10,960 matches
-
Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem. Datorită mie a ajuns pe insulele astea. — Unde l-ați cunoscut? l-am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru o săptămână cu condiția să aibă acte în regulă și să-i poată convinge pe călugării ce se ocupă de instituția respectivă că sunt oameni care muncesc. Căpitanul Nichols l-a remarcat pe Strickland după statura lui și după înfățișarea cu totul neobișnuită în rândurile mulțimii care aștepta să se deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși - unii plimbându-se în sus și-n jos, alții rezemându-se de perete, iar alții așezați pe marginea trotuarului cu picioarele în rigolă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decât ceea ce știu despre viața lui Strickland și în ordinea în care aflasem eu faptele. Cele pe care le am acum sunt doar fragmentare. Mă aflu în situația unui biolog care dintr-un singur oscior trebuie să reconstruiască nu numai înfățișarea unui animal dispărut, ci și deprinderile lui. Strickland n-a făcut o impresie deosebită oamenilor care au venit în contact cu el în Tahiti. Pentru ei nu era decât un tăietor de frunze la câini, veșnic fără bani, remarcabil doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de alta, aflând că am de gând să petrec noaptea la Alexandria m-a poftit să cinez cu el la Clubul Britanic. Când ne-am reîntâlnit mi-am exprimat uimirea că-l găsesc acolo. Avea o slujbă foarte modestă și înfățișarea lui îți spunea că e tare strâmtorat. Mi-a relatat povestea lui. Când a pornit în vacanța aceea pe Mediterana avea firește toate intențiile de a reveni la Londra și la postul în care fusese numit la spitalul Sf. Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am să uit niciodată seara pe care am petrecut-o împreună. N-avusesem de gând să stau mai mult de un ceas, dar el a insistat să rămân peste noapte acolo. Am ezitat, căci mărturisesc că nu-mi prea plăcea înfățișarea rogojinilor pe care îmi propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi afară pe un pat încă și mai tare decât acesta, fără alt adăpost decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de florile albe care se deschid noaptea. Era atât de frumoasă noaptea aceea, încât parcă sufletul nici nu mai izbutea să suporte temnița trupului. Simțeai că e gata să se lase purtat de vânt prin văzduhul imaterial, iar moartea avea înfățișarea unui prieten drag. Tiaré oftă: — O, ce n-aș da să mai am iar cincisprezece ani! Apoi zări o mâță care încerca să se înfrupte din crevetele de pe masa din bucătărie, și cu un gest îndemânatic și o salvă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care-ți stârnește pe loc simpatia. Ne-a primit imediat într-o cameră pe care ai fi putut foarte bine s-o găsești într-o casă din Franța, și vreo două dintre curiozitățile polineziene expuse acolo aveau într-adevăr o înfățișare ciudată. Mi-a apucat mâna în mâinile lui imense și m-a privit cordial, deși în ochii lui se citea o mare viclenie. Când i-a strâns mâna căpitanului Brunot s-a interesat politicos despre madame et les enfants. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
majoritatea pieselor. S-ar părea că într-o bună zi doctorul Coutras se dusese la Taravao pentru a-i da consultații unei bătrâne neveste de șef de trib care se îmbolnăvise, și ne-a descris de o manieră foarte vie înfățișarea bătrânei obeze întinse pe un pat uriaș, fumând țigări, și înconjurată de o droaie de servitori cu pielea neagră. După ce a văzut-o pe bolnavă a fost dus în altă cameră și i s-a dat o masă - pește crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ți s-au îngroșat trăsăturile și un aspect - cum să-l descriu? - în cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului. — Glumiți, zise Strickland. — Ce n-aș da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era frumos aranjat; purta o rochie neagră aproape în pas cu moda. Mi-am amintit că auzisem despre soră-sa, dna MacAndrew, că i-a supraviețuit doar doi ani soțului ei și i-a lăsat toată averea dnei Strickland; după înfățișarea casei și după eleganța servitoarei care mi-a deschis ușa am judecat că această sumă fusese suficientă pentru a-i oferi văduvei Strickland un confort modest. Când m-a poftit în salon am constatat că dna Strickland are un musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de căpăstru. Povara era acoperită cu o pânză din lână albă, pe care se remarca o cruce roșie. După o scurtă Întrerupere, psalmodierea fusese reluată, condusă de călugărul din frunte. Cortegiul trecu Încet pe sub poartă, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi comunice ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii soarelui. Se trezise brusc, cu fruntea strânsă Într-un cerc de fier. Iată că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce? - Cunoașterea. Și dumneata vei fi cu siguranță de acord, Matteo, replică poetul adresându-i-se bătrânului maestru, care Încuviință. Am nevoie de o ultimă favoare din partea dumitale, mai zise Dante. O schemă rapidă a planului castelului lui Frederic În Înfățișarea sa originală, așa cum ți-a rămas domniei tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despletiți pe umeri, Îi Încadrau chipul. I se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept, puternic la rădăcină, și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică ușoară care Îi Înfășura trupul uscățiv, cu șolduri Înguste și umeri largi, ca ale unui adolescent. Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e judecata dumitale, cât de nedemnă de o minte ca a dumitale. Printre simbolurile noastre cele mai sfinte se păstrează capul cu două fețe. Dar nu e vorba de un idol păgân... - Dar ce este, atunci, un simbol care, cu Înfățișarea lui, pervertește armonia exactă a Creației? Ce poate fi sfânt În una ca asta? - Pacea, messer Durante. Cea mai Înaltă aspirație a spiritelor drepte, pe care și domnia ta ai celebrat-o În scrierile dumitale. Acele două fețe, care Împreună contemplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din noapte, nesocotind interdicția de după ora stingerii... și prudența. - Poate că vei fi observat, priorule, cum formele Însele se schimbă după cum sunt În bătaia luminii sau Învăluite de umbră. - Asta o știe toată lumea. - Ei bine, eu voiam să văd ce Înfățișare capătă Baptisteriul vostru când bezna se pogoară peste el. Dante Îl fixă surprins, apoi privirea Îi alergă spre impunătoarea masă Întunecată din spatele lor. Marele octogon din piatră se Înălța peste cocioabele care Îi Înconjurau ca o coroană spre miazănoapte. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându-l de lume. Pe trăsăturile sale Încă nu coborâse masca batjocoritoare a morții. Avea o Înfățișare senină, ca și când ieșirea sa din scenă ar fi fost ultimul act dintr-o reprezentație pregătită din timp, o ultimă poartă căutată și trecută fără larmă, cu pasul solemn al unui roman din antichitate. Iar dinaintea lui, Încă aproape de mână, cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și acoperi corpul micuței cu pătura udă de lână. Erau așteptați domnii din V. Sosiră în sfârșit, însoțiți de primar, care avea înfățișarea din zilele proaste, cea pe care o ai când ești smuls din pat la ore nu tocmai creștinești și pe o vreme pe care nu-ți vine să scoți nici un câine afară. Erau judecătorul Mierck, grefierul său, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis Piele-verde, din pricina culorii pe care chipul lui o căpătase în urma tratamentului revoluționar cu oxid de cupru, care ar fi trebuit să vindece inflamația gâtului; Jules Arbonfel, un uriaș de doi metri cu înfățișare de maimuță; Victor Durel, pe care nevasta venea adesea să-l caute La pasul bun, și împreună cu care pleca, două-trei ore mai târziu, când ajunsese și ea în aceeași stare în care era el. Până la ora trei dimineața, bistroul răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și își aminti de tânără, din ziua când sosise. Oamenii nu primesc întotdeauna rolul care li se potrivește. Ai fi zis că e o larvă acest Mazerulles, un nerod, un slugarnic, cineva în care nu poți avea încredere. Asta din pricina înfățișării sale, din cauza trupului lui ramolit care părea că de abia se mai ține în straniul lui înveliș. Am început să vorbesc cu el despre micuță și i-am spus ce i se întâmplase. Nici dacă l-aș fi izbit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că sunt... nu știu, la Versailles, poate. Nu era Barbe cea care servea, ci o fetiță foarte mică. Ce vârstă putea avea? Opt ani, poate nouă. Își lua rolul foarte în serios și părea obișnuită cu asta. Se vedea din înfățișarea ei că era concentrată asupra a ceea ce avea de făcut. Câteodată, privirea mea o întâlnea pe a ei, iar fetița îmi surâdea. Toate astea erau puțin stranii, această cină în doi, masa, fetița. Barbe mi-a explicat astăzi că micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]