2,188 matches
-
Maxențiu, el repetă în linii generale fascinația pentru un spațiu străin, palatul / casa Razu / Maxențiu, pe care și-l aproprie imaginar, dîndu-i o destinație similară ...palatului Barodin / Walter. Visul doctorului este de a-l transforma în sanatoriu (sic): "Vedea în închipuire clădirea albă într-un parc vast de brazi. Deocamdată, palatul Razu îi părea a avea minunate calități de sanatoriu, începînd de la marmora albă a exteriorului. Credea că ar fi fost păcat să rămînă un imobil particular. Fără iluzii asupra vindecării
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
al realismului, pentru care a avut mare prețuire, Ibrăileanu privește romanul, specia avînd cele mai strînse legături cu lumea reală, din această perspectivă (printre altele). Literatura epicului romanesc îi întărește criticului convingerea că ficțiunea este limitată de logica realului, că închipuirea pură nu este posibilă, toți scriitorii trebuind a pune la temelia creației lor observația. Ideile se găsesc încă din prefața la o traducere din 1896 a romanului Bel Ami, de Maupassant. Desigur că postura de observator implică și o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
face un portret caracterologic minuțios, fiind prezentat la început ca un om "foarte mulțumit; om cu dare de mână, cu han la drum". Având mereu senzații de incertitudine în privința dispariției fratelui său, hangiul trăiește o mare dramă, cu halucinații și închipuiri, acumulează tensiuni și în final cedează, epuizat nervos. La Hanul lui Mânjoală La Hanul lui Mânjoală este o nuvelă fantastică, în care acțiunea se petrece la limita dintre natural și supranatural. În acest spațiu se petrec întâmplări stranii. Senzaționale, granițele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bine nici să te arunci în brațele lui și cu atât mai puțin să inițiezi stadii erotice mai avansate decât cele inițiate de el. Să spunem că el te sărută, iar tu începi să-l mângâi în zona genitală. În închipuirea lui, asta înseamnă o sumedenie de lucruri îngrozitoare: „Asta e o femeie avansată, pretențioasă, nesătulă! Voi face sex cu ea o dată și gata; cel care a învățat-o să facă asta trebuie să fi fost un mascul mai bun ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
din casă.“ Cu toate apelurile mele prin radio, Delia nu a mai apărut. Pygmalion și femeia lui Legenda spune că Pygmalion, un tânăr și talentat sculptor, s-a străduit mulți ani să creeze o statuie la fel de frumoasă ca femeia din închipuirea lui. Pe măsură ce sculpta, Pygmalion se îndrăgostea tot mai tare de opera lui, iar când aceasta a fost gata, s-a dovedit a fi atât de reușită, încât a prins viață. Tot astfel, a prins viață și iubirea lui Pygmalion pentru
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
În acest mecanism poate interveni cu succes și creierul. El poate controla funcția măduvei spinării în așa fel încât pentru declanșarea erecției să nu mai fie necesari stimuli locali, ci impulsuri cerebrale, cauzate bunăoară de percepția vi zuală sau de închipuirea unei femei dezbrăcate. În mod normal, intervenția creierului poate produce singură o erec ție, dar nu poate produce o ejaculare fără să existe stimuli lo cali, precum senzațiile tactile din timpul actului sexual. Sunt însă unii băieți care resimt atâta
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
a încercat o adaptare la o literatura mai subtilă, aplicată pe cazuri de psihologie excepțională, de evadare în fantastic... D. Cezar Petrescu face un nou efort de adaptare, în zona marilor creatori de mituri poetice, obsedat de febră rece a închipuirii lui Edgar Allan Poe, de atmosfera metafizica a povestirilor lui Villiers de L'Isle Adam și de românul de aventură al lui Jack London. Lumea fantomelor halucinante, visul absurd și jocul subconștientului își fac loc în preocuparea să cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
erou care ajunge, întocmai ca William Wilson, să confunde planul realității și cel oniric. Confuzie în care credem ca rezidă chiar punctul de rezistență al nuvelei (deși nu puțini critici i-au imputat tocmai acest "amestec incoerent de realitate și închipuire", considerându-l drept principala cauză a "eșecului"6 cezarpetrescian). Însăși descrierea mediului citadin, cu care se deschide nuvelă, anticipează viitoarea degradare prin eversiune a protagonistului; descindem în același oraș provincial, similar cu cel din Paianjenul negru sau Omul care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a cărei companie cariera interpretativă a lui Creangă nu se va mai despărți de acum înainte. În câteva din articolele aceleiași perioade numele lui Creangă "unul din puținii noștri oameni de valoare în literatură" revine, fie pentru a sublinia "puțina închipuire creatoare" a țicăuanului, care a compensat acest inconvenient prin "împrumutarea unei personalități streine", nimeni alta decât aceea "a poporului românesc"), modelându-și firea după tiparul ancestral; fie pentru a angaja o comparație cu P. Ispirescu sau Delavrancea, autori cărora le
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator de imagine, în grafie focalizată, esențializată: "Închipuirea puternică a fiului de țeran de supt muntele Neamțului, pe care n-o stricaseră, și n-o putuseră măcar amesteca, anii de școală, ucenicia de seminariu, rostul bisericesc și ocupația zilnică și, puțin și silnică, la școala lui primară, iscodește
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări, și văzui că din partea lor nu voi avea ajutor. Mai apoi mi s-a strecurat în închipuire un gând, ca un crâmpei de cântec măiastru: ,,Ce dulce trebuie să fie odihna în mormânt!" Gândul sosi încet și tiptil, și multă vreme trecu până ce l-am cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mâinile tale" (Inscripție în zona masculină a toaletelor de la Liceul Informatic din Iași în iarna lui 2001) 1. Imersiune în apele unor fărâme de jurnal pentru (a)uzul psihaunautelor moro(n)izate 59 Autorul-Șef (AS în prescurtare și în închipuirea lui) trebuie să admită că în momentul intrării în catedra de megaloromană marinată era contaminat de mediul în care intrase după ce se despărțise de editură (primul "job" post-decembrist). Citea deci cu o anume iritare seria de Insem(i)nări artificiale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
camusian, dar și din substanța protagoniștilor cărților unui Italo Svevo sau Alberto Moravia, gata să comită acte extreme din plictiseală, greață, indiferență sau revoltă. Stilul naratorului Timoteo este chiar omul Timoteo, prizonier al problematizării propriilor obsesii, hrănindu-se din anticipări, închipuiri și dezmințiri succesive ca dintr-un delirant repertoriu de erori, frustrări și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Chrystèle, care de fapt îl ochise de mult în acel sat de vacanță din Saint-Moritz. Pentru Luc actul sexual în absența iubirii este ceva obscen, impur și inestetic. O penibilă și sumbră corvoadă carală, încât doar lăsându-se pradă unor închipuiri lascive, își salvează onoarea de mascul față de stewardesa cu chip de îngeraș cârlionțat vizibil pe pereții bisericilor de țară. Privind-o cu un ochi critic și analitic, punând-o chiar sub lupă, Luc (o dată cu naratorul) îi găsește toate defectele din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor de copii pe altarul Diavolului. Când ororile dincolo de orice închipuire vor fi date în vileag și după ce trupele Delfinului vor fi percheziționat castelul, Gilles este acuzat public de vrăjitorie, sodomie și crimă în serie; părăsit de Prelati și de slujitori, se predă spre a fi judecat de episcopul de Nantes
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient, Nagy pare doar obișnuitul, previzibilul obsedat: "cei buni se sinucid, ceillalți vin în cabinetul meu", având totuși ceva greu de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai are încă vlaga de a suprima timpul distructiv, de a se întoarce la fosta "grandoare" (când era vizitat la Palmela de însuși Salazar) și de a-și face chiar planuri onirice de evadare în viitor. Obsesii ale puterii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vieți de frustrări și oportunism utopic, ce nu vor pregeta să se alinieze și să servească noii puteri a realiștilor furioși. De care d1. Șarl este cel mai aproape prin înclinația sa de a lua drept realitate propriile vise și închipuiri. Soprosina, patroană a bordelului, este o pledantă a acestui stabiliment cu funcții multiple: terapie afectivă, erotică, dar și una eudemonică, umanitară, în spiritul Fabricii de Fericire a realiștilor. Experta în afinități elective, are o amplă doctrină managerială a iubirii, reperabilă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit. El a deprins arta de a stârni cititorul, de a-l provoca, de a-i zgândări închipuirea, de a-i propune ipoteze,dezbateri, profeții, inclusiv miracole legate, de pildă de călugărul și preotul exorcist (asasin?) de la schitul Tanacu (vizitat de Pascal Bruckner cara apare în carte sub numele de Adam Fisher), despre drumul scurt dintre adorație și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
anamneză ce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă în voia unei imaginații pline de pathos, paradoxal febrile și pline de luciditate. Orice pretext îi servește, din această perspectivă, căci devine catalizatorul unei căderi în spirala imaginației ("singurul salt e închipuirea", notează undeva poetul). Desigur, avem de-a face cu o fantezie bine strunită de o conștiință hiperlucidă și autoironică, care l-a făcut pe Al. Cistelecan, prefațatorul celei de-a treia cărți a talentatului autor ieșean, să remarce că "un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fi extremă: "E prea mult din tine în aceste cutii ale cuvintelor,/ în aceste profiluri,/ în aceste nesfârșite vecinătăți ale copilăriei.// Este prea mult din tine,/ tu, suflet de nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
leopardiene: Eu aș putea oricum presupune că un spirit malefic (...) și-a folosit toată priceperea ca să mă amăgească; și voi crede așadar că cerul, pământul, aerul, culorile, chipurile, sunetele și toate celelalte lucruri de afară nu sunt decât iluzii și închipuiri folosite de el ca să prindă în mreje naivitatea mea, cuvinte ce amintesc de ideea lui Leopardi despre natura răufăcătoare.209 Lecturilor li s-a adăugat studiul limbilor clasice început sub îndrumarea monseniorului Rampolla del Tindaro: În aceeași perioadă monseniorul mă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce aparține mai mult visului decât realității: Femeia, adică iubita autorului este una dintre acele imagini, una dintre acele închipuiri ale frumuseții și virtuții cerești și inefabile ce apar adesea în imaginația noastră, în somn sau în stare de veghe, puțin după vremea copilăriei; apoi, la vremea tinereții, revin, rareori, în somn sau în vreo rătăcire a minții. În sfârșit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că expoziția metafizică a acestor noțiuni alege să înceapă cu dezbaterea despre spațiu, fundament al intuițiilor exterioare, continuând cu timpul dezavantajat de caracterul abstract. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile esterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect (Eminescu: 2011, IX, 479). Timpul nu-i alt nimic decât forma simțului interior, adică a intuirei de noi înșine și a stărei noastre interioare. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]