2,507 matches
-
a se rupe de risipitorismul criticii de întâmpinare pentru a se dedica eseului istoric literar și de studiu al mentalităților. Cu rezul tate seducătoare, precum se știe. Cartea întrebărilor, culegerea de eseuri epistolare apă rută recent la Humanitas, este o încântare prin disponibilitatea autoarei de a se plia pe naturile umane ale unor destinatari fermecător de diferiți (de la Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu și Mircea Cărtărescu, la Rodica Zafiu, Anca Manolescu, Oana Bârna, Paul Cornea, Tia Șerbănescu și Bruno Mazzoni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în iulie 1991 în suplimentul LA & I al Cotidianului și reluat în secțiunea „La școala gene rației ’27“ din volumul Îndreptări de stânga. Fac atâtea piruete pedant-autoreferențiale nu din vanitoasă cochetărie, ci numai ca să mi se înțeleagă cât mai bine încântarea cu care am citit articolul lui Paul Cernat din cadrul grupajului „Un altfel de interbelic“ publicat în nr. 330, din 18-24 august 2011, al Observatorului cultural. Condamnă și el „maniheismul ideologic transmis principalelor conflicte intelectuale din ultimele decenii“. O „paradigmă de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stupid, sub ochii țiganului care-i pândise geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie Poulain și Invaziile barbare, eu am jurat să nu mai intru în săli de cinema tocmai ca să-mi păstrez visul intact, m-am trezit cadorisit cu vreo douăzeci de DVD-uri cuprinzând valorile „noului val“. Peste putință
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
OPERĂ derutant-captivantul Ivanov al lui Andrei Șerban și inconfor tabila Purificare a lui Petr Zelenka, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Mă rog, eu nu judecăți estetice aveam de făcut, ci doar o plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai pui că-i vorba și de ziua națională! Mă sperii singur când mă gândesc la ce subiecte (total nepotrivite momentului) mi se îmbie: cartea lui Cioran despre Franța, amintirile Zoei Cămărășescu (a căror reeditare am prefațat-o recent, cu încântare), Mihai Sârbulescu și grupul „Prolog“... Mă rog, tot chestii izbind ca nuca-n perete în festivismul clipei. Dacă tot vom trăi (adică... am trăit) o săptămână în feeria cărții, încai să-mi vărs și eu aiciacum câteva străvechi reverii editoriale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
minune" ori, în cazul cel mai rău, să taci. Căci indiferența discretă nu e scandaloasă, intră în uzanțe sau chiar în bunele maniere. Singura care revoltă e indiferența sinceră, recunoscută. Celebritatea Parthenonului nu acceptă decât victime fericite sau, măcar, o încîntare de circumstanță. Ne învîrtim, vreun ceas, în jurul Parthenonului. Apelez la ce mai țin minte din descrierile lui Pausanias pentru a aproxima diferența dintre "casa sacră" pe care vedeau anticii și ceea ce vedem noi, cu o emoție pur estetică (nimeni nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se oprește o sanie zburătoare din care Moș Crăciun întinse o mână și cu putere, apucându-l de vârf, îl smulse din pământ cu rădăcini cu tot. Sania care nu se oprise decât o secundă își continuă zborul spre marea încântare a brăduțului, căruia, tolănit în ea, îi venea să chiuie de bucurie. Ce fericire! Va fi și el „pom de Crăciun”! Și lui i se va cânta: „O, brad frumos!” Dar mai ales, era înduioșat la gândul că va aduce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
binelea. Altă explicație n-am găsit situației. Procurorul Angheliu primi dosarul cauzei și îl deschise cu două degete, schițând o grimasă de silă, ca și cum s-ar fi mânjit de scârnă. Limpede ce chef avea de anchetă și cât de multă încântare îi isca faptul de a purcede la ea. O făcu, totuși. Silit. Împotriva întregii sale voințe. Pentru început, purcese la verificarea autodenunțului. Era el real ? Autorul lui chiar săvârșise fapta cu care se lăuda ? Sau o auzise, în detaliu, la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
ce s-au pronunțat. E vorba de d-na Ana Dumitrescu din Iași, dl. Ion Popescu-Sireteanu, I. N. Oprea și alții. Sunt aprecieri la care nu m-am așteptat. Ține-mă Doamne, în limita modestiei mele!... La TVR urmăresc cu încântare și savurez frumusețea pieselor muzicale prezentate la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov, în plină desfășurare. Important e faptul că a rezistat și rezistă ca manifestație culturală de mare ținută... Încă mai continuă manifestările protestatare ale magistraților... În zilele următoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe tambur, ieșind o înfloritură de basm, pe care, știutorii de carte, o descifrau cu bucurie, cu entuziasm și încântare. La numai câteva luni după prima așezare pe scaunul de la mica masă, pe care era așezată mașina, mâinișoarele ei zburau cu o asemenea viteză, iar degetele, pișcau fața literelor cu o asemenea eleganță și rapiditate, că, de fiecare dată, când
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne găseam pe la 1930, când studiam eu tabloul, copleșit de încîntare, și că tata fusese târât cu forța în război, în armata unui imperiu care dispăruse. Important era ce simțeam eu. În genere, când se discută despre copilărie se vorbește, aproape totdeauna, despre puritate. Eu n-am curajul să spun că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga pe majordom și servitorii adunați În Disneyland se mirau cu Încîntare la gîndul că Julius, proprietarul unei pușculițe voluminoase căreia nu-i dădea nici o atenție, dorea atît de mult să vadă, să pipăie și să deschidă casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“. În noaptea aceea Julius a luat hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că se dădea bătută, dar În clipa aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS SCUIPATUL PE JOS ÎN TEMPLU, la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din pricina fetei cu care ieșeau, mereu preocupată de ora la care se Întorceau, mereu preocupată pînă cînd Își găsea o preocupare. Și Susan i-o furnizase acum. Ea spunea că Susan o Înnebunise cu atîtea telefoane, dar era În culmea Încîntării cînd Victor ridica receptorul, răspundea și venea s-o anunțe: vă căută vara dumneavoastră, doamna Susan. Susana Lastarria zbura la telefon, Îngrozitoare și fericită. Și Susan continua să primească toate fetele pe care vara ei i le trimetea, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi fost președinta unei comisii de verificare a cercetărilor pe oameni. Ea studie documentele. Răsfoi paginile, apoi îl privi în ochi. —Cât de mult valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark, publicul ei, care era acum un balon de încântare. Weber se simți recunoscător pentru destinderea pe care o adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
americanilor dispăruți. Ea nu mai spusese o vorbă bună despre sărbătoarea asta de la zece ani. Dar poate că se referise la Karin cea de zece ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când tatăl lor detonase o salvă de artificii ilegale din Categoria B în partea de nord a fermei. Sigur e în străinătate, spuse Mark, înnegurându-se pe moment. În străinătate sau în pușcărie. Dacă era în State, aș fi primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
slugă la doi stăpâni. La o lectură de la Cody’s, în Berkeley, cineva din publicul altfel respectuos îl întrebă cum răspundea insinuării din presă că studiile lui de caz personalizate ar încălca etica profesională. Publicul huidui întrebarea, însă cu o încântare mascată. Weber bâlbâi un răspuns care altădată era automat: creierul nu era o mașinărie, nici un motor de mașină, nici un computer. Descrierile pur funcționale ascundeau la fel de multe pe cât dezvăluiau. Nu puteai înțelege nici un creier individual fără să te ocupi de trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-a așezat singură propriul program, pe care eu n-aveam decât să-l respect. Îmi aduc aminte invențiile preluate de mine de la alte mame tinere din proximitate, cu privire la ceaiurile aromate puse în apa de baie din fiecare seară, și încântarea amețitoare a acestor băi. Îmi aduc aminte de corvoada transformată în plăcere rituală de a fierbe scutece într-un cazan de zinc, peste care turnam săpun de casă dat pe răzătoare, săpun adus de o prietenă a mamei de la țară
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
vii! Și-au plecat pășind ușor În noapte În timp ce urletele smintite ale bețivei se auzeau slab de la capătul străzii și apoi au Încetat. Gazda ta s-a delectat cu această istorioară violentă. Se lovește cu palma peste frunte cuprins de Încîntare și spune: — Vai, e magnific! Magnific! Ce șansă! Dacă aș fi În locul tău, aș fi cel mai fericit om din lume! Privești În jurul tău și nu spui nimic. — Să fii liber! Să umbli și să vezi astfel de lucruri! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care au simțit-o În Întuneric tinerii acestui pămînt? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al roților și șuieratul neașteptat și tăcerea nesfîrșită a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare și aprobare, și Încurajat de ei, veselul Grogan continuă) Mamă! (mișcîndu-și Încet capul gușat, Îl măsoară pe noul-venit din creștet pînă-n tălpi - o ironie fină, ce nu scapă privirilor lui Leo și ale clienților săi, care zîmbesc În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se crispă de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet pe nas, după ce-l absorbise În adîncurile plămînilor săi puternici. Era un gest Încărcat de o plăcere senzuală, care reda fumatului și aromei de tutun Întreaga lor savoare primitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se tragă concluzia, așa cum au Încercat s-o facă o serie de filologi, cu inexactitatea exactă și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor din Anglia cu patru secole În urmă“ sau de celții războinici cu ochi fioroși, ÎngînÎnd aceleași balade ca pe vremea cînd se repezeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mele. Au reguli simple. Și copiii mici pot să le învețe, nu numai copiii mari, ca tine - îi zâmbi Anei cu multă bunăvoință Inventica, arătând că a auzit-o când șoptise că Inventatorul „e un copil mare”. Și continuă cu încântare: ─ Plecăm undeva? Facem vreo plimbare în munți? Ana: ─ Mi-ai dat o idee, draga mea Zână: Ce-ar fi să ne întâlnim cu toții în Castelul din Carpați al Prințului Culorilor? Vom putea ajunge imediat lângă Prinț și împreună cu el vom
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru fiind și el o stea. Dar să-i urmărim în continuare, prieteni, pe cei patru fii de împărat și pe cei doi „oșteni” ai lor, Zâna Inventica și Măiastra. Au străbătut încăperile cu încântare. Învățătorul are o cameră video pe care văd că o folosește, exact ca Ana, peste tot. O fi și Învățătorul un reporter? Prințul îi invită pe toți să se așeze împreună la treabă. Ce urmează să facă? Aud o vorbă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]