2,835 matches
-
o să-i adore. Ar fi un tată minunat. Cel puțin asta e impresia pe care mi-o lasă. Dar nu pot să-i spun asta. În nici un caz, mi-ar fi jenă. Nu întrebați de ce, dar deodată simt că mă încing. — Dacă e așa de rău, nu vreau să știu, râde el binevoitor. Pfiu! Slavă Domnului că nu o să mă forțeze să-i spun viitorul. Nu aș putea face față acum. Încerc să mă port normal, dar nu pot să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în apartamentul acela, pot doar să-mi imaginez spre ce spațiu promiscuu se îndreaptă unchiu-meu dimineața, alergând după tramvaiul cinci. Pe străzile din cartier, cu nume de compozitori, cinci-șase copii în haine sumare, eventual în pijama, jucau în jurul unui foc încins în curțile dintre blocuri cu mobilele vechi din casa lor - ultima dată când am ajuns. De procesul interminabil scăpase doar mama, el nu putea să renunțe. Pe pereții albi, lumina la care scriu proiectează umbra unui nas uriaș, partea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
face? — Încearcă să stopeze pierderile, zice Michael strâmbându‑se. Să ridice moralul personalului. Se pare că, imediat ce a plecat la New York, Alicia a început să răspândească zvonuri că are de gând să închidă filiala din Londra. De asta s‑a încins așa atmosfera. Clienții au fost neglijați, personalul stătea toată ziua pe telefon, căutându‑și de lucru... sincer, e un dezastru. Clatină din cap. Fata aia e un pericol public. — Știu. Că veni vorba, m‑am tot întrebat. De unde ai știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sunt vreo cincizeci și ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fècut vreodatè, dar a cèror amintire sugeratè de tine o durea că un vis neîntâmplat, nu-i voi spune despre dans, Bine! Și tu? Bine! Fumèm amândoi în noaptea de afarè luminatè de becurile de la ferestrele casei, petrecerea s-a încins înèuntru, invitații directorului meu se simt tot mai bine, eu suferind de neputința de a mânca ouè umplute, o întreb și pe ea deoarece vreau sè aflu de unde îmi vine oroarea de a mânca acest delicios preparat culinar, Oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a condus mașină, aghiotantul lui, îl trimite sè mai facè o turè prin zonè, Ce sè scriu?! Sunt vinovat pur și simplu! Ceea ce se simte în atmosferă încèperii strâmte a sediului de poliție, nu sunt nici substanțe chimice, nici molecule încinse de aer greu, irespirabil, ci e mirosul vinovèției lui Matei, e mirosul complotului mateian împotriva societèții, Vè previn! Sunt cu degetul pe butonul nuclear! Declanșez era rèzboiului atomic mateian! Și apoi voi fugi în America! Ce sè scriu, domnule plutonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură, cu teama de a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să alerge împreună cu ele prin grădina adormită, să le simtă trupușoarele încinse sub cămășile de noapte, să le mângâie părul și ce mai apuca, înainte de a le culege bonetele din dantele și panglici căzute în iarbă. Totul până într-o dimineață, când apăruse tatăl celor trei grații cu scufia pe cap, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului oficial. Gustă din specialitățile franțuzești. Dar fără chef. Îl înconjura un cerc de răceală, chiar dacă spiritele se încinseseră. Își mușca buzele și cerceta neliniștit fețele celor din jur. Era din ce în ce mai nesigur, deși căuta tot felul de argumente menite să-i redea încrederea. Susținuse cedarea unei părți din Moldova, dar avea conștiința curată. Nu el, marele dragoman, ci Galib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-a Întors din Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Grosu cu dăscălița și cu cei doi băieți mai mari și cu cele două fete și mai mari; și Cheptănar și Scridon și Morcov - tăt satul! Vin și din satele vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ardă” talpa - din moment ce toată copchilărimea din Mana știa asta, așa și era! Și degeaba mi-a mai spus mama, proptindu-și metoda pedagogică și cu câteva palme, că africanii din Mana se ard Întâi În talpă, călcând pe un fier Încins În foc, apoi pretind că au călcat pe-un șărpe - și fuga, să se ardă la arsură cu fierul Înroșit!; de astădată, de vindecare, cică - eu nu-mi aduceam aminte deloc, dar deloc ce și cum făcusem, ca să am arsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
este, cum să spun, ceva cu totul altceva decât totul și În primul rând! În al doilea, trenul, el este miros: pe-o parte, miros de fum de cărbune; pe de alta mirosul acela numai al lui, amestec de dohot Încins de la osii și miros de fier ruginit și Încins (de la căldura locomotivei?, de la bătaia soarelui În acoperișul vagoanelor?); și, pe de a cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
frâu. Sergentul Malik-el-Haideri îl urmări cu privirea până dispăru în labirintul văilor formate de dune, la sud de drumul pentru vehicule, și apoi se întoarse, meditativ, spre cea mai mare dintre barăci. Căpitanul Kaleb-el-Fasi dormea întotdeauna până când soarele începea să încingă acoperișul căsuței sale, ceea ce se petrecea pe la ceasurile nouă ale dimineții, deși ordonase să fie construită în partea cea mai deasă a pâlcului de palmieri, atât de cufundată în umbră, încât deseori se trezea speriat de zgomotul curmalelor ce cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să declarăm apoi că a fost o alarmă falsă? Zâmbi ironic. — Ar trebui mai degrabă să fim felicitați pentru zelul și spiritul nostru de sacrificiu. Intrară în baraca birourilor, care nu era decât o încăpere mare cu două mese, deja încinsă de căldură la acea oră a dimineții, și căpitanul se opri direct în fața marii hărți a zonei, ce acoperea tot peretele din fund. — Uneori mă întreb cum dracu’ te-au înhățat și te-au băgat în văgăuna asta, când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sub picioarele lui. Când se simți în siguranță, își continuă drumul, unduind tristul steag sub un soare ce începea să se transforme în plumb topit, dându-și seama că în groapa formată de salină, fără o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prăjiturele și cafele... Lingușeala asta aducea a bătaie de joc, dar uite că nu-i dădea mâna să se supere, și până la urmă n-o costa nimic să le ia în serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când se-ncingea tărâța-n ele punea la bătaie câte trei-patru sticle de lichior și le dădea drumul acasă la două noaptea, sătule și cherchelite și cu sacoșele pline de provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca la circ, incitați, nu l-o încăiera dracului câinele să-l tăvălească? Doar nițel să-l încingă, hă-hă-hă, nu te mai râde, dom’le, că-i bun un câine d-ăsta la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu picioru’? Da’ bine că n-a dat cu cuțitu’, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui madam Belciu, de vreme ce le strângea la ea în bucătărie, iar când și când, apărea și Rafael printre ele. Întârzia preț de o ceașcă de cafea și două-trei țigări. Mai mult i-ar fi picat greu și, oricum, când se încingeau la ciorovăială, le auzea din camera lui din fund prin pereții ăștia subțiri. Îndeobște, nu se uita prea mult în gura lor. Începe să te ia amețeala. Stai ca pe marginea unei prăpastii ascultând niște femei vorbind, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a dispărut de mult. Dispăruse. Nu mai putea fi nici atins și nici văzut. Carnea și sângele lui, oasele, tendoanele se amestecaseră-n dogoarea strânsă și tasată peste zi în plăcile de beton ale cuibușorului lor, care noaptea emana damfuri încinse de pucioasă. Iadul pe care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de Înalte și subțiri, Încât o făceau să se legene ca un copac În furtună. Am clipit. Ceea ce mă călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uneori câțiva muncitori sau soldați; până și țiganilor le era lene să mai cerșească. Studenții și elevii plecaseră la țară sau la mare și toți ceilalți se ascundeau în locuri mai răcoroase. Curțile din spatele blocurilor stăteau goale și asfaltul era încins. După vizita la bunica, mi-am purtat pașii alene prin piața principală a orașului - într-o parte opera unde mama cânta la vioară, în cealaltă catedrala. Am luat-o de-a dreptul prin piață și am intrat în Parcul Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar acum este cât se poate de indiferent la tot ceea ce facem, nu i-ar păsa nici dacă am înghiți otravă, doar hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul cel nou îmi încinge disperat corpul, doar câteva rochii de vară largi și fără formă, pe care le cumpărasem într-o zi, îmi mai acoperă rotunjimile transpirate în timp ce intru în cămin, iar fetele mă privesc surprinse, la început crezuseră că sunt însărcinată, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frică, și îmi vine să urlu la ea, să-i trântesc toate astea în față, cum poți crede că tu știi să iubești, dar ce rost mai are, așa îmi arunca Udi întotdeauna mingea la fileu, ca și când ar fi fost încinsă, fără să se gândească o clipă la ce făcea, deodată mă gândesc la el într-un mod surprinzător, odată Udi a fost aici, acid, încordat, cu ochii lui mici, neliniștiți, urmărindu-se unul pe celălalt pe fața sa triunghiulară, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]