2,851 matches
-
să debitez cine știe ce nerozie despre unitatea mistică dintre cer și pământ, așa cum este ea Întruchipată de instalațiile mele mobile, și să folosesc Într-una cuvântul „filozofie“. Mi-am stors creierii să găsesc cât mai multe cuvinte lungi și să le Înșir precum mărgelele pe ață. Lucrurile Îmi păreau a decurge destul de bine. Betty Încuviința din cap cu un aer serios, iar Jim mai mormăia câte una din când În când. Pe urmă, mi s-a permis și mie să pun Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alte aventuri pe margine, dar ceea ce aveați voi a rămas mereu neschimbat, corect? Urmă o lungă pauză. Părea că Rachel nu intenționa să rupă tăcerea pe care o păstrase până atunci și, o clipă, m-am temut că tot ce Înșirasem nu era decât un scenariu nebunesc, plin de concluzii hazardate, care n-aveau nici În clin, nici În mânecă cu realitatea. Apoi, cu un chip la fel de Încântător și de calm ca În tot timpul În care mă ascultase, ea rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mi se făcea din nou foame, așa că, plină de speranță, m-am târât jos de pe canapea și m-am uitat pe vizor. Pe urmă, mi-am dorit să mă fi abținut. Felice Bortshe, Duggie Sutton, dnul și dna Ashley erau Înșirați pe treptele de la ușa mea, În această ordine, de parcă stabiliseră În prealabil o oarece schemă a Întâietății. O clipă, Îmi fulgeră prin minte gândul de a mă furișa Înapoi pe canapea și de a sta Întinsă până ce plecau ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu se arătă mișcat de veste; Își Înșira mai departe mătăniile de jad. Deci, spuse el, vei străbate coridorul acesta, vei trece de poarta cea Înaltă de colo și Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încărunțită, fruntea pergamentoasă, numai privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi dintre fiii săi, care aruncă de jur-Împrejur expresii de ură sau de sfidare. Foarte aproape de sultan stă Omar, pe cât de posomorât, pe atât de copleșit. Înșiră În gând fraze Împăciuitoare, pe care nu va avea, fără Îndoială, niciodată prilejul de a le rosti. — Astăzi e ziua pentru care ni s-a făgăduit un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata? Întreabă Malik Șah. Hasan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând Înjurături și blesteme. De Îndată ce a trecut de Poarta Tirah, cere să fie condus la prietenul său, care Îl instalează În casa lui, bucuros să aibă, În sfârșit, prilejul de a-și dovedi recunoștința. Efuziunile obișnuite sunt rapid date la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ori cucul. Apoi au început pregătirile pentru meci. Tinerii au instalat porțile și au desenat marcajele din teren cu vopsea albă, folosind o mașină specială. Câțiva își făceau încălzirea și arătau fel de fel de figuri cu mingea. Fetele stăteau înșirate pe tușă, râzând de burta lui Nando și de picioarele de cocostârc ale lui Claudio. Bărbații nu s-au lăsat mai prejos, ei s-au apucat să maimuțărească mersul de rață al Manuelei și vorbirea peltică a Antoniei. Toată lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-au rostit destule cuvinte.” „De ce vorbesc țăranii așa de puțin?” „Pentru că nu e nimic de spus. Viața unui țăran nu cuprinde întâmplări palpitante. Așadar, țăranii umblau înșirați în lungul drumului, călcând voinicește, iar lanul de grâu de alături era uscat și întins, cât vedeai cu ochii. În spatele lor, cerul începea să se lumineze. Noi aveam să fim în oraș abia peste două ceasuri. Drumul nepietruit era presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mute obiectele din loc ori să le facă să dispară cu totul. Eu mă închideam în sufragerie câte o după-amiază întreagă, mă întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din cărțile mamei, înșirate pe rafturi. Îngerul albastru de Heinrich Mann, volumul șapte din Proust sau al treilea din Hemingway. Când mă simțeam pregătit, făceam o strâmbătură din nas, dar degeaba, nu-mi reușea ca Samanthei. Eu mișcam și buzele în același timp, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fost mereu mai interiorizată și prefer să mă confesez unui membru al AA decât prietenilor mei. Ea se poartă mai normal decât mine. Drept urmare, nu fac decât să îmi mușc limba și o las pe Daisy să plângă și să înșire vrute și nevrute. Când termină, o întreb: — Ești sigură că vrei să faci asta pentru Finn? Vorbesc eu cu el... Nu, trebuie să-l susțin, zice imediat. Da? — N-aș putea să-l las singur cu ticăloasa de Vanessa, care va încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de aceste scurte răgazuri ca să-mi fac treaba la birou. Este uluitor ce multe pot face în jumătate de oră de activitate susținută. Dar, cum am zis, revin în „lumea dezlănțuită“ a gândurilor imediat ce aceste minute se scurg. Davey îmi înșiră toate motivele pentru care Finn și Daisy sunt incompatibili. Lui Finn îi trebuie o prietenă cu temperament, care să-l înfrunte. Daisy e la punctul opus, ar sta și în cap pentru un bărbat; are nevoie de cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la spate, că lasă să i se vadă fundul, cum se întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și, tipa fiind atât de slabă, zici că e un șnur pe care sunt înșirate strâns niște firave bucăți de os. Se clatină ca o trestie pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care el Îl crede prietenul său, primește câteva sfaturi obscure și În data de 28 a aceleiași luni dă o depoziție foarte timidă și vagă, spune că el este un cavaler sărac și fără cultură și se limitează să Înșire meritele (de-acum apuse) ale Templului, pomenile pe care le-a făcut, tributul de sânge plătit În Pământul Sfânt și așa mai departe. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, sosește Nogaret, care amintește că Templul a avut legături mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Într-un zgârie-nori american de prin anii ’30, mi-ar fi fost suficient să am o ușă cu geam și m-aș fi crezut Marlowe. Am pus o canapea În cea de-a doua cameră, iar biroul la intrare. Am Înșirat În două dulapuri mari atlase, enciclopedii, cataloage pe care le cumpăram treptat. La Început a trebuit să-mi calc pe conștiință și să scriu și lucrări de licență pentru studenți disperați. Nu era greu, era destul să te duci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii. Cerem nota de plată. Chelnerul-șef, cu cele trei ajutoare înșirate în spatele lui, vine cu un platou acoperit: aveți notulița sub capac. Consumația a costat cam cât chiria noastră pe două luni. Japoneza-cu-chip-de-bronz se încăpățânează să plătească ea. Am inspirația să o întreb când are tren și îmi răspunde senin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta e duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de Negi. În coloana din stânga sunt înșirați cam o sută cincizeci de oameni. Mă cuprinde disperarea. Mă frământ, tropăi, în cele din urmă dezertez. Mă scurg de-a lungul acelorași alei dintre blocuri. Noroc că la venire presărasem conținutul unei pungi de fidea, altfel m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora 1. Pentru că nu am putut închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși: pumnul ridicat, gura deschisă. Înșirați pe două straturi, priveau cu frică ușurare și speranță dl. Vulpe, dl. Cățelu, dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele primite, de la dulciuri până la articole de îmbrăcăminte bineînțeles, oferindu-i și Prințesei care stătuse la cort. Le înșirau pe iarbă sau pe trăistuțele în care le aduseseră. — Pune-le mai colea, să nu le amesteci cu ale mele, le împingea Izaura pe cele aduse de Rozmarin sau de Păun. — Stai, fă, că nu să mănâncă, ripostau ei. Eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Să-mi vie vederea! Viziunea! Inspirația! Scanez! Doi-trei: "Podul de piatră S-a dărâmat! A sosit dracu' Și l-a luat!" Bun, bun, bun. Of...! Mai este? Ți-a venit...? Putem relua? Nein! Încă o parafrază. Ascultă colea. Trei-patru: Se-nșiră, Din liră, Brizante, Șarmante, Beții minunate, mereu. Încât adormeam Și mă trezeam, Între două haznale. Partea ascunsă, de fante, A insului meu, Anulându-se cu timbre fiscale!" Pam-pam-pam-pam, pa-ra-pa-pam, pam-pam! Zece lei, deschiderea. Intri? Intru, cum să nu? Lui Boss
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alți ani, la data asta, era frig și zloată; acuma pe cerul senin ca vara soarele galben lucea călduț, răspândind o lumină melancolică peste tristețea pământului. Hora începea pe bătătura dinaintea cârciumii, dar se întindea curând până în uliță, unde se înșirau fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când se întîmpla să treacă vreo căruță ― foarte rar, câte una, două ― toată lumea, jucători și privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură, țipetele femeilor speriate acoperind atunci țârâitul înflorit al lăutarilor. Acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a căzut în mână. Când a sosit cu coșurile acasă, era seară. Nici nu le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]