2,466 matches
-
Totuși, când te cuprinde nebunia scrisului, nu poți lupta cu ea. Fugi de acasă. Ca un hoț, tiptil, tiptil, să nu te simtă copilul. Te încalți încetișor, apeși pe clanță fără să faci vreun zgomot și ieși, fără să mai încui, făcându-i semn bonei să încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin cap că bona/ mama/soacra ți-a zis că nu a mâncat bine piureul de
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
nu poți lupta cu ea. Fugi de acasă. Ca un hoț, tiptil, tiptil, să nu te simtă copilul. Te încalți încetișor, apeși pe clanță fără să faci vreun zgomot și ieși, fără să mai încui, făcându-i semn bonei să încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin cap că bona/ mama/soacra ți-a zis că nu a mâncat bine piureul de fructe sau că are un pic
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
e Cartea părintelui Ioan, cine mi-a dat-o?! O las speriat pe treptele de piatră și alerg ca un nebun în întâmpinarea morții, Lasă-ți inima să vorbească! cuvintele acestea sunt oare pentru acum? sau să le păstrez bine încuiate pentru altă dată?! Cum aș putea descifra privirea ei din seara asta, albastră, întoarsă spre mine, descheindu-mi întreg sufletul, incapabil de împotrivire, obrajii mei roșind mult, mult prea repede, și iarăși îmi spun, e doar prima fată asupra căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în care meșterii au început pictarea bisericii celei noi, era o zi de luni, din ziua aceea viața lui Daniel se schimbase, mă reîntorc la caietul lui Theo, poate voi afla de la el ceea ce pentru mine rămâne încă o taină încuiată cu lacăte grele, 17 august, meșterul Luca a început pictarea Pantocratorului, îmi spune că ajutat de schițe pictează cam o figură pe zi, mâna trebuie să-i fie iute ca peretele să nu se usuce, e într-adevăr o artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt legată aici de ăștia doi, în timp ce el stă în ditamai hotelul și doarme o noapte întreagă fără să fie întrerupt și are parte de intimitate. Ce n-aș da... se liniști ea, gânditoare. Ceva mai târziu, în pat, după ce încuiase furioasă ușile și ferestrele, Clodagh începu să se gândească la ce spusese Ashling în legătură cu faptul că Dylan ar putea pune ceva la cale. Nu ar face așa ceva, nu? Nu ar avea o aventură. Sau o chestie ocazională de o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vina mea că e dependent de alcool sau de heroină. Deși, dacă era să fim corecți, nu mirosise niciodată a alcool în jurul lui și nici nu părea pe altă lume sau ceva de genul ăsta. Aflată în siguranță, cu ușa încuiată în spatele ei, a expirat. Mulțumesc lui Dumnezeu, se gândi ea. Puteam să ajung pe străzi. Apoi s-a scuturat de asemenea gânduri melodramatice. Lucrurile nu au fost niciodată atât de grave. Și-a aruncat geanta pe masă și pantofii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
capul către scări și îi spuse: Haide. Trecuseră exact patru săptămâni de când făcuseră sex ultima oară, dar era atât de amețită, încât ar fi fost dispusă la o sesiune bonus, chiar dacă nu era timpul. — Stai să închid luminile și să încui ușile, spuse el. —Grăbește-te, spuse ea cochet, liniștită de siguranța că nu o va face. Trecuseră de mult de perioada în care se dezbrăcau lasciv unul pe celălalt. Clodagh era deja dezbrăcată, sub așternuturi, când Dylan a urcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu au cum să fie folosite? Nu, recunoscu Mercedes, cu ochii ei negri triști. Sunt inspirate. Probabil că vor câștiga un afurisit de premiu! Se făcuse ora opt când au terminat. Ashling a alergat acasă să se pregătească și, în timp ce încuia ușa, telefonul a început să sune - Clodagh, care își petrecuse ziua tunzându-se atât de radical, încât acum Dylan nu mai vorbea cu ea. După care și-a cumpărat o pereche de pantaloni mulați, albi, care aveau o măsură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
simt fericită. Și tu mă faci fericit, replică el. Dar știi ce m-ar face și mai fericit? Să urcăm sus, în pat. Canapeaua asta îmi distruge spatele. Nu cred că ar fi bine. Dacă te văd? —Ai putea să încui ușa de la dormitor. Haide, rânji el. Nu am terminat cu tine pe ziua de astăzi. — Da, dar... Of, bine, dar nu rămâi peste noapte, bine? —Bine. Doctorul McDevitt era speriat de femeia care năvălise în biroul lui, cerând Prozac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șopti ea. Dar el a încetinit din ce în ce mai mult, apoi s-a oprit de tot. —Ce este? —Clodaaaaaagh. Vocea lui era ca un avertisment, ochii lui erau concentrați în altă direcție, iar ea se trase rapid de sub el. Am uitat să încui ușa. A fost un șoc să îl vadă pe Craig stând în cadrul ușii. —Tati? întrebă el, cu o confuzie care îi făcea vocea să tremure. —Mama, Lisa la telefon. —Bună, dragoste, spuse Pauline cu căldură. Ce mă bucur să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au îndreptat spre ușă. Între timp șoferul intrase în bancă și golise sertarele funcționarilor de la ghișee. Apoi i-a mânat către seif, i-a pocnit în cap, și i-a lăsat inconștienți, după care a închis ușa seifului și a încuiat-o. Când o mașină de patrulare a poliției de la secția Hollywood, alertată de o alarmă conectată la secție, a ajuns cei patru spărgători erau deja pe trotuar. Polițiștii le-au ordonat tâlharilor să rămână pe loc. Ei au deschis focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numărul BV1432 trecu pe lângă noi în sens invers și trase pe dreapta în parcarea din fața patinoarului. — L-am prins! am exclamat eu Polar Palace! Lee execută o întoarcere bruscă și trase lângă trotuarul de vizavi de parcare. Maynard tocmai își încuia mașina, luând în vizor un grup de puști care se îndreptau spre intrare cu patinele pe umeri. Haide, am spus. — Pune tu mâna pe el, îmi spuse Lee. Eu mi-aș putea pierde cumpătul. Ai grijă să nu fie nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tudor, cu peluza din față de dimensiunile unui teren de fotbal. Am mers mai departe și am zărit la lumina farurilor plăcuța de înmatriculare din spate: CAL RQ 765. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut-o pe femeie încuind portiera din dreptul șoferului. Chiar și de la distanță silueta ei elegantă, cu rochia mulată pe corp, ieșea clar în evidență. Am ieșit din Hancock Park pe 3rd Street. La Western am văzut un telefon public, am coborât și am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am dat jos din dubă și am descuiat ușa din spate. Țăcăniții coborâră împleticindu-se. — Pe aici, domnilor! le strigă Fritzie. Cei patru înaintară, târâindu-și picioarele, în direcția de unde venea vocea. În spatele lui Fritzie se aprinse o lumină. Am încuiat duba și m-am îndreptat spre intrare. Fritzie așteptă să intre și ultimul deținut și mă salută din pragul ușii: — Ce ți-e și cu relațiile astea, băiete! Patronul de aici îi e dator șerifului Biscailuz, iar ăsta are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rămas o vreme la volan și am refăcut în memorie planul casei, cunoscut de la vizita mea precedentă. Mi-am amintit de două dormitoare care dădeau într-un hol lung, o bucătărie, o verandă de serviciu în spate și o ușă încuiată pe hol, vizavi de baie. Dacă Fritzie avea un bârlog al lui, acolo trebuia să fie. Am mers pe alee până în spatele casei. Ușa de plasă de la veranda de serviciu era deschisă. M-am strecurat în vârful picioarelor pe lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Madeleine. Packardul opri în față la Zimba Room, o cârciumă cu două sulițe de neon încrucișate deasupra ușii de la intrare. Singurul loc de parcare era în spatele lui, așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am dat la o parte, lăsând-o pe Lorraine să intre prima. Ca răspuns la gestul meu, ea își roti ochii în cap, apoi scoase un fluierat ușor, dându-mi de înțeles că locul i se pare o cocină. Am încuiat ușa, am despachetat peruca și i-am dat-o. — Poftim. Dezbracă-te și pune-ți chestia asta. Lorraine îmi oferi un număr de striptease stupid. Își trânti cu zgomot pantofii, apoi își agăță și mai rău ciorapii în timp ce și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Madeleine îmi spunea că avea să lipsească ceva timp, iar Martha nu se întorcea de la serviciu înainte de ora șase. Emmett era singurul care îmi putea da planul peste cap. Am traversat strada și am inspectat împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă a geamului și am văzut o siluetă încețoșată și albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ținându-l ca și cum ar fi fost din sticlă. Se opri doar pentru a-i spune domnului Reid: — Să nu-ți miști curul din mașină până mă Întorc, sau Îți fac mațele jartiere! Pentru a fi sigură, porni alarma și Îl Încuie Înăuntru. Reușiră să ajungă până la recepție Înainte ca Logan să leșine. 3 Sediul Poliției Grampian. Clădirea era din beton gri și sticlă, un blocturn cu șapte etaje, al cărui acoperiș era Împânzit de sisteme de transmisie pentru urgențe și antene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse el, aruncând cojile de pâine la gunoi. Trebuie să o tai. Ședința e la șapte jumate, fix, și trebuie să mă pregătesc puțin Înainte. Elegant și cu diplomație. Nimeni nu spuse nimic, nici măcar nu privi În sus. — Bine, da, Încuiați bine ușa și ne vedem la secție... Se opri, așteptând un semn din partea lui Watson. Jackie! Nu Watson: Jackie. Nu primi nici unul. Era prea ocupată să mănânce. — Da. Bine, repetă el avansând spre ușă, ne vedem mai târziu. Afară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu, nu cred. — Căci corpul nu a fost aruncat: a fost depozitat. Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că ucigașul a pus lacătul. Credea că trupul este Încuiat În siguranță. Așteptându-l să se Întoarcă când va simți nevoia. Nu și-a luat Încă trofeul. Un rânjet apăru pe fața inspectorului. — Asta Înseamnă că se va Întoarce. Înseamnă că avem șanse să-l prindem pe ticălos. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui pot ucide, și a amânat audiența, fără să stabilească însă data. Cremutius s-a întors acasă, singur, și nimeni n-a avut curaj să-i vorbească. Oamenii o coteau repede în altă parte ca să nu-l salute. El a încuiat poarta, a închis canaturile. Tăcură, în timp ce un servitor bătrân, care-l cunoscuse pe Germanicus încă de când acesta era copil, le umplea cupele cu vin. Știau, fără s-o spună, că Cremutius vorbea cu moartea. Să aștepți să mori, refuzând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese. Camerele private ale împăratului deveneau o insulă de singurătate sinistră. Germanii și pretorienii lui Chereas stăteau la capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în tânăr, simplitatea în complexitate și aspectul obosit într-unul foarte activ și sănătos. Începu prin urmare cu picături de ochi și continuă cu câteva retușuri de cremă anti-cearcăne pe sub ochi. Calvert își trase apoi pe el geaca de piele, încuie ușa și ieși grăbit din apartamentul de pe East Village. Porni hotărât pe coridor, savurând liniștea aproape nefirească a clădirii la acea oră de amiază de sâmbătă. Ghici că majoritatea locatarilor erau deja afară bucurându-se de primul sfârșit de săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
izbi cu putere de ușa masivă de metal și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie automat. Inima îi bătea într-un ritm amețitor. Gâfâia, simțind cum îi tremură picioarele de frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]