2,093 matches
-
ar fi putut răspândi în toată lumea locuită. Creștinii sunt cetățenii naturali și adevărați ai Imperiului Roman 57. În eschatologia orientată către lume a lui Eusebiu, Imperiul Roman era predestinat să se transforme într-un regat al lui Dumnezeu. Eusebiu este îndeobște cunoscut pentru teologia sa politică, formulată în De laudibus Constantini cu ocazia Tricenaliei (336) acestuia, în care împăratul Constantin cel Mare este "icoana" lui Hristos, iar acțiunile sale sunt reflectarea fidelă a voinței divine. Așa cum Logos-ul domnește pe vecie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
frescă romanescă de o asemenea fascinație despre evoluția unui personaj, pianist și apoi dirijor, acoperind perioada de la sfârșitul primului război mondial și până la încheierea celui de-al doilea. Modelele sale, ce recompun într-un singur personaj caractere și situații cunoscute îndeobște breslei muzicale, par să fie dirijorii Wilhem Furtwangler și Herbert von Karajan. În orice caz, gândul te duce la ei de fiecare dată când în scenă sunt puse slăbiciunile de caracter și compromisurile care au făcut ca unii dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
fi capabilă, prin intonație și mimică de exemplu, să ,,treacă” drept o persoană de alt rang și sex sau de altă identitate etnică; dar ca să-ți asumi identitatea altcuiva într-o manieră susținută, de-a lungul unor narațiuni personale, este îndeobște dificil, și poate chiar să implice o confuzie destabilizatoare sau o dezechilibrare a personalității. Contrastul dintre reflecție și descripție se poate rezuma, în principiu, la o problemă de grad, dar s-ar putea să reprezinte și un contrast important, cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
patronii care ne evaluează performanța în rapoartele anuale, la fel ca și cele ale prietenilor, cunoștințelor, dușmanilor, părinților, fraților sau surorilor, ale copiilor - pe scurt, cei care au putere, autoritate sau influență asupra noastră. Oricărui narator, așadar, i se acordă îndeobște, ca o prezumție condiționată, un nivel de încredere și autoritate care este o putere acordată și transpusă în act. Dar această încredere, putere și autoritate poate fi exploatată sau, dimpotrivă, subminată, cum reiese din discuțiile critice privind ,,narația necreditabilă”. Reprezentarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
identice în secvențele de închidere ale jurnalelor TV. Toate aceste exemple direcționează atenția asupra deznodămîntului sau finalului, el însuși doar un aspect al unei mai mari așteptări, cea a traiectoriei narative. În aceeași ordine de idei, destinatarului i se dă îndeobște a înțelege, ceea ce el și face, că povestitorul cunoaște finalul din chiar clipa intrării în povestire (nu chiar într-o formulare precisă, ci într-un context evenimențial sau situațional). Ca excepții s-ar putea cita romanele în serie ale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Ori de cîte ori un cititor dorește să încerce a- și confirma că o anumită porțiune dintr-un text este Discurs Indirect Liber pornind în mare de la personaj, și nu reproducere narativă a cărei sursă se află în acel narator îndeobște abstract, un simplu test de încadrare sau de comutare poate fi uneori eficient. Testul ajută la „acutizarea” impresiilor vagi sau nesigure, precum și a anumitor raționamente nesigure legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să evalueze
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
au dezvoltat pentru comunicare, prin interacțiune directă. Se întîmplă astfel în ceea ce privește deixisul. (Lyons, 1977: 637-8) DIL, după cum putem vedea, se află la o distanță fascinantă de această „situație canonică de rostire”. Prin contrast, narațiunile orale ale experienței personale, se află îndeobște integrate pe de-a întregul în chiar această situație canonică. Lecturi suplimentare Bibliografia referitoare la teoria Discursului Indirect Liber și a exemplificărilor sale literare este voluminoasă. Un bun punct de pornire este Capitolul 10 din Leech&Short (1981). Pascal (1977
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
au comitetul de redacție la Paris și sunt tipărite tot aici. Vechea expresie "urc la Paris", care se găsește și în romanele clasice, trimite la itinerarul urmat de multe generații de tineri ambițioși din provincie. Cariera unui înalt funcționar începe îndeobște în provincie, chiar dacă a crescut la Paris, terminându-se, în caz de reușită, printr-o promovare în capitală. 85% dintre persoanele listate în versiunea franceză a Who's Who au domiciliul la Paris. Seul este al doilea exemplu. Populația acestui
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
aprecierea revoluțiilor artistice ale secolului XX, al căror radicalism amenință să pălească. Tocmai pentru că Eminescu Dialectica stilului este o carte sortită să iște controverse, mă grăbesc în încheiere să-i semnalez autorului două neglijențe, izbitoare întrucât distonează cu stilul său îndeobște curat și bine supravegheat și cu permanenta-i grijă pentru exactitate. Într-un rând (p. 118), vorbește de "extincția teoriei monetare la cuvânt" (s.n.), deși respectiva vocabulă are rubedenii îndestul de criminale (v. extinctor)2. Iar în altă parte (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i asupra formelor fără fond, împrumutate din Apus. Paradoxal, "marele său pariu era tocmai Occidentul!" (p. 33). Junimea, având în Maiorescu un strălucit mentor, a năzuit mereu spre creația culturală românească majoră. "...Românismul observă cu justețe Theodor Codreanu a dat îndeobște personalități cu vocația sintezei, deschis fiind spre toate marile culturi, fără a se lăsa copleșit de acestea. Unei asemenea culturi i se va recunoaște tot mai mult "modernitatea", care va fi tot mai puțin impresionată de mode. Există deja o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui univers profund original. Sigur că nivelurile receptării oricărui artist sunt multiple, în funcție de cantitatea informației culturale a publicului, de puterile intelectului atât de diverse, ca și de un anume gust al epocii, al fiecărei etape dintr-o istorie a literaturii, îndeobște destul de strict divizate și etichetate. Și incumbă criticilor și istoricilor "punerea în pagină" a operei, astfel încât să se producă acea comunicare intimă, acea Einfühlung (concept estetic cam învechit, dar cât de expresiv încă!) pe lungime comună de undă între lector
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
balcanică, prizonieră a unei limbi închise în matca fruntariilor patriei, a fost de-a lungul vremurilor, nu pentru puține generații, în speță din epoca modernă, motiv de declanșare a unor acțiuni, gesturi sau angajamente aproape sinucigașe, căci în dorința unora îndeobște intelectuali cu apetituri cosmopolite de a vedea România, și tot ceea ce ține de ființa ei spirituală sau materială, într-un circuit de referințe european, de liberă circulație internațională, nu s-au sfiit să denunțe și să repudieze, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Una dintre cele mai documentate cărți despre un mare și îndelung neîndreptățit poet contemporan poartă semnătura lui Theodor Codreanu și se intitulează Cezar Ivănescu transmodernul (Princeps Edit, Iași, 2012). Cartea, de o densitate eseistică ieșită din tiparele consacrate ale ceea ce îndeobște se numește o monografie, frapează prin uriașa forță argumentativă a exegetului de a-și motiva demersul critic, de a depista și urmări, de-a lungul întregii istorii a omenirii, filoane culturale, filozofice, morale, etice, psihologice, științifice, mitologice și religioase, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
insolite manifestări ale crizei spiritului european modern. El s-a ivit pe fundalul vieții insignifiante a târgului românesc de provincie, dar și al loviturilor primite de creștinism dinspre filosofie, știință și artă, vinovăția fiind împărțită deopotrivă și de teologia apuseană (îndeobște). Eminescu a înțeles printre cei dintâi cât de amenințat e creștinismul chiar din interiorul său, teologia speculativă fiind, practic, metamorfozată într-o ideologie compromițătoare încă din vremea Inchiziției, fapt ce a dus la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
La un moment dat, fragmentele devin crochiuri jurnaliere... Dar înainte de a vedea ce și cum se întâmplă în Fragmentele lui Lamparia, să ne hotărâm cât de cât dacă maximele se cuvine să fie specialitatea unui nume și unei vârste respectabile. Îndeobște, așa sună pravila, dar nu văd cum, în acest caz, excepția ar confirma regula. Nu mai numesc aceste excepții pentru a nu fi suspectat de analogii impardonabile. De altfel, autorul își numește aceste parimii, mai succinte ori mai extinse, Fragmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore Vieru, o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei clasice. Marthe Robert a studiat cele două ipostaze centrale ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este, de fapt, antieuropenist. Eludarea, evitarea aporiei sugerează aci Theodor Codreanu este cu putință numai rediscutând conceptele (și realitățile acelea atotcuceritoare) în perspectiva transmodernității depășire a abia răposatului postmodernism (vezi Transmodernismul, 2005). Nefiind peste tot biruitor, postmodernismul s-a răzbunat îndeobște pe tradiție, apoi a pedepsit în special ceea ce el însuși a preluat, însă ca istovire, din modernismele secolelor 19 și 20. Pe scurt, sfârșitul postmodernismului este anunțat (prietenul nostru Ion Bogdan Lefter, cunoscătorul absolut al fenomenului, a fost acolo!) la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
români (ca și la politicieni), comentează Th. Codreanu, o necurmată sete de a introduce forme fără fond, după cum bat vânturile istoriei. La fel se întâmplă, sub ochii noștri, cu termenul canon. E vorba de o flagrantă denaturare a conceptului lansat îndeobște de cartea lui Harold Bloom, carte care n-a fost citită nici prin ochii literaturii române, nici prin ai autorului american însuși" (p. 21). Preluând în mod automat, orbește, unul din procedeele lui Bloom de întocmire a unor liste de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Barbu dezvăluie două modele înrudite, reprezentând apogeul culturii românești în secolul trecut: "Mișcarea pe care o produc Blaga și Barbu simultan, în cultura românească și europeană, este cea mai înaltă contribuție a noastră la cultura secolului XX. Primul biruie îndeobște în filozofie, celălalt în poezie și matematică." (p. 239) Despre structura Jocului secund, Theodor Codreanu consideră că prima parte cuprinde doctrina poetică, a doua ontologia și cunoașterea, iar a treia ritmul pur, atins abia în ultimul ciclu, Isarlîk, unde "poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deoparte "răul dinlăuntru", adică disensiunile dintre partidele politice, pe de alta, interesele externe: "De o parte, interesele expansioniste ale Rusiei, sub armă religioasă, de alta, nestatornicia politicii Occidentului ale cărui interese pentru statele din Est și din Balcani se axau îndeobște pe beneficii economice." (p. 31) Într-o analiză politico-economică de finețe, autorul susține că vina pentru pierderea neutralității și, implicit, pentru situația disperată a României aparține Angliei ("perfidul Albion"), care, influențată de lobby-ul Alianței Israelite Universale, ar fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămâne una dintre apărările bine argumentate ale canonicității lui Eminescu, în pofida conformismului ideologic ce a proliferat din nou în ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El adresează un apel binevenit de revenire, împotriva conformismului, la gândire cu capul pe umeri. Sunt de părere că problema este acum ca ceea ce numim, la propriu, gândirea în conotația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a decis afilierea la Internaționala a III-a fără nici un fel de condiții. Toți cei care au votat pentru transformarea partidului, în număr de 271, au fost arestați de Poliție și trimiși în judecată. Procesul de Dealul Spirii, după cum este îndeobște cunoscut, avut loc în 1922, însă, la 4 iunie 1922, regele Ferdinand a semnat un decret de grațiere, astfel că doar 58 de persoane au rămas arestate, urmând să fie judecate. Extrema dreaptă a început să se facă simțită și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Articolul 476 Drumurile mari, drumurile mici și ulițele care sunt în sarcina statului, fluviile și râurile navigabile sau plutitoare, țărmurile, adăugirile către mal și locurile de unde s-a retras apa mării, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele și îndeobște toate părțile din pământul României, care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate că dependințe ale domeniului public. (Cod civil 478, 495, si urm., 582, 646, 647, 1844).*) ------- A se vedea: - Constituția României (art. 135); - Legea nr. 18 din 19 februarie
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i încredința Providența: aceea de a lucra pentru rentrolocarea tuturor Românilor în unu singur statu, ca astfel, să poată mai cu ușurință lupta contra mulților neamici ai Patriei și ai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și dialectica sunt "instituții" ale dictaturii judicativului Ce proveniență are "gândirea" care își promovează propriile forme, devenind "autonomă" și ce este ea, ca atare? Pe ce se sprijină funcția gândirii (într-un sens "logic"; "conștiință", într-un sens "fenomenologic"), socotită îndeobște "subiectivă", constând în preluarea și prelucrarea "obiectului" pentru a-l construi epistemic (cunoaște) sau a-l reconstrui filosofic (recunoaște) sau chiar pentru a-l utiliza după fel de fel de scopuri? Iată întrebări (re)puse de unii filosofi contemporani, urmând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]