat pe butonul soneriei de la atelierul lui mi-a deschis chiar el, dar o clipă nu m-a recunoscut. Apoi a scos un strigăt de încântare și m-a tras înăuntru. Era fermecător să ți se ureze cu atâta entuziasm bun venit. Nevastă-sa era așezată lângă sobă și cosea. S-a ridicat la intrarea mea. Stroeve m-a prezentat: — Nu-ți aduci aminte? a întrebat-o. Ți-am vorbit adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am văzut că e speriat de moarte. Dacă o fi murit cumva? Nu te teme, i-am răspuns. Am bătut în ușă, n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o lucarnă. — Strickland! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe dinăuntru. Eram furios pe Strickland, dar supărat și pe mine, pentru că Dirk Stroeve făcea o figură atât de absurdă încât îmi venea să râd. — Și nevastă-ta ce-a zis? — Plecase la piață. — Și o să-i mai dea drumul înăuntru? — Nu știu. M-am uitat perplex la Stroeve. Stătea ca un școlar pe care îl mustră un profesor. — Să încerc să ți-l iau eu de pe cap pe Strickland? l-am întrebat. A tresărit și a roșit încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de bătături și de cicatrici, așa că am înțeles că nu mai umblă niciodată încălțat. Deci se transformase pe de-a-ntregul în băștinaș. Păru încântat să mă vadă și-i spuse Atei să taie o pasăre pentru masa noastră. Mă pofti înăuntru ca să-mi arate tabloul la care lucra când am venit. Într-un colț al încăperii era patul, iar în mijloc un șevalet cu o pânză pe el. Pentru că mi se făcuse milă de el, îi cumpărasem vreo două tablouri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care-l întâmpină agresiv îi întoarse stomacul pe dos. Își duse batista la nas, își luă inima-n dinți și intră. Lumina era slabă și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmat În aceeași prăpastie, șopti Dante. Să Încercăm mai degrabă să aflăm câte ceva despre corabie. Se uită În jur. În fundul cabinei, fixat de perete, era un scrin Întărit cu benzi de fier. Forțând cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu cuprins de un atac de tuse violentă, În timp ce senzația de greață se Întețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
una din astea, la ultimul etaj. Dante mai șovăi o clipă: voia ca În minte să i se Întipărească o imagine limpede a ansamblului, Înainte să lunece În acea parțialitate a simțurilor de care avea să fie târât odată ajuns Înăuntru. Apoi, fără a mai aștepta ca celălalt să se urnească, trecu de portiță și se Îndreptă de unul singur În sus, pe treptele din lemn de stejar ce se Întindeau În cerc de-a lungul zidurilor. Percepu de Îndată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Îl ciopârțise pe om. Dante o cercetă pe dinăuntru cu luare aminte, căutând vreo urmă, Însă era complet goală. Un miros subțire de ceară Îi pătrunse pe nări, odată cu acela mai puternic, de gogoașă de ristic, al cernelii. Acolo, Înăuntru, se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o luă Înainte Dante. Celălalt Îi arătă spre un ungher din atelier, Între un dulap și o ușiță. Sacul zăcea acolo, Încă legat. - Nu m-am atins de nimic, după ordinul străjerilor, răspunse meșterul Alberto. Dar, orice s-ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute. Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic șireturile și se apucă să scoată fragmentele, trecându-i-le omului, care le rânduia pe bancul de lucru. Pe măsură ce elementele mașinăriei Îi treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tronul lui Dumnezeu. Ar fi vrut să știe ce conținea. Iar acum era În mâinile lui, dar scris Într-un limbaj pentru el indescifrabil. Întinse codicele spre sarazin, continuând Însă să Îl strângă puternic. - Îmi vei spune ce este scris Înăuntru. Dacă nu vrei să Îți fie luat și ars de Comună, ca o mărturie de erezie. Tânărul Își plecă fruntea. - Dar nu acum. Mă voi Întoarce, ca să aflu ceea ce vreau. Spre spitalul de la Santa Maria Novella - Oh, Dante! Mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
opri, strângându-și prietenul de braț. - Cecco, eu sunt aici pentru o treabă tare tristă. Inspectez cadavrul unui om asasinat. O porni spre intrarea spitalului, dar după câțiva pași se opri, Întorcându-se din nou către Cecco. - Vino cu mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lada nu era un simplu adăpost, ci era cu siguranță Întărită. În cele din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zgâiseră la femeia care Îl urma. Dar nu păreau prea surprinși, ca dovadă a cât de temeinic se Împământenise obiceiul de a introduce femei În Priorat pe timp de noapte. După ce trecură prin claustru, se Îndreptă spre o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte, acționă peste Închiderile de pe piept, rotind cele două canaturi. Era ceva scris Înăuntru, invizibil din perspectiva celor ce ar fi privit din față. Bigarelli Încrustase cu dăltița două cuvinte: Sacellum Federici. Mormântul lui Frederic. Sau altarul. Dante ridică din nou lampa spre chipul acela din bronz, studiindu-l cu mare atenție. Trăsăturile rotunjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unde se aciuise taverna lui Ceccherino. Rușinea Floenței. Pe fațadă, Între cele două coloane centrale, se deschidea o ușă joasă și largă, Întărită cu piroane și benzi de fier. Prin crăpăturile largi, jos și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]