KorAP: Find »[drukola/base=încetini & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...110 >

2,741 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

să fie extrem de încîntat și de mulțumit de sine. Nu am decât foarte rar reacții spontane, dar de astă dată eram sigur că nu dau greș. Mi-am încetinit pașii. El s-a uitat la mine drept și i-a încetinit și el. Am surâs. "Sînteți vesel!, i-am spus. A surâs și el, confirmând, și-a ridicat fruntea mai sus, gest care sugera că atunci când omul vorbește are nevoie de perspectivă să-și pună, ca să zic așa, interlocutorul în peisaj

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cap, având aerul că înțelege multe, se minunează și în același timp parcă regretă că nu poate da glas la tot ceea ce îi vine în cap. Puse din nou mâna pe târnăcop, lovi pământul scoțând bolovani mari, mișcările i se încetiniră și apoi se opriră: "Mă Gică, da' am auzit că indienii ăștia sânt oameni foarte culți, degeaba îi înjuri tu. Concepția lor e să trăiască tot ce există ca viețuitoare pe pământ în modul cel mai pașnic cu putință. Stai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fi găsit-o firească, își amestecă în tăcere mâinile cu ale mele, mâini, și ele, bronzate, cu unghii date cu sidef și singurul eveniment (cred că da, parcă aducea a eveniment!) care se produse fu retragerea ei cu pași parcă încetiniți de o curioasă melancolie, ducând cu ea mapa parcă ar fi avut între coperțile acesteia o sentință, nu neapărat gravă, dar care sporea în ființa ei o incertitudine, o șovăială, o vagă nehotărâre... "Veniți. Îmi spuse, ne-a invitat pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să însemne o retragere, o intenție de a feri de cuvinte ceea ce începuse să trăiască în noi: o prietenie frumoasă, o tandrețe încă fragilă, care trebuia protejată... Dacă era să fie mai mult, să nu grăbim nimic, ba chiar să încetinim cât putem creșterea simțirii noastre, care altfel ar putea deveni turbure (nu avusesem eu un prim gând de gelozie când mă întrebasem dacă surâsul ei îmi era numai mie adresat?) și am începe, astfel, iubindu-ne, să suferim... Fără suferință

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

moartea tuturor colegilor ei intrase în această colonie. Hicks observă nervozitatea femeii care se uita neîncetat la culoarul devastat, la birourile și antrepozitele distruse de foc. Făcu un semn lui Wierzbowski care veni să se plaseze în dreapta lui Ripley. Hicks încetini pasul pentru a se plasa în stânga ei. Ea remarcă escorta ce se formase și se uită la caporal. Acesta îi făcu cu ochiul, sau cel puțin așa crezu ea. Poate îi intrase ceva în ochi. Chiar și în acest culoar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
oțel. ― Semnalul se amplifică. Origine organică. (Cu o mână ținea detectorul, iar cu cealaltă își legăna pușca.) Mișcări neregulate. Dar unde dracu' suntem? Burke examină împrejurimile. ― Bucătăria. Vom traversa zona rezervată pregătirii hranei, dacă mergem tot în direcția asta. Ripley încetinise pasul și rămase în spatele lui Wierzbowski și Frost. Dându-și brusc seama că în urma ei nu erau decât tenebrele, se grăbi să-și ajungă din urmă colegii. Declarația lui Burke fu confirmată când fascicolele lămpilor se reflectară pe suprafețele lucioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pe Jones la un veterinar. Vorbea cu fetița, tot eschivând loviturile de picioare, de coate și evitând mușcăturile. ― Totul e bine, e bine. S-a terminat, nu mai ai de ce să te temi. Ești salvată. Fetița osteni și mișcările ei încetiniră precum cele ale unei jucării mecanice cu arcul slăbit. Se înmuie în brațele lui Ripley, aproape catatonică și se lăsă legănată. Femeia nu reușea să privească cu indiferență această copilă cu buze palide și tremurătoare. Fetița își afundă capul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Aburul și fumul încețoșau imaginile transmise de camerele exterioare și ea trecu pe pilotaj automat, lăsând ordinatorului de bord grija evitării coliziunii cu pereții, în funcție de informațiile pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini, știind că mașina va ocoli toate obstacolele. Gorman încetă urmărirea ecranului din postul de operații pe care defilau o succesiune neclară de pereți, își desfăcu chingile și merse spre cabina conductorului clătinându-se, lovindu-se de-o parte și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au rămas în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată în teren deschis. Relaxează-te. N-o să ajungem prea departe cu fierotania asta. Zăngănitul se amplifică atunci când mașina încetini. ― Nu-mi cere un diagnostic. Sunt conductoare, nu mecanic. Hicks ciuli urechile pentru a decela originea acestor zgomote metalice. ― Parcă ar fi o osie. Două, poate. Dumneata, efectiv, fabrici pilitură. Drept să spun, mă mir că planșeul ăsta n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
omită nimic, apoi se cufundă din nou în contemplarea ecranelor și cadranelor consolei tactice. Femeia îl părăsi pentru a fi alături de Newt în secția medicală. Agățată în bandulieră, noua sa prietenă de metal și plastic se legăna ușor pe umăr. Încetini mersul când auzi pași în față, apoi se destinse. Un extraterestru ar fi făcut mai mult zgomot decât locotenentul Gorman, care apăru în pragul laboratorului, slăbit, dar refăcut. Burke, aflat în spatele militarului, abia îi aruncă o privire. Asta era foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
automate pentru a se branșa. Alimentarea cu carburant și controlul final porniră imediat. Erau sarcini banale, de rutină, care nu necesitau supervizarea unor oameni. De fapt, nava efectua aceste operații mai eficient de una singură. Oamenii erau niște încurcă-lume și încetineau procesul. Sasurile se deschiseră și se închiseră la loc. Ordinatorul lui Sulaco și cel din navetă schimbară câteva date. Un avertisment înregistrat răsună în vastul buncăr. Așa cerea regulamentul, deși n-avea cine să-l audă. ― Atenție, atenție. Începutul operațiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ar fi știut de ce. La sosirea navetei ne-ați fi transportat la bordul ei. Și dacă am fi fost fecundate, parazitate, ziceți-i cum vreți, apoi plasate în chesoanele criogenice până să ne venim în fire, efectele hipersomnului ar fi încetinit metabolismul embrionului străin odată cu al nostru. Chestia asta n-ar fi ajuns la maturitate pe parcursul călătoriei de întoarcere. Nimeni n-ar fi știut ceea ce incuba în corpurile noastre și, la sosirea în stația Gateway, am fi fost imediat transportate la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în puț, încetinindu-și coborârea frânând cu picioarele. La punctul de intersecție cu nivelul inferior, țeava forma o furcă la fel ca pasajul pe care merseseră adineauri. Văzând haloul lămpii sale în josul puțului din dreapta, ea-și deplasă gerutatea corpului pentru a se îndrepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
unei truse de prim ajutor era împrăștiat în jurul lui. Niște medicamente ajutau carnea dizolvată să se reconstituie. Durerea rămânea de nesuportat și fusese nevoie de mai multe injecții antalgice. Aceste produse îl mai ușurau, dar îi încețoșau privirea și-i încetineau reflexele. Singurul sprijin pe care-l putea oferi lui Ripley ar putea fi numai de ordin moral. Bishop o văzu și încercă să o facă să se răzgândească. ― Renunță, Ripley, chiar dacă înțeleg ce simți. ― Zău? replică ea scurt fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cunoștea mare lucru în materie de grenade, artificii eclerante și alte gadgeturi militare. Cel mai greu era că se afla singură pentru prima dată de la aterizarea lui Acheron. Complet singură. Nu avu timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
uruind, aidoma unor fălci de oțel, exact deasupra ei. Ripley își reluă cu repeziciune urcușul. Sub ea, acidul își continua lucrarea și găurile se lărgiră, se împreunară. Suflul de aer scăpând în spațiu se făcea și mai violent și-i încetinea ascensiunea. Newt plecase din rețeaua de canalizare din podea și se ascunsese în pădurea de rezervoare de gaz; atunci când încărcătoarea, Ripley și monstrul se rostogoleau prin puțul sasului, ea scosese căpșorul pentru a vedea mai bine. Deodată, vântul îi aspiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

creadă, o navă de luptă - se aștepta să fie o încăpere unde se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
ceea ce-am spus mai devreme. Deci, în cele din urmă, avea să fie o luptă. Gosseyn era curios. - Sunt ofițeri implicați într-un fel de plan de a profita de femeie? Urmă un lung moment de tăcere. Breemeg își încetini mersul rapid și întoarse capul, privindu-l fix pe Gosseyn. Apoi, brusc, se opri. Și Gosseyn, după ce mai făcu câțiva pași, se opri și el, răsucindu-se cu fața la Breemeg. Curteanul Majestății Sale Imperiale, Enin, spuse: - Asta e cea mai blestemată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
dădea semne că ar fi băgat ceva de seamă. Poate că încă avea timp să recapituleze. Gosseyn zise: - Am impresia că aceasta este o navă de război. Trecură câteva momente până să primească o reacție la afirmația sa. Bărbatul își încetini iarăși mersul și, întorcându-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
unui coridor la fel de fără rost ca și celelalte zări o pată de lumină cam la 150 de picioare ta stânga sa. Părea să fie o ușă... deschisă, nu închisă. Și, de fapt după ce se-ndreptă cu pași repezi spre ea, încetini mersul, se apropie, și privi cu precauție înăuntru. Văzu o copie a separeului din restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

care timpul și-obiectele se împotmoliseră. Paul iubea tot ce venea din trecut: frenetic, tăcut, respectuos. Era un fan al mecanismelor sovietice, robuste și precise, ca nesiguranța lui din lumea reală: ceasul „Voshod“, lanterna „Cosmos“, aparatul de fotografiat „Smena“. Îi încetineau contactul cu exteriorul, ajutându-l să suporte nealterat dinamica vie și corozivă a zilelor; rozetele se mișcau în continuare, tabla nu ruginea, pozele aveau aceeași culoare alb-negru. Viața se dilata, însă Paul rămânea intact, călătorind împreună cu apartamentul fosilizat în colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Șaisprezece secunde. Fisurile au apărut, pe pereți, în creier, peste tot. Mi s-a întunecat privirea, n-am mai simțit atingerea mâinilor. Am mai apucat să văd cărămida din spatele tencuielii: sângerie, plesnită, vascularizată. Contururile s-au estompat, senzațiile întâi au încetinit, apoi au fost accelerate până la a se confunda între ele. Săream din imagine, cu tot cu cameră. Brusc, mișcarea a încetat. Pereții și celulele s-au așezat la locul lor. Maria mi-a dat drumul la mâini. Am auzit clar numărătoarea: nouăsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Drumul spre Urziceni cădea drept, puteai să-i dai 140 liniștit, chiar și pe ceață. După vreo 10 kilometri, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. M-am uitat în retrovizor: un Vento bleumarin, ca de poliție. Am încetinit; a încetinit și el. Am accelerat; a accelerat și el. Distanța între noi rămânea constantă, cam treizeci de metri. Nu putea fi o coincidență. Se ținea după mine. Am privit mai atent în oglindă, după detalii: doi tipi - șoferul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]