8,189 matches
-
care dispar în apa nelimpede a lacului, cu râul ce desparte două orașe identice, la fel de murdare în concepția unora, orașul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poți să te îndoiești că te iubește, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban și s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de orașul tău, te strig mereu, dar ecoul stigătului meu E mult de-atunci
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
care dispar în apa nelimpede a lacului, cu râul ce desparte două orașe identice, la fel de murdare în concepția unora, orașul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poți să te îndoiești că te iubește, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban și s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de orașul tău, te strig mereu, dar ecoul stigătului meu sunt doar eu... Orașul
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
e umor, Și legânându-ți ploile, visa-vei și trecutul, Cuprins în două rânduri de amor. Pesemne, vei dori să fie multă ploaie, Să te răzbuni pe firea ta, din când în când, Și să dansezi , precum o frunză ce se-ndoaie, În dansul ei frenetic, toamna cuprinzând... Iubite, înserarea toamnei înfrunzește, Amurgul ploii e transcris în curcubeu, Și anotimpul care iată iar descrește Îți ia argintul de pe buzele-mi, argintul tău... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: ÎNSERAREA TOAMNEI / Lilia Manole : Confluențe Literare
ÎNSERAREA TOAMNEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384450_a_385779]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ce de gânduri mă inundă, potopindu-mă cu toamne! Nu mai pot să duc pe umeri nostalgii și lacrimi, Doamne. Limpezește-mi ochii, astăzi, când perdele reci, de ploaie Îmi întunecă albastrul, greutatea lor mă-ndoaie. Este toamnă și în mine, cum e toamnă peste lume; Te-aș chema să-mi ștergi obrazul, însă nu știu niciun nume; Să-mi răspundă-acum, ecoul, ce-a rămas închis în tine, Când te-am smuls din gheara morții, și-
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
Nu și vecinii. Dar sunt om bun. Îl expun doar oprobriului public. Păcat că nu va ajunge niciodată la această epistolă. Nu pare omul care să fi citit vre-o carte în afara tratatelor de specialitate și a bibliei sale. Mă îndoiesc chiar că ar avea cont de facebook să se „socializeze” puțintel. Dumnezeu cu mila. Referință Bibliografică: Ardealul mai este oare Ardeal? / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
iau toată răspunderea! - Și pantofii? Cu pantofii ce ai? Uite numai ce talpa au. - Da, sigur... Două kilograme de talpă, pantofi antiderapanți îți trebuie? Stau de ani de zile și nu i-ai încălțat niciodată. Și ăștia împletiți? S-au îndoit și s-a dezlipit ștaiful de când nu i-ai pus. De ce îi ții? Numai ca să prindă mucegai și să-mi pută dulapul? Afară cu ei! - Unde afară? - La vechituri, la gunoi! Să nu le mai văd. Trebuie să te desparți
SCHIŢE UMORISTICE (13) – AFARĂ CU VECHITURILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384611_a_385940]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului ZĂGAZURI Când primăvara iese din noroaie, Din timpul său ne-acordă iar răgazul, Ne limpezește fața și obrazul Cu lacrimile ei, această ploaie, Ce nu ne frânge gâtul sau grumazul, Poate doar sufletul să îl îndoaie Și-ncrederea din inimă s-o-nmoaie, Durerii însă-i pune-n drum zăgazul. Din munte, cum pornește lin izvorul, Cu apa sa cea clară și prea rece, Așa își poartă anotimpul norul Și vijelia, peste noi, când trece. Dar
PRIMĂVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384651_a_385980]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FRATE CIREȘ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. Ce mult noi ne asemănăm! Trăim iubind această lume, Destinu-n ramuri ne purtăm Și înflorim pentru mulți oameni fără nume... În iarna lungă-nviforată, Tu singur plângi cu țurțuri
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
când oftăm, Ne caută când înflorim... Frate cireș, ce mult îmi semeni! Tot singur în necaz rămâi, Te-agăți de frunze, eu de nimeni Cu floare ta mă tot mângâi... Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. 11 aprilie 2016 Referință Bibliografică: FRATE CIREȘ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
eu parte? De ce să îți dorești tu, dragoste nebună, Să-mi caut dorul sec în noaptea oarbă? De ce întrebat-am fost de neagra lună Cu ce greșit-am eu de-s a cătării roabă? De ce netihna în durerea-ți mă îndoaie? De ce genunchi-mi nu mă mai ascultă? De ce mă arzi ca-n de iad cu-a ta văpaie? De ce cu dărnicie-mi dai durere multă? De ce-ai ales cu doru-ți să mă nimicești? De ce gonit mi-e sufletul făr
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382498_a_383827]
-
de ura Ce-mprăștie unii, m-aș lăsa răpus? Aș riposta? Ce vorbe-ar scoate gura? Îți mulțumesc că mă păzești, Isus! De n-ai fi Tu când trupul tainic plânge, Când sunt robit de greu și suferinți, M-aș îndoi ca trestia ce se frânge, Dar tu mă-nalți mai sus de terebinți. Asemeni lor, mă faci plin de vigoare, În verde crud speranțele-mi îmbraci, Privind spre cer, ascult a Ta chemare, Căci ce promiți, întotdeauna faci. Dar fără
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
își mai recunoaște a sa vină. Cele înguste cresc mai jos acoperite cu mult întuneric, de frig omului îi trec oasele prin os făcându-l din ce în ce mai himeric. SEMNE CRESCUTE ÎN LEMN Semn unu E un schiu ce timpul l-a îndoit a vreme pe el e desenat un cap de om viu ce-i murdărit cu-a zilei creme. Semn doi E o bucată de îngrăditură pătată de vechi urme albe cu griji punctată, fără ură, într-ale imaginarului valve. Semn
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
venise bunica, chiar dacă ea nu ceruse nimănui niciun ajutor, pentru că i se părea că ar face un gest inutil. Cui i-ar fi păsat cu adevărat? Și totuși... iată, se bucură în sinea sa. Sau poate - ceva din ea se îndoi o clipă - poate era acea vecină de demult, bătrâna care îi salvase viața? Dar acceptând îmbrățișarea ființei care-i părea atât de cunoscută, își alungă repede dubiile și conchise că fără nicio îndoială trebuia să fie bunica - tocmai pe când aceasta
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
femeile și cu mine, dar erau mai multe babe, care își făceau cruci cu evlavie, unele rostogolindu-și ochii în sus peste cap, altele în jos. Toți își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când bunica m-a oprit. Numai o babă se juca cu niște lumânări galbene, subțiri, apoi le dădea celorlalte babe, care se mișcau încet cu ele aprinse, până
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
Articolele Autorului Presimt că va fi iarăși primăvară Iar noi îmbătrânim c-un an în plus. Și ceartă timpul ce l-ai dat afară Căci doar pe el acum ochi ai pus. Alungă vreme rea sau vreme bună Nu te-ndoi de nimeni și nimic. Rămâi în ochii mei lumina care A adăstat în ei numai un pic. Simt lună plină-n noaptea asta iară Cocorii tău ți se întorc din sud. Cu dragostea purtată ce-nfioară Misterul de ați fi chiar
DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383906_a_385235]
-
mai au rostul în zilele pe care le trăim? Papa Catolic parcă începe o muncă de actualizare a liturghiei. Pe când și Sfântul Sinod Autocefal de la noi? Apropo, am plătit taxa pentru pomenirea timp de 40 zile a decedatului Tiberiu-Ștefan. Mă îndoiesc însă ca acest nume, mai puțin frecvent, să fie pronunțat zilele acestea și unde? Doar respectivul preot este suficient de ocupat cu zilnice înmormântări, apoi cu îndatoriri mânăstirești. Tot în acțiunea de a domoli efectul pierderii suferite am recitit pe
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
miraj amăgitor ne cheamă și ne-atrage. Noi ne-am iubit și nu mai are rost să dezgropăm frumoasa ei poveste, care începe veșnic cu a fost și va sfârși de-a pururea cu este! Eu niciodată nu m-am îndoit că a avut mereu tării de rocă și că simțirea care ne-a unit a fost și va rămâne reciprocă. A fost și ger, au fost ninsori și ploi și crivățul ne-a biciuit cu ură, dar am simțit de-
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
-o lase mai moale cu băutura dar și cu femeile. Eee, ce știa el?! Pentru imaginea sa de zeu aflat printre oameni trebuia să dovedească și prin astfel de fapte că era mai presus de ei. Așadar, chiar dacă bea vinul îndoit cu apă, iar comesenilor la dădea vin curat, ca să se îmbete înaintea lui, iar din cele trei femei cu care pleca la culcare, doar una se bucura în mod real de favorurile sale din ce în ce mai anemice, avea grijă ca lingăii curții
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
parte însă o reprezintă harul iertării, pe care Dumnezeu îl împărtășește prin mijlocirea slujitorului Său investit cu această putere, ca urmare a puterii date Sfinților Apostoli și prin ei urmașilor legitimi până la sfârșitul veacurilor”. Sunt, apoi, unii creștini care se îndoiesc de posibilitatea, mai ales în cazul unor păcate grele. În această privință, Sfântul Ioan Scărarul zice: ” Înainte de a cădea în păcat, dracii ni-l înfățișează pe Dumnezeu ca iubitor de oameni, spre a ne îndupleca mai ușor la păcătuire; iar
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
zice: ” Înainte de a cădea în păcat, dracii ni-l înfățișează pe Dumnezeu ca iubitor de oameni, spre a ne îndupleca mai ușor la păcătuire; iar după ce am căzut în păcat, tot el ni-l înfățișează ca aspru spre a ne îndoi de iertare și a cădea în desnădejde” (Scara, Cuv. 5, 11) de aceea - continuă același sfânt - „nu te speria chiar dacă vei cădea în fiecare zi și nu te depărta de la calea lui Dumnezeu ci stai cu bărbăție și fără îndoială
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
petrecuți în învățământ și cunoscând, din păcate, și mentalitatea elevilor din secolul 21 în general și a prototipului de elev israelian în particular, dar și pe mulți din profesorii israelieni de... modă nouă! În special, în privința lui Grubea, ne cam îndoiam dacă dă note bune - și pe noi mai mult notele ne interesau atunci - și o regretăm nu numai pe doamna B... din urmă cu un an, dar și pe unul din profesorii dinainte, M..., care era cel puțin „larg” în privința
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
și un splendid buchet de trandafiri, și, respectând rugămintea profesorului, n-a mai vorbit în numele clasei. Când a observat plicul, l-a deschis și a citit conținutul. Unii spuneau că i-ar fi văzut lacrimi în ochi, dar eu mă îndoiesc. Poate... totuși... În orice caz, pe urmă ne-a spus: - Pentru mine, această felicitare va fi cartea voastră de vizită! O voi păstra și o voi purta mereu cu mine în amintirea unor elevi care au îndrăgit istoria. Și felicitarea
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
portbagajului, fisurile apărute în urma impactului, în zona roții de rezervă, fuseseră pur și simplu cârpite ici și colo, cu niște petice dintr-un material asemănător cu o mochetă, lipite peste zonele unde aceste fisuri erau mai profunde. Toba de eșapament, îndoită în urma impactului, nu apucaseră să o înlocuiescă, pentru simplul motiv că această piesă nu venise încă. Băieții erau însă cât se poate de detașați și păreau pregătiți pentru orice întrebare incomodă, care ar fi putut fi pusă de un potențial
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
le-ndeamnă să se-apuce Cuiburile să-și repare Chiar de astăzi, fiecare: „Că, vedeți? În calendar E sfârșit de făurar! Priviți câmpul, dragii mei, Este plin de ghiocei! Ia priviți, dragele mele, Ce mulțimi de viorele! Să nu vă-ndoiți de mine, Primăvara vine, vine!” Referință Bibliografică: DRAGOBETE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DRAGOBETE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383373_a_384702]
-
mine, Ajută-mă, Hristoase, să cânt în suferință! Mă-nvrednicește, Doamne, mă întărește-n greu! Dă-i gurii mele glas să-ți cânte-n rugăciune, Căci lut sunt pe pământ și fiu de Dumnezeu! Și-n fața Ta, Hristoase, mă-îndoi cu plecăciune. Referință Bibliografică: MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383506_a_384835]