9,411 matches
-
se convingă că frații săi, aflând de moartea tatălui, nu-i vor juca vreo festă, trecând peste dreptul lui de succesor ori cerând să împartă cu el puterea. Etius se întoarse spre el, îl fixă câteva momente, strângând pleoapele, și încuviință cu gravitate, gânditor; probabil împărtășea părerea lui Chilperic, totuși nu spuse nimic. își mută în schimb, privirea la Sebastianus, care în momentul acela îl văzu extenuat, îmbătrânit parcă, dintr-odată, cu cel puțin zece ani. Neliniștit, ofițerul gândi că Magister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Elvius Metronius. Etius încreți sprâncenele: — Metronius? Nu-mi amintesc să fi avut numele lui printre ofițeri. Sebastianus încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum îmi aduc aminte. Un băiat viteaz. Păcat că l-am pierdut. Trăgând de hățuri ca plece, îl lăsă liber. — Du-te, atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tău, al vostru. V-ați luat un angajament și... Ambarrus, cât se poate de serios acum, îi răspunse întunecat: — Te înșeli, soldatule. Bagauzii n-au generali. L-am acceptat pe Metronius, dar... e mort. Știai, nu? Văzându-l pe Sebastianus încuviințând sec, reluă: — L-am acceptat, odihnească-se-n pace, fiindcă era un băiat curajos și de cuvânt. Pe tine, în schimb, nu te-am mai văzut. Sebastianus întinse vehement brațul către câmpie - o întindere plană de pe care soarele, coborând către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un martir și e drept ca aceia care vor trece pe acolo în viitor să poată recunoaște mormântul și să se oprească pentru o rugăciune ori, cine știe, să ceară vreun har. Cu glas nesigur, Sebastianus întrebă: — Și... Metronius? Ambarrus încuviință cu gravitate. — Are și el un mormânt al lui, nu departe de cel al lui Divicone. Ne-am gândit că el așa ar fi preferat. Așa o să poată fi găsit, dacă vine cineva din familie să-i ia rămășițele pământești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușor. Nu l-am îngropat imediat gândindu-ne că poate ai fi vrut să fii de față, dar pe urmă, spre seară, ne-am hotărât. — N-am putu veni imediat: Magister m-a vrut lângă el până mai adineaori. Ambarrus încuviință: — Sigur, acum ai devenit important. Oricum, dacă vrei, mâine te însoțim până acolo. Amintindu-și de ordinul lui Magister, Sebastianus se ridică de la bivuac, grăbindu-se să-și ia rămas bun. — Vezi, spuse în încheiere Ambarrus, ridicându-se la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din urmă, reuși să se întoarcă spre Kay. Ușurat, văzu că ea ridicase privirea de pe detectorul de minciuni aflat pe birou. Detectorul era conectat la ornamentele metalice de pe brațele fotoliului pe care stătea Nypers. Când Președintele privi spre ea, Kay încuviință din cap, cât se poate de discret. Jefferson Dayles îngheță. Strălucirea ajunsese ca un foc alb; și el trebuia să lupte, să șadă acolo rigid, încordându-și mintea împotriva bucuriei de nedescris care îi amenința rațiunea. Îi veni dorința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
liniștită: - Îmi pare rău că trebuie să fiu atât de direct, dar este bine să clarificăm situația. Iar acum, dacă nu aveți alte obiecții, mă voi retrage. De data aceasta, Jefferson Dayles îi îngădui lui Kay să-i prindă privirea. Încuviință din cap cu un zâmbet strâmb: - Lasă-l să plece, Kay. La ușă, Kay îl întrebă pe Nypers: - Cum se comportă Craig, când e în această stare de totipotență? - Starea lui variază, veni replica rece. Dar - și Nypers își arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la suprafață până ce armata și aviația Statelor Unite încearcă să ne captureze? Și că voi veți sta și veți privi cum încercăm să ne găsim o cale de scăpare, fără să faceți nimic pentru a ne ajuta? Văzu că... soția lui încuviințează rece, din cap. Ochii ei erau strălucitori și înțelegători. - Ești în lumina reflectoarelor, Lesley. Trebuie să te descurci chiar mai bine decât atunci când ai evadat din închisoare. Trebuie să te salți aproape literalmente de guler, și să devii un supraom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
munți, un șir lung. Arșița juca deasupra nisipului și a dealurilor cenușii. În aer stăruia un miros uscat, de ars. Un miros sufocant, chiar dureros pentru plămâni. Anrella spuse nefericită: - Lesley, ești sigur că știi ce faci? - Este foarte simplu, încuviință Craig, vesel. Consider că avem aici echivalentul unui incendiu pe cinste, în pădure. Dacă ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar câteva din amintirile mele cuprind date asupra acestui subiect, vei știi că focul stârnește orice fel de vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Gică picior de lemn, gândi câteva momente, apoi propuse. „Ce părere aveți? Eu socotesc, e mai bine să dăm masa la o parte și În locul ei să așezăm o pătură...Desigur, poate fi mai confortabil... De acord?” Și cum gansterii Încuviințară, o strigă pe nevastă-sa: „Gironda...Te rog, În locul mesei, așează pătura cea nouă...” Privind’o pe furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
l-am văzut pe puști m-am hotărât să-i dau banii mei de buzunar, adică zece cenți. — I-a luat? — Evident că i-a luat. — Îmi plac poveștile astea. Ce-a spus? — N-a scos un cuvânt. Doar a Încuviințat din cap și-a luat moneda. Și-a vârât-o În buzunar și s-a Întors la tovarășii lui mai mari. Bănuiesc că s-a gândit că a câștigat-o pe gheață. Era recompensa care i se cuvenea. — Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a așezat pe pat. Polly s-a tras de lângă ea. — Sictir! a țipat ea. Sheba s-a uitat la mine și a zâmbit: — Știi, Barbara, a zis ea, cred că ar fi mai ușor dacă am fi singure. Sigur, am încuviințat eu. Sunt jos dacă ai nevoie de mine. Când am ajuns la baza scărilor, doamna Taylor s-a uitat la mine triumfătoare. — Ți-am spus să nu... a zis ea. — Mamă? A strigat Sheba de sus. — Da, dragă? a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bananele, curmalele, cafeaua, mătăsurile de China, stofele englezești, iar în port sumedenia mărfurilor de contrabandă. În același an, într-o zi la începutul lui aprilie - eram la tribunal - fui anunțat că un domn așteaptă pe culoar permisiunea de-a-l primi. Încuviințai, bineînțeles, și în prag apăru tatăl Anei. Era îmbrăcat cu paltonul pe care i-l știam, purta însă o căciulă nouă, de aceeași culoare, îmbrăcăminte întârziată din iarna ce abia se sfârșise, îndărătnicie prevăzătoare a omului de la țară căutând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i ia interogatoriul, în timp ce grupul de-afară scanda la ferestrele tribunalului. Arestatul vorbea greu, îl părăseau puterile. Cei doi avocați, din care unul chiar fratele său, cerură amânarea judecării pentru după-masă. Te-ai aplecat către colegul tău solicitându-i să încuviințeze cererea. El a avut o ezitare - o secundă, două - după care a acceptat. Procesul a fost reluat după masă la orele 5. Cei de afară reîncepură scandările cerând condamnarea, în timp ce alții se aflau în sala de judecată părând cetățeni oarecarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel, care în după-amiaza acelei zile - de joi sau sâmbătă - avea unul din zaiafeturile ei obișnuite, și o rugă să vină și ea, o oră măcar; era lauda ei cea mai mare, iar nepoata, cu gândurile încă la elevele ei, încuviință, înțelegând, printr-o alianță simpatetică, slăbiciunile nevinovate ale mătușii care făcea sforțări neobservabile în substanța lor, - dar numai ea știa câte - de oprire a timpului. 4. Timpul trecea însă nepăsător, fără vârstă, încât Ana întâlnindu-l în cerdacul casei, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acest rezultat al consultului medical. După rostogolirea unei conversații vioaie, la care de data aceasta participai, doamna și domnul Pavel le propuse - Anei și fiicei - să mai stea o zi, să vadă orașul, invitație ce parcă era așteptată, căci Ana încuviință, pe loc, mulțumind. Stăturăm încă multă vreme, până la înnoptarea zilei de vară, și înainte de a ne duce la culcare, Ana, într-o fracțiune de timp, ca o comprimare a lui, se apleca înspre mine și, în loc de „noapte bună”, șopti zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mao Zedong, invitându-l insistent pe liderul român să fie critic față de ceea ce a văzut în China, apreciază că ,,sistemul ce-l practicăm este bun doar în raport cu cel din trecut, nu este bun la modul absolut", pentru ca mai apoi să încuviințeze că ,,Așa este. Capitalismul are multe lucruri mai bune ca ale noastre în ceea ce privește managementul și administrația; ar trebui, de asemenea, să învățăm din lucrurile lor bune". Insistența pe lângă liderul român de a se pronunța critic față de practicile politicii din China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Comisia aparținea formal tuturor statelor membre la Convenție, dar ea a constituit pârghia pentru realizarea politicii sovietice. În acea vreme, țările respective se aflau sub ocupație, iar apoi sub controlul și influența rusească, guvernele din aceste țări erau numite sau încuviințate de U.R.S.S., ca urmare a supușeniei față de Moscova (slugărnicia față de aceasta constituind "temelia de nezdruncinat a socialismului"); ambasadorii U.R.S.S. erau cei care dădeau indicații ambasadorilor celorlalte state socialiste; după 1956 (când răscoala de la Budapesta a fost înfrântă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii căprii în altă parte. —Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gospodărie bună, cum am auzit noi că sunt prin alte părți... Lepădatu se minuna de gândurile ei, dar îi plăceau. Și trebuie să facem nuntă, la biserică, cu popă... Pe-aici oamenii nu mai știu de rânduiala asta. —Așa este... încuviință Niță. Trebuie să ne cununăm ca creștinii, înaintea lui Dumnezeu... Și trebuie să ne ducem și la cârmuire... Dacă trebuie, ne-om duce... vorbi fata pe gânduri. Într-un rând, la despărțire, flăcăul își aduse aminte de ceva și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
buzele groase i se întinseră a zâmbet. —Aha! dumneata ești, domnule Sandu?... Au venit și boierii, așa-i?... I-am văzut ieri, au trecut prin comună. Da, au venit; acum avem și stăpână... grăi Faliboga dând din cap. Știu, știu... încuviință primarul râzând: m-am grăbit să-mi aduc respectele mele... Bordeienii priveau în tăcere. Primarele se roti puțintel în loc, apoi privi spre curte. — Pe ici, domnule primar, pe dindos... zise Sandu arătând cu mâna. Dar ușa din față se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Traian: Care pulpă de cal? — Socoteam că n-ați uitat domnilor, a zis supărat Nicula Ursake, că am aninat două pulpe de cal sub podul hochstandului. Astăzi am găsit numai una. Mărturisesc că am văzut și eu asta, a încuviințat Traian, și am crezut că a luat-o Culi, după dreptul pe care-l are. Badea Toma s-a unit cu părerea asta: Dacă a luat-o cel care are drept, bine a făcut. Numai nu m-ajunge capul de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea care spui tu. Eu iau copilul; mă înfășur în sarică și-l țin în brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea s-a dus să pregătească prânzul pentru oamenii străini. La acel prânz, în căsuța de-afară, Traian a istorisit și el cum petrecuse cu bolnavul. Badea Toma, om mai vechi, era de părere că asemenea năluciri de friguri trec. Încuviința părerea asta și nana Floarea, numaicât ea socotea că să aducă un preot bătrân, cetitor cu har. Ea vedea în suferința aceea năprasnică a lui Culi un ochi de urs. Îi zicea așa, ochi de urs, ca să nu-i spuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în acea zi a Bobotezei se sfințesc singure de la Dumnezeu toate apele lumii. Dacă spuneți domniile voastre... zâmbi bătrâna. —Spun, nană Floare, căci și eu sunt puțintel preot; și taică-meu, fie-iertat, tot preot a fost. —A, da, se grăbi să încuviințeze nana Floarea, așa spunea și răposatul cantor Negoiță, dar tot aș dori aiasmă de la Iordan, de la noi din sat. Îmi mai aduc aminte de lume și de petrecerile noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]