1,721 matches
-
putut să fac chiar mai mult de-atât. Ori așa credeam. Lecția s-a sfârșit cu elogii, iar inspectorul a recunoscut că în ziua aia era nervos. Dar acesta este doar diegesis-ul. În realitate, a fost o perioadă scurtă și încordată, în care am reușit să solidarizez pentru o oră o mână de oameni care nu aveau nici un chef de alianțe. Iar acest efort n-a rămas fără urmări. După ce-am câștigat bătălia, m-am prăbușit fizic. Totul a început
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
găselniță a barului ăstuia erau chelne rițele cu patine în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca ăsta. Parcă pluteau printre mese ! Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar cu privirile... „Piff !“ Chelnerița asta era dată dracului ! Pusese ochii pe el. și era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale largi printre
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de fiecare dată cînd trecea pe lîngă el îi dădea cu ciocănașul. El stătea degajat, rezemat de tejgheaua barului și își sorbea berea. și, desigur, o sorbea din ochi pe ea. O urmărea cum se strecura printre mese, cu picioarele încordate și fesele nervoase, dar părînd că nu face nici un efort, și cu sînii aceia colosali, care nu se lăsau clintiți de nici un avînt... „Piff !“ ...Cu sînii aceia străbătînd aerul ca două canoe grele, încărcate cu bunătăți. și fesele ălea de sub
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Nicky interveni, întrerupându-i aceste gânduri care conduceau spre tristețe. - Îmi doresc să rămâi aici pentru totdeauna, să nu mai pleci niciodată. Dar vreau să faci ceea ce simți și să nu te pripești. Te rog relaxează-te, te simt cam încordată. Mulți se vor gândi să te acuze că te-ai grăbit să-mi cazi în brațe. Pentru mine este vorba de onoarea ta, iar singurul lucru pe care mi-l doresc este să rămâi aici definitiv. În ciuda faptului că era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dacă nu face o bună impresie în primii doi ani de la premieră, un film e mort. Apoi, mai e ceva. Nu cred și sunt sigur că ești alături de mine în privința asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana încordată, privirea suferindă, programul abisal. Nu e obligatoriu să te repezi spre straturile wagneriene ale ființei ca să produci un mare film. Sondarea profundului metafizic nu e deloc rețeta sigură a nemuririi. Eu cred că această dispută între cei care susțin funcția
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cerute ai o noblețe care te ridică deasupra meschinăriei. Sufletul tău e curat și vede în jur doar suflete curate. Stai tolănită pe pat, fără să-ți pese că lîngă tine, în picioare, sînt eu, cu privirea încinsă și trupul încordat. Mă crezi cinstit, dar uiți că azi sufletul meu a fost lovit de mai multe ori, floarea desenată în mine de nestematele iubirilor trecute s-a ofilit, așa cum obrazul tău de magnolie s-a ofilit sub răceala surîsului trist, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l doresc din tot sufletul. Mulțumesc, Ina Cristian! îi spun încet, cu drag. Și eu îți mulțumesc, Mihai! Mi-ai amintit de Ina Cristian... După ce-ai plecat tu, am stat așa, cu gîndul pierdut, într-o stare de zbucium încordat, de parcă voiam să mă regăsesc dintr-o dată... E greu să-ți spun... Oricum... voi avea la ce să mă gîndesc... Ascultă, o aud schimbîndu-și brusc glasul, ce i-ai mai făcut Brîndușei? Ne-am certat în sala de consiliu, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărțirea va fi pentru totdeauna. Se impun, aici, câteva considerații asupra lucidității. Ea nu înseamnă raționalism în sens restrâns, ci, după cum suge rează și etimologia termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv, moral, mistic ș. a. -, grație căreia fenomenele sunt văzute (sau, cum ar spune Beckett, „întrevăzute“) în adevărul lor. O atenție prin care viitorul invadează spațiul opac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
termeni. Vei fi zicând: dar e admirabil, trăiește, discută, râde. Nu, Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de o stare fără nume, o boală ciudată, nouă: despărțirea de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și Alecu joi, Lisette, Piticu și les Negulescu azi dimineață. Vreo treizeci de „vilegiaturiști“ mai stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Poate și unde nu am primit nimic de la tine și în jurnale se vorbește de frig mare în Franța și de echauffourées în Paris... Primește în astă seară în odaia ta prezența îngrijorată și tristă a mamei tale care trăește încordat și de multe ori nenorocit. 31 octombrie [1947], vineri seara Azi o zi extrem de grea; dimineața de la 8½ la 1½ clase; zbateri cu jurnalul de perete, cu programul lucrărilor ciclului democrat, la 1½ d-na Georgescu desperată; cu ea iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cântat „Kalinka“. Ce vremuri mi-a evocat: cumpărarea discului, aducerea aici, dansul tău, flacără și vârtej, casa plină de zumzet și voie bună, [de] râs, uneori prea gâl gâit. Nu-mi dam seama că făceam provizii pentru singurătatea clară și încordată ce începe cu clipa de acum. A plecat chiar acum de aici mama lui Mircea; nu era nevoie de nicio precauție din pricina sănătății ei, e foarte bine, foarte sănătoasă; [...] dar ce deziluzie îmi dau mamele prietenilor tăi, Mouetta! Fiecare din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jumătate. [...] 35/1948 I Joi, 5 februarie [1948] În cameră e bine. Sobița cu gaz face minuni... O mică parte din banii care mi se datorau au intrat în casă, așa că totul e mai liniștit, mai puțin panicat, mai puțin încordat. Curând am să ies ca să mă duc la școală; am impresia că, de vreme ce totul e în ordine, te-ai putea întoarce în lipsa mea ca să arunci o privire și să-ți iei iarăși zborul; să-ți reiei drumul fiindcă, așa cred
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Luke se întoarce să se uite la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-a dispărut de pe chip. — Serios, Becky, spune. Chiar vrei să aștepți cinci ani? — Nu... știu, zic, încurcată. Tu ce părere ai? Urmează un moment de tăcere încordată, și inima începe să-mi bubuie. O, Doamne. O, Doamne. Poate că o să... Poate că are de gând să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat și Luke și cu mine tresărim. Pregătită să porniți spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Terminăm de mâncat și refuzăm cafeaua, apoi ieșim din restaurant. E o zi răcoroasă, cu aer înțepător și nori mânați de vânt, pe cerul albastru. Pornim spre Plaza, iar Robyn îmi zâmbește larg. — Te înțeleg perfect, dacă te simți cam încordată. Organizarea unei nunți la New York poate să fie un lucru destul de stresant. Multe dintre clientele mele se... ambalează destul de tare, să zicem. Dar eu nu vreau să organizez nici o nuntă la New York! îmi vine să-i spun. Eu vreau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și un mic țipăt, și întreaga asistență se întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un prieten adevărat. Adu-ți aminte tot ce a făcut pentru tine. Îți amintești discursul pe care l-a ținut de ziua ta? Încerc din răsputeri să înviorez atmosfera, dar Luke rămâne complet impasibil. Expresia de pe chipul lui e la fel de încordată și de defensivă, și are umerii aduși în față. Nu are de gând să asculte nici un cuvânt, așa că oftez în sinea mea și iau o înghițitură de șampanie. O să aștept vremuri mai bune. Rămânem așa în tăcere câteva minute, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
străbătut de șoc, de parcă tocmai ar fi curentat-o cineva. — La Plaza? Serios? — Cred c-o să fie foarte drăguț, arunc în treacăt. E foarte frumos la Plaza. Tot acolo te măriți și tu, nu? Nu, spune Alicia, cu bărbia destul de încordată. N-am găsit nici o zi disponibilă, a fost prea din scurt. Tu când te-ai programat? — A... acum o săptămână sau două, spun, ridicând vag din umeri. Yes! Yes! Să-i fi văzut expresia! — Va fi minunat, intervine Robyn înflăcărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu te lăsa copleșită de nuntă, zice. Și nu pune preț pe ce-ți spun eu. Eu am o perspectivă distorsionată asupra lucrurilor. Știu că Luke și cu tine veți fi foarte fericiți. — Laurel. Îi pun o mâna pe spatele încordat. Ești o tipă super. Cred că Laurel e una dintre persoanele la care țin cel mai mult din lume. Dumnezeule, dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
natural posibil. Ce mai faci? Uite! spune Danny victorios, dându-se de lângă stativ și arătând spre tricouri. Colecția mea. La Barneys, exact așa cum ți-am zis. — Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună terminați cu păcăleala asta ieftină! Dar nu zice nimic - și, cu o vagă tresărire de șoc, îmi dau seama că a înghițit gălușca. Și totuși, de ce mă mir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dacă o fac, acum trebuie să o fac. Înainte de a mai apuca să facă și altceva. Înainte să mai cheltuiască alți bani. — Păi... Îmi dreg glasul. Cum să-ți zic... Mă opresc și iau o înghițitură de cafea. Am gâtul încordat și o ușoară senzație de greață. Cum am să-i spun lui mami că vreau să mă mărit în altă parte? Cum am să pot face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului Plaza să-mi treacă prin fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i toată chestia. Mami a renovat toată casa, a muncit de i-au sărit capacele. Aș omorâ-o pe loc. — Atunci mi-e teamă că va trebui să plătiți întreaga sumă de penalizare firmei Wedding Events Inc. — Dar... Am gâtul extrem de încordat. Nici asta nu pot. N-am o sută de mii de dolari! Trebuie să existe o altă cale! — Mi-e teamă că... — Trebuie să existe vreo soluție genială! Îmi dau părul spre spate furioasă, încercând să nu mă las copleșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe masă. Oare de când e aici? Îi privesc iar chipul încordat și vulnerabil și fac eforturi să-mi reprim comentariile care-mi vin pe limbă în legătură cu Elinor. Normal că te iubește! Îmi las foile cu discursul pe masă și mă duc la el. Sunt sigură că te iubește. Se vede clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încântată de idee. Dar, dacă Luke nu o vrea... asta e. Renunț, fără nici o părere de rău. Oricum, invitații sunt prietenii tăi, nu ai mei. Nu e orașul meu. Așa că nu-mi pasă. Se așterne din nou tăcerea. O tăcere încordată. Elinor se duce la o servantă și, spre uimirea mea, scoate dintr-un sertar o țigară, pe care o aprinde. Habar n-am avut că fumează! — Dacă vreau, îl pot convinge pe Luke, spun, privind-o cum pune pachetul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
astea. Și am... cumpărat cu ele două bilete la clasa întâi, în jurul lumii. — În jurul lumii? Luke e sincer stupefiat. Vorbești serios? — Da! În jurul lumii! Îmi împreunez degetele strâns. Putem să stăm oricât vrem noi. De la trei săptămâni la... Îl privesc, încordată, cu speranță. Un an. — Un an? Luke se holbează la mine ca la nebuni. Glumești. — Nu glumesc deloc, i-am spus Christinei că s-ar putea să mă-ntorc sau să nu mă-ntorc să lucrez la Barneys. Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]