3,105 matches
-
în camera cenușie și putredă, jucându-se iar de-a cine-și amintește mai bine. Pat. Greșit. Pat? Greșit! Dulap? Nu chiar. Păi, de unde naiba să știu eu? Ea făcea tot timpul schimbări. Karin Doi îi pune o mână pe încheietură, îi oprește brațele în loc. Încearcă să-l privească în ochi. Ea cum era? Zi-mi cum era ea. Cine? Soră-mea, vrei să zici? Chiar te interesează soră-mea? A plecat de atâta timp că sigur nu se mai întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o bucată de hârtie plastifiată, plină de mâzgăleli ilizibile. Uite care-i treaba. Chestia asta îți spune ceva? —Sora... Karin Doi mi-a zis de ea. Mark îl prinse de încheietură. —Ea nu știe că ești aici, nu? Daniel clătină din cap. Poate că e de treabă. Nu se știe niciodată. Deci zici că nu tu ești îngerul meu păzitor? N-ai idee cine e? Ei, orice s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce-ar face Belzebut?“. Aștepta pe altcineva și se făcu mic când o văzu. — Presupun că ai văzut emisiunea aia? Ea năvăli în cameră și-l lipi de perete. El nu se opuse, ci întinse mâinile și o prinse de încheieturi. — Mi-au dat drumul. N-am făcut nimic. — Pe mă-ta, urmele tale de frână i-au tăiat fața. Se chinui să-i dea un pumn, în timp ce el o cuprinse într-o îmbrățișare stângace. — Vrei sau nu vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
greșit. O confuzie. —Mda, eletroșocuri. „Foarte ușoare“, cică. O să plec de aici zburdând de fericire. Nou-nouț. Și n-o să țin minte nimic din ce știu acum. Din ce am reușit să pricep. Se scutură și-l apucă pe Weber de încheietură. — Tocmai de-aia trebuie să vorbesc cu tine. Acum. Cât încă mai sunt în stare. Weber cuprinde podul palmei lui Mark cu mâna sa, iar Mark îl lasă. Atât de mare e disperarea băiatului. Când Mark vorbește, vocea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ispită, îl întreabă: —La ce te gândești? El clatină din cap. Nu poate face asta în cuvinte. Tăcerea lui o descurajează. Apucă strâns volanul, cu chipul gata să înfrunte ce poate fi mai rău. El o atinge pe braț cu încheieturile degetelor. Mă gândeam că te cunosc de-o viață. Fața ei se întoarce spre a lui și se descompune. Nu-l crede, dar o să accepte. Pe undeva, știe deja unde vrea el să ajungă. Pe undeva îndură deja întrebarea, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a avea dexteritatea de a executa ceea ce li se cerea. Imediat după ce-și reveni, ca să zicem așa, pentru a-i identifica mai bine, el numi cel două ființe umane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Desigur, curățenia includea și îndepărtarea cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie să sosească. "Blayney" - spuse Gosseyn. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
da. Dar, în ciuda succesului avut în înlăturarea amenințarii pe care o reprezentau cei patru indivizi înarmați, situația era încă departe de condiția normală a unei ființe umane. Picioarele le avea legate la fel de strâns ca mai-nainte, cătușele care-i strângeau încheieturile mâinilor erau de metal. Și-și asumase pe de-a-ntregul responsabilitatea pentru cele ce se-ntâmplaseră ca rezultat al venirii lui. Deși el nu era originalul Gosseyn, oricum, el fusese cel oare luase hotărârea să vină aici. Drept consecință. Dan Lyttle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
evident, prea mică. Individul scoase un răcnet, căzu pe spate și nu se mai văzu. Era una dintre acele perioade scurte de timp când mai multe evenimente se desfășoară simultan. Enin veni în fugă și-l apucă pe Gosseyn de încheietura mâinii strigând: - Uuaau! domnule Gosseyn, ce bine-mi pare că te văd. Dan Lyttle se uita către acoperișul clădirii cu două etaje. - Ce-a fost asta? întrebă el nedumerit. Tânăra femeie, Strella, se adresă și ea lui Gosseyn: - Îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mult să înțeleg o mișcare nu doar cu mintea, ci și cu mușchii care trebuiau să o execute? Știam exact ce trebuia să fac în momentul în care bătaia era completă și rama lăsată în apă o mișcare rapidă a încheieturii către genunchi, tragerea umerilor înapoi simultan cu relaxarea lor, să-mi las spatele să cadă ca să fac loc mîinilor pe care să le îndepărtez rapid, iar apoi, în momentul în care brațele erau întinse, să încep o mișcare înceată și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este știința pe care, împreună, au adunat-o? Fiecare mișcare pe care o făceam în barca cea zveltă, o făceam împreună. O serie de acțiuni nu era singulară, ci întotdeauna dublă și întrepătrunsă, fiecare gest al mîinii mele ori al încheieturii mele influența mîinile și încheieturile lui David și o singură mișcare a umerilor săi largi putea compensa puțin smucitura nervoasă a umerilor mei de la sfîrșitul bătăii. Dacă aveam nu numai o conștiință separată în trupurile noastre, dar, de asemenea, clădiserăm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
au adunat-o? Fiecare mișcare pe care o făceam în barca cea zveltă, o făceam împreună. O serie de acțiuni nu era singulară, ci întotdeauna dublă și întrepătrunsă, fiecare gest al mîinii mele ori al încheieturii mele influența mîinile și încheieturile lui David și o singură mișcare a umerilor săi largi putea compensa puțin smucitura nervoasă a umerilor mei de la sfîrșitul bătăii. Dacă aveam nu numai o conștiință separată în trupurile noastre, dar, de asemenea, clădiserăm împreună o cantitate de cunoștințe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un roșu întunecat la amîndouă capetele. Un mîner de lemn cu care trebuia învîrtită o frînghie albă, nouă de care era atașată o greutate turtită, rotundă din acelea pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
peste costumul din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce duceam la gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la efort. În pat, îmi trăgeam pătura aspră peste umerii înțepeniți. Cădeam repede într-un somn fără vise și mă trezeam mulțumit, dar încă înțepenit. Iar la ferestre erau flori de gheață, care nu fuseseră
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
8 elemente. Un model structural de tip mecanism articulat cu 7 elemente, în care greutatea trunchiului este suportată de două picioare de masă neglijabilă, (figura 2.32), a fost folosit de Beletskii pentru studiul controlului mersului. În acest caz, poziția încheieturii coapsei O este descrisă la fel ca și secvența punctelor de contact cu solul. Acest model se bazează pe numeroase simplifiări care îi permite obținerea unei soluții analitice și a unei analize detaliate. Gubina a considerat un model structural asemănător
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcut nimic din toate astea. Sînt un lucru banal care e rănit mereu. Așa sînt și eu, dar am curaj, curajul de a nu-mi păsa și de a strînge pumnii. Pleacă! Nu vezi ce se întîmplă? De la umăr la încheietură, brațul îi era presărat cu pete și stele argintii. Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și de unde-ai luat paiele? — Din curte, erau pe jos, am zis. — Atunci sînt ale tatei, iar tu le-ai furat, așa că pune-le înapoi. Pentru că mi-am văzut în continuare de treabă, m-a înșfăcat și mi-a sucit încheietura mîinii pînă cînd i-am dat una în gleznă și atunci a plecat țipînd că-i va spune maică-mii și voi fi alungat. Am alergat plîngănd la cotețe, m-am strecurat prin ușă în patru labe și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întîmplă. I se răspîndi prin tot trupul, începînd din braț, dar de data asta nesusținut de nici un fel de gînd, de fluxul eliberator care-l furnica și pe care nu-l putea obține decît prin erotism. Fiecare nerv, mușchi, încheietură și membru se relaxară, plămînii i se umflară primind aer suficient, strănută de două ori și nu mai avu senzația că astmul se va întoarce. Nu-i venea să creadă că se va mai simți rău vreodată. Se uită afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta o perucă albă ca zăpada și pe ea un tricorn negru. în mîna stîngă ținea o mapă, iar în dreapta un baston din abanos cu măciulie din argint. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au petrecut tot felul de stranietăți pe-aici, dar nimic groaznic. Ciuperca e o formă de viață, ca tine și ca mine. Ca tine, poate. Nu-i ca mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de ceva ușor. — Rima, sînt ferigi și iarbă. Ce găsești tu frumos la iarbă? — E mai bună decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i cazul să fii disperat. Wer immer streband sich bemüht, den kőnnen wir erlősen. O, veți fi extrem de util. Rima se sprijini de o piatră și spuse liniștită, fără amărăciune: — Nu pot merge mai departe. Lanark, alarmat, o prinse de încheietura mîinii deși era îngrijorat că ține doi oameni, nu unul. — O amețeală? întrebă Ritchie-Smollet moale. — Nu, nu, mă doare spatele și... nu mai pot gîndi. — Cînd m-am pregătit pentru misionariat, am făcut un curs de medicină. Lăsați-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ține doi oameni, nu unul. — O amețeală? întrebă Ritchie-Smollet moale. — Nu, nu, mă doare spatele și... nu mai pot gîndi. — Cînd m-am pregătit pentru misionariat, am făcut un curs de medicină. Lăsați-mă să vă iau pulsul. îi ținu încheietura cu o mînă, și bătu ritmul cu cealaltă, apoi zise: — Optzeci și doi. Poți să ajungi pînă la clădirea aceea? Ai nevoie de somn, dar mai întîi o să te examinez. Arătă spre catedrală. Rima o privi lung. N-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Zgomotul învălmășit din intersecție se auzea foarte bine. La fel și sunetele din bucătărie, care veneau din spatele unei uși din panta acoperișului. Bătu în ea, și peste o clipă Frankie o deschise. Era atît de încîntat, că o prinse de încheietură și o sărută pe gura cascată a surpriză. Ea îl dădu la o parte, rîzînd și spunîndu-i: — Pătimaș, îîm? — Cum se simte? — Dormea cînd am plecat, dar am chemat sora să fie în siguranță. — Mulțam, Frankie, ești o fată bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cealaltă Joy, zîmbindu-i drept în față. Mi-ai promis două dansuri, îți amintești? îmi poți acorda unul, bineînțeles. Fără să aștepte nici un răspuns, îl trase printre restul de dansatori. Amărăciunea din el se risipi. Brățara fermă a degetelor ei în jurul încheieturii mîinii lui îl făcea să se simtă ușor și liber. Rîse și o prinse de talie, spunîndu-i: Și Gay e mama ta? I s-a vindecat rana de la mînă? — A fost rănită vreodată? Nu-mi spune niciodată nimic. — Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]