8,533 matches
-
ce pot face pentru dumneata? Omul se Închină din nou, după care Își drese glasul. - Am nevoie de un sfat, eminență, despre cum să mă port În funcția mea, pentru ca faptele mele să fie mereu pe placul Bisericii. Înaltul prelat Înclină ușor din cap În semn de Încuviințare. - Oamenii mei au dibuit un șef al ghibelinilor ascuns la Florența. Dar se pare că autoritatea Comunei nu se grăbește atât de tare să Îi reteze posibilitățile de a face rău. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inchizitorilor. Noffo Dei, În loc să vină direct spre el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. Apoi, ținându-și mâinile ascunse sub mânecile sutanei În alb și negru, se Înclină În fața omului lui Bonifaciu. - Acest bărbat viteaz a venit să ne asigure de devotamentul său. Se pare că a dat de capătul intrigii care ne preocupă. Ajută-l dumneata, oferindu-i informații despre ceilalți capi ai acestei Încâlceli. Cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne asigure de devotamentul său. Se pare că a dat de capătul intrigii care ne preocupă. Ajută-l dumneata, oferindu-i informații despre ceilalți capi ai acestei Încâlceli. Cine știe dacă nu cumva va izbuti să o descâlcească. Noffo se Înclină și Îi făcu semn lui bargello să Îl urmeze. - Ascultă bine ceea ce are să-ți spună, mai porunci cardinalul, În timp ce șeful gărzilor se Îndepărta retrăgându-se cu spatele. După ora stingerii „De ce atâta interes pentru statuia lui Ianus?” La hanul Îngerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină de la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Începu să umble Încoace și Încolo prin spațiul restrâns al chiliei. Se apropie de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o Închide din afară. Scutură din cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia să fi fost singur, În momentul suprem. Abandonat În brațele disperării sale. Din nou emoția Îl copleși, iar ochii i se umplură Încă o dată de lacrimi. Un vuiet de cascadă Îi năvăli În mintea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune că e de acord. Așa, pur și simplu. Pe un ton indiferent. Celuilalt nu îi vine să creadă. Se înclină, se bâlbâie, îngaimă ceva, mulțumește cum poate, merge de-a-ndăratelea, apoi pleacă iute, înainte ca gazda lui să-și schimbe decizia. De ce acceptase procurorul? Poate doar pentru ca directorul să plece mai repede, și să-l lase din nou în tăcerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încetul, nu m-am mai gândit la nimic. O ascultam pe Josăphine. O priveam pe Belle de jour, îi priveam chipul de tânără moartă pe care șiroia apa, buzele învinețite de ultimul frig. Mi se pare că zâmbea, câteodată își înclina capul, iar gura părea să spună: „da, e adevărat, așa e, cum spune Pielea, totul s-a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care fusese descoperit trupul. Pe la ora șase, îmi spuse Josăphine. Câini și lupi, ora pumnalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic. Am privit focul bătând din aripă, ultimele flăcări micșorându-se, deformându-se, luptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă, și-i liniștea bătându-i cu palma pe cei doi cai care aveau obiceiul să lovească pământul cu copita în timp ce se băligau. Destinat întâlnea lume care îl saluta. Înclina puțin capul, nu schimba niciodată vreun cuvânt cu nimeni. La amiază, intra la RĂbillon, unde era primit de Bourrache. Avea încă masa lui, servea întotdeauna aceleași mâncăruri, bea același vin ca în vremea când trimitea oameni la ghilotină. Diferența e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care o pierduse? Poate își câștigase acea existență de muzeu, acea dematerializare care face să nu fim niciodată emoționați când privim figuri imortalizate, ajungând să credem că nu au trăit niciodată ca noi, că nu au respirat, asudat, suferit? Persienele înclinate pe jumătate dădeau tuturor camerelor o umbră plăcută. Totul era pus în ordine, aranjat impecabil în așteptarea unui proprietar plecat în vacanță, care urma să se întoarcă dintr-o zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trăsătură bizară, destul de incompatibilă cu definiția clasică a pișicherului. Aceasta a fost prima ruptură clară cu ipocrizia tradiției școlare. Pișicherul era un element clar al succesului, intrinsec diferit de „barosanul“ școlii pregătitoare. „PIȘICHERUL“ „BAROSANUL“ 1. Șiret. Simțul valorilor sociale. 1. Înclinat spre prostie, ignorant al valorilor sociale. 2. Bine Îmbrăcat. Se preface că Îm 2. Chiar crede că Îmbrăcămintea este ceva brăcămintea este ceva superficial, dar superficial și devine neglijent. știe că nu este. 3. Participă la activitățile În care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ea a roșit, cum se cuvenea. La dreapta ei, Froggy era deja hors de combat, deși Încă nu-și dădea seama. — Să-ți spun de ce mi-am amintit În legătură cu tine În toți anii ăștia, a continuat Amory. Ea s-a Înclinat spre el, rămânând, modestă, cu ochii pe țelina din farfurie. Froggy a scos un suspin - cunoscându-l bine pe Amory, știa că avea talentul nativ de a se descurca În astfel de situații. S-a Întors spre Sally s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că n-o să ne mai vedem niciodată ca acum... Uneori am un ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe locul de vizavi i-a stârnit o nouă undă de greață și a schimbat vagonul, Încercând să se concentreze asupra unui articol dintr-o revistă populară. S-a surprins recitind iar și iar aceleași paragrafe, așa că a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de geamul umed. Vagonul - unul de fumători - era supraîncălzit și trăsnea de duhorile populației străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o mie nouă sute nouăsprezece se fălește cu același lucru, știm că Înseamnă că n-o mai poate pupa Încă o dată. Astăzi, dacă pornește cu dreptul, orice fată poate bate un bărbat. GILLESPIE: Atunci tu de ce te joci cu bărbații? ROSALIND (Înclinându-se conspirativ spre el): De dragul primului moment, când bărbatul este vrăjit. Există o clipă... of, chiar Înainte de primul sărut o vorbă șoptită... Ceva ce merită. GILLESPIE: Și pe urmă? ROSALIND: Pe urmă Îl pui să vorbească despre el Însuși. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-am Întâlnit bărbatul cu care m-aș mărita. Oricum, n-am decât optsprezece ani. Furtuna murea blând și numai vântul mai continua să sufle fantomatic, făcând căpița să se Încline cu gravitate când pe o parte, când pe alta, și să se stabilizeze din nou. Amory era În transă. Simțea că orice moment era prețios. Nu mai cunoscuse niciodată o asemenea fată... niciodată n-avea să mai fie așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
E trecut de unu și o să intre diavolul În tine, a obiectat el, iar eu nu știu destule despre cai ca să mân unul În Întunericul ăsta ca smoala. - Taci din gură, prostule! a șoptit ea, parcă fără nici o legătură și, Înclinându-se, l-a bătut ușor cu cravașa. Poți să-ți lași gloaba bătrână În grajd și am să ți-o trimit eu mâine. - Dar unchiul trebuie să mă conducă la gară la ora șapte tocmai cu gloaba asta bătrână. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl salutară cu o ușoară ridicare a mâinii pe portarul care se Înclină ceremonios Înspre ei, apoi pășiră În interiorul clădirii de marmură. O sunasem mai Înainte pe Akemi Yokota din stația de metrou. Tocmai se pregătea să plece mai devreme de la muncă. „Nici ieri nu m-am simțit bine, mă durea zona șalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria Mister Miyashita. Eram cât pe ce să ridic mâna, strigând ca un școlar care găsise răspunsul mai repede decât toți, dar m-am stăpânit, mulțumindu-mă să Înclin ușor din cap și să schițez un zâmbet În momentul În care privirea mea a Întâlnit-o pe cea a chelneriței. Cineva aduse Îndată un telefon fără fir, iar chelnerița mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
propria mea plăcere. Am fost un copil foarte ciudat și, dacă nu aș fi reușit să trăiesc conform dorințelor mele carnale, probabil că aș fi dus o existență cu mult mai sumbră și nefericită. Puteți să Înțelegeți asta, nu? Am Înclinat din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dar nu poți decât să-i compari cu un australopithecus care abia a Învățat să meargă pe două picioare. — Ați pățit ceva? Nu vă simțiți bine? Vreți să vă Întindeți un pic pe pat? Să vă ajut până acolo? Noriko Înclină afirmativ din cap, apoi Încercă din nou să se ridice, sprijinindu-se de Keiko Kataoka, dar se clătină și se prăbuși, răsturnând paharul de gin tonic și frapiera cu gheață de pe masă. Ochii i se umplură de lacrimi și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de Hirschfeld, „Criminalul și judecătorii săi“ de F. Alexander... Asta fu prea mult pentru el. Își strânse hârtiile de pe masă și se ridică zâmbind cu nervozitate: — Poate cu altă ocazie, Frau vom Hofe, zise el, apoi lovi din călcâie, se înclină țeapăn spre cei din cameră și plecă. — Ce nemernic, murmură Lobbes. Nu e nici o problemă, zise ea, adăugând câteva exemplare din Revista Poliției Germane la grămada de tratate. Nu-l poți învăța pe un Hans ceea ce nu vrea să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajunsese să comită infracțiuni încă din copilărie, comițând o serie de tâlhării mărunte și îndurând câteva perioade de încarcerare până când, la vârsta de 38 de ani, se însurase cu o femeie cu un caracter puternic. Avusese întotdeauna impulsuri sadice, fiind înclinat să tortureze pisici și alte animale neajutorate, iar acum era obligat să-și țină aceste tendințe într-o cămașă de forță mentală. Dar când soția lui nu era acasă, demonul rău al lui Kürten devenea câteodată prea puternic pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se trase de o șuviță din părul ei lung și roșcat. — Ei, haide, o îndemnă Evona. N-o să te mănânce. A avut această ocazie mai devreme. — Bărbatului pe care îl căutăm îi place să lege fetele, i-am zis eu, înclinându-mă înainte în semn de încurajare. Apoi le strangulează și le taie gâtul. — Îmi cer scuze, zise ea după un minut. Îmi este greu. Voiam să uit toată chestia asta, dar Evona zice că au fost omorâte niște școlărițe. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]