27,730 matches
-
al iubirii sfinte, În rând cu Arhetipii fără de veac și nume... Dă-mi mâna, nu-i nevoie de-aripi... O-mbrățișare: Misterioasa carne se face duh în noi; De dincolo de ceruri se-ntinde-o așteptare, Perechea cea pierdută se-ntoarce înapoi. Ruda regală a acestei poezii este pasiunea lirică intelectualizată a lui Sappho, și poezia mistică a indienei Lala Lal Ded. Prin excelență, lirica lui Lucian Blaga poet-filozof și filozof-poet este străbătută de suflu cosmic, fie că neagă, fie că afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
perpetuă, "veșnicia în mișcare", afirma Platon. Mirajul orfic înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici, noi cei monadici, noi fiii limitelor asemenea unui cristal în inefabil: ...Să mori neîncetat în Euridice -, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. În arta vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile, de a merge la templu, ci de o lumină intelectuală, care vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara înapoi spre etaj, cu copilul sub braț, molfăind o mânuță plină de salivă. — Flan cu muștar și mușețel!, strigă ea binedispusă în urma lor, și poate-i pui și niște cireșe, ceva, să-l mai înveselești! to: ada from: david ...și cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am ascultat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plăcut să dispar. Ai început să ai toane. Îmi place. Ești aproape veridică. Până într-atât că o să ajung să nu mai știu cine scrie pe cine... noroc că știu încă. Așa că îmi pare rău, dar nu e după tine. Înapoi la Isabel. Adică la mine. Așezat pe burtă, cu coatele îmbrăcate într-un covor ca o iarbă roșcată și deasă. Alfombra. Așa se spune în spaniolă. Alfombra... pagină după pagină după pagină, până când devin versiunea reală a băiețelului din Neverending
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu scoici și vase mari, cu nuferi roz, la intrarea în fiecare salon. Evgheni simte nevoia să scoată din buzunar o batistă veche și relativ murdară, să-și șteargă disperarea de pe frunte. — O să fac o școală de bucătari la bord. Înapoi în buzunar, batista se mototolește în tusea înecă cioasă a posesorului. — O să-i învăț să facă spumă de morun, pâine cu alge, o să le arăt cum se gătește bine halibutul, o să-i învăț cum să per pe lească peștele în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toate. Lecțiile de desen. Cursul de actorie. Orele de japoneză. Era o surpriză, pentru toată lumea. Un om talentat la toate. Și de toate se lăsa. Parcă o oprea ceva. Parcă o ținea în loc. O lua de mână și o ducea înapoi la linia de start... Brusc. Fără explicații. Și ea se ducea. Se lăsa despuiată de toate harurile ei, ca o fetiță ascultătoare. Suferea pentru toate, dar le abandona. Ca și cum s-ar fi temut de un eșec care nu se întâmpla
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
analize. Intermitente dureri de stomac. Să nu faci ulcer, măi! Păi să nu facă. Brusc, gâtul trosnește dureros. Parcă ar fi... nu, nu e el, niciodată nu e el. — Ce s-a întâmplat? — Nimic. Torticolis. — Ah, boală de șefi... — Aham. Înapoi la a cincea pastilă. Transpirații nocturne. Transpirații nocturne. Transpirații nocturne. Frână bruscă, în intersecție. Alex pe trecerea de pietoni. I s-a părut că era el... Transpirații nocturne. Mișelește, așa ar fi spus Alex. — Am o bursă în Cehia. Trei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el nu mai e pe vapor, dar vaporul nu a oprit nicăieri și ea plânge și mai tare și nu știe cum să anunțe că el a dispărut pentru că nici măcar nu știe ca lumea cum îl cheamă, așa că ia vaporul înapoi și ajunge în noaptea urmă toare și aleargă la hotel, unde știe sigur că o să-l găsească, dar nu, el nu o aștepta acolo, așa cum crezuse ea, el nu era nicăieri și era ca și cum nu fusese niciodată, alt nume la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai bine ochelarii de soare pe nas, îți dai cu puțină cremă, să nu te arzi și pleci, poate, mai departe, în orașul ăsta cu portocali, da, și tramvaie, și trăsuri, și Fnac și Maestranza și fiecare pas te duce înapoi, mult, mult înapoi, înainte de mudéjari, de catargele care împânzesc portul cenușiu, dintr un tablou de Sánchez Coello, înainte de Giralda, de Medina Azahara... înainte, mult înainte... 26. Din întuneric A fost stăpânul meu. Stăpânul Ifriqiyei. Și așa ar fi trebuit să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de soare pe nas, îți dai cu puțină cremă, să nu te arzi și pleci, poate, mai departe, în orașul ăsta cu portocali, da, și tramvaie, și trăsuri, și Fnac și Maestranza și fiecare pas te duce înapoi, mult, mult înapoi, înainte de mudéjari, de catargele care împânzesc portul cenușiu, dintr un tablou de Sánchez Coello, înainte de Giralda, de Medina Azahara... înainte, mult înainte... 26. Din întuneric A fost stăpânul meu. Stăpânul Ifriqiyei. Și așa ar fi trebuit să înceapă povestea. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cifrele în cap și-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui, prințul arab, își râsese de el, pasămite. Copilul avea buza despicată. Semn rău. Neștiind ce să facă nici cu el, nici cu mama lui, i-a lăsat liberi. Ar fi fost prea mare bătaia de cap să-i trimită înapoi. I-a lăsat liberi și, arși de sete, de oboseală, de spaimă, de neștiință, de somn, de durere multă, uite-i că au ajuns, noaptea, neștiuți, în inima grădinii de portocali. Un alt dar de nuntă. O nuntă silită a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
niciodată în ce relații ești cu biserica...“, „Atunci nu mă întreba nici acum“) și... nu, nu era cheesecake, ci o felie de Lanark Blue, cu două pa hare de Crabbie’s, uite-i că mai au puțin și au ajuns înapoi, în față la Lairg. Agnes, proprietăreasa, îi vede pe geam, uzi de ploaie și fericiți, alții care sunt fericiți, bombăne ea, dar ei nu o aud. O auzi tu și stingi, țâfnos, becul de 100 de wați. Acum e întuneric
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
simțit schilod și șarlatan, gata să mă despart pe veci de o voce care mai are puțin și moare. Ca atunci când se stinge lumina. Zippo. Rămâi pe întuneric. Acolo m-ai găsit tu, cu mâna pe întrerupător. M-ai tras înapoi. Fără să știi, m-ai tras înapoi. Coos van Bruggen a intrat în acțiune pervers și șarmant, cu vocea lui baritonală. Care nu e a mea. Care nu mai e a mea. Tu ai râs și ți-ai trecut mâna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despart pe veci de o voce care mai are puțin și moare. Ca atunci când se stinge lumina. Zippo. Rămâi pe întuneric. Acolo m-ai găsit tu, cu mâna pe întrerupător. M-ai tras înapoi. Fără să știi, m-ai tras înapoi. Coos van Bruggen a intrat în acțiune pervers și șarmant, cu vocea lui baritonală. Care nu e a mea. Care nu mai e a mea. Tu ai râs și ți-ai trecut mâna prin păr (știi, știi cum îți treci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tează. — Contează. A contat... Și mie îmi pare rău. Oricum... nu știam că vorbiți, tu și mama ta. — Nu vorbim. — Cum adică? — Ea nu vorbește. — Nu înțeleg. Nu vorbește cu tine? — Nu... Nu vorbește cu nimeni. Nu vorbește deloc. 51. înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ce grea e cocoașa asta... Portocalii Leei erau, de fapt, un singur pomișor, în ghiveci. Restul au crescut în capul meu. Ce încerc să-ți spun, înainte să rămân o carcasă fără sunet, este că te iubesc și te vreau înapoi, nu în viața mea, ci în a ta, într-o viață în care să-ți fie bine și în care să... să crești, știi? Să te umpli de lume. Să simți. Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îndeaproape; m-am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu, fiule! Cei doi se priveau adînc în ochi. Spusele lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare fierbinte, sfărîmînd frigul zilei de primăvară abia mijită și dezghețînd zăpada iernii trecute. Mare Arus, de la voi am învățat tot ceea ce trebuie să știe un lup. Mai puternic și mai pregătit decît sînt acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot, chinuindu-se să deslușească natura sunetului și direcția din care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză înspre acolo, repetînd strigarea deznădăjduită: Lupinoooo! Și ecoul îi purtă chemarea departe, departe, pînă la capătul lumii și înapoi... CAPITOLUL 8 Prima zi... H ălăduise de-atîtea ori singur prin pădure, încît nu s-ar fi gîndit că ar putea să fie asta o problemă de-a lungul călătoriei. Surprinzător însă, acum, cînd deplasarea avea alt scop decît acela de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta între întrebări și răspunsuri. Lupino nu putea face altceva decît să aștepte. Nu avea voie să se implice în căutare: ca să nu le încurce, căprioarele i-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca lupul înțelept să facă lumină în ignoranța lui, trebuia să vadă dacă fusese îndreptățit să spere sau nu. Dar o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]