5,677 matches
-
prin mângâieri, în timp ce gura mea pusese stăpânire peste gura ei micuță. Îi mușcam ușor colțurile buzelor, provocându-i plăcere. Unghiile sale, bine îngrijite, începeau să se facă simțite pe spatele meu, simțeam mângâierea mâinilor ei fine, atente să nu-și înfigă prea adânc unghiile în pielea mea. Ii ciufuleam părul prin mișcări necontrolate, în timp ce îmi strecuram piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre pulpele mele. O mână fină și pricepută a călăuzit pe drumul plăcerilor magnifice principalul pion al simțurilor ajunse la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
paște fericit! mai bine hai să paștem împreună cu turma blândului păstor care-a venit să ne așeze iar, pe cap, cunună. dar dacă vrei să am un Paște fericit, citește-mi rugăciunea și nu plânge și, din genunchi, mă voi înfige în cuțit, căci Paștele nu vine fără sânge... Referință Bibliografică: un paște fericit! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 855, Anul III, 04 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UN PAŞTE FERICIT! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344582_a_345911]
-
îl mai ajuta la încărcat și la coborât fânul cu grapa până în pârâu. Odată, au încărcat o grapă cam mare, era greu de ajuns până devale, la pârâu, unde aștepta sania. Chiar deasupra pârâului, fiind pantă mare, uncheșul Iacob a înfipt furca în fânul de pe grapă, să țină contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată, încât îl prinse pe uncheșul Iacob dedesupt. Cărăusul era în
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub mărinimia soarelui pârguitor - iată ce a însemnat pentru mine primul contact cu lumea Athosului. Plutirea între
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
enormele picturi de pe pereți, un fel de scene din Seherezada cu serafi, femei goale întinse lasciv pe lințolii aurite, seraiuri, eununci, într-un décor de orient etern cu palmieri, eucalipși și oaze cu nelipsitele turnuri crenelate ale moscheelor și minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, așteptând cumva să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor. Două mari policandre arcuiau peste sală cu brațele lor întoase spre tavan și luminau a giorno sala... Opulența se lăfăia și pe mese
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
oseminte de revoltă-n amintiri eu rămân o creangă de timp care zgârâie cerul dezgolit de zilele frunze încet mă întristez picură lacrimi de rouă prin firul iebii uscate cotul tău pe pervazul ferestrei învechite tresare tăria lemnului te doare înfipt în piele de toamnă privesc ceața în depărtări cum se zbate găndul meu tresare și suspină prin umbre întunecate de colțuri spre iarnă simt cum ziua dispare prin vara trecută simt dor și durere-n September Viorel Muha http://www
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
incident. Înțeleptul Solomon spunea că “omul nu-și cunoaște nici macar ceasul, întocmai ca peștii mării și că păsările prinse în capcană. Tot așa sunt și oamenii când vine fără veste tragedia peste ei”. Într-o viață efemera, aceste adevăruri sunt înfipte în fier-betonul realității, indiferent de cât de mult am încerca să le evităm. Octavian Curpas Phoenix, Arizona Referință Bibliografica: Plecat din Arizona, muzicianul Ciprian Fodorean a fost ucis în timpul susținerii examenului de șoferi profesioniști în Cluj! / Octavian Curpaș : Confluente Literare
PLECAT DIN ARIZONA, MUZICIANUL CIPRIAN FODOREAN A FOST UCIS ÎN TIMPUL SUSŢINERII EXAMENULUI DE ŞOFERI PROFESIONIŞTI ÎN CLUJ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348200_a_349529]
-
nu puține de realizat. Gesturi, fapte cuvinte așternute pe falii din viețile copacilor, fericiri mărunte, fragmente de iubire, păcăleli, nechibzuiala deschiderii din ce în ce mai mult pe patul de fier dintr-un ATI în care un întreg mozaic de ochi te privesc, analizează, înfig bisturiul uitării în tine, te mângâie, alină, apoi lovesc lăcașul inimii pentru a păstra semnalul pe un ecran ciudat, care nu înregistrează nicicând durerea tainică a ființei. Și atunci ajungi să te privești până în străfundul ființei tale, să cauți domoala
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
impunătoare, dresoarea l-a provocat pe leul Ruslan, care a lovit-o cu laba și i-a sfâșiat șoldul. Căzând la pământ, un tigru siberian, pe care îl chema Amur, incitat de mirosul sângelui a tăbărât pe ea, i-a înfipt colții în ceafă și i-a sfârtecat abdomenul. Fratele meu Dumitru a sărit la furtunul cu apă, dar, nefiind presiune, fiara nu a putut fi intimidată astfel. Atunci m-am urcat eu pe sârmă, deasupra arenei și am lovit cu
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
de logodnă, taina nădejdii împărtășirii lor. • Fiecare Trandafir majestuos își prelinge parfumul suav din petalele purpurii, peste mărgăritarele de rouă, ce se prind ca niște rubine în cununa sufletului lor românesc. • Fiecare falnic Stejar răsare ghinda rădăcinilor sale ce se înfig ca o veșnicie în vatra zămislirii iubirilor aprinse. Fiecare Cireș gătit de sărbătoare își scutură corola peste dorul lor, brodându-le sufletele pe borangicul cald al clarului de lună. • Fiecare Liliac se prinde ca o broșă de turcoaz pe umerii
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
sau să se rupă forfacul. Un tânăr s-a repezit la mașina pescarului, la indicațiile acestuia și a adus un bahor[iii]. Înarmat cu această unealtă, un alt pescar aștepta ca somnul să fie adus la mal și să-i înfigă cârligul în gură, pentru a-l ridica pe mal. Până atunci, orice încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină și am luat ruleta din torpedou, ca să-l măsor, căci pentru aflarea greutății nu aveam cântar așa de mare. Avea 176 centimetri lungime
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugea și care nu se lăsase prins, a căzut și și-a înfipt mâna într-un ciob de sticlă. Subit, șoferul acceleră ! ********************** În acel moment tragi-comic, printr-o viziune primitiv-eonică asupra Universului material, s-a produs Marea Schimbare. Îngerii-demoni au luat locul omenirii pe Pământ. Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI DEMON (SAU CUM S-
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
care ți-o face adresându-ți cuvântul, un politruc trebuie să fie însoțit de gărzile sale de corp, nu atât în apărarea sa cât pentru „convingerea” ascultătorilor. Gărzile agită ciomegele, zice-se exclamator. Agitarea ciomegelor, eventual având și un steag înfipt pe ele, pare publicului mahalagiu apogeul cuvântării, fala reporterilor de televiziune. Asocierea întâmplătoare a unui grup emulează. Grupul se simte capabil de vitejii pe care individul singular le-ar evita cu dispreț. Politrucul cunoaște, în incultura sa, această meteahnă umană
LIDER VERSUS POLITRUC. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350008_a_351337]
-
pahar cam suspect, peste aceasta se toarnă ceva uleios dintr-o sticlă ferită de priviri indiscrete, se decorează cu o felie de lămâie nemestecată de alții, iar deasupra se așează o umbreluță de hârtie, gata udă. În toată mixtura se înfige un tubuleț de plastic numit generic: pai. Toată osteneala costa, normal, cam cât un elefant matur. Da, dar decât să cumperi elefanți... Eracle luă cu teamă paharul în mâini și se duse cu el la o masă retrasă, se așeză
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
condicii absurdului își cere tributul. Tribut materializat în toate faptele demoniace, în toate blasfemierile inconștiente, în toate cimitirele omenirii. Baudelaire le-a adăugat și un pic de geniu, dar, mă rog, el a fost o excepție. Ați înțeles de ce atunci când înfigi un pumnal de gheață într-un om de zăpadă țâșnește mult, mult sânge fierbinte? Mărturisesc că și eu am probleme cu acest subiect. Dar tind să cred că e încă o dovadă că tributul nu e simbolic, chiar dacă viețile noastre
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
CREȘTE-N INIMA-NSERĂRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Se zbate versu-n inima-nserării Să cânte lumii-n picuri de lumină Presară taine peste flori de mină Când aștri se înfig în trupul zării. Nu lasă-n miezul slovei amorțeala Năluci de fum să-i tulbure popasul În pagini albe, când își află masul Și-un crin de foc își unduie petala Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și poate să ardă ca o iască?” ...și Dumnezeu a
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]
-
piramida de ceară a clipelor vieții lui. înflorește crucea... ecoul e bun. sunetul clar. muzica gândului reînvie iar tălpile își uită apăsarea. pe pânza de argint a apelor plutește un orb cu inima cât o piramidă de aur, cu vârful înfipt într-o baghetă de ametist. rup alergarea la a patruzecișitreia rostogolire prin cenușa labirintului de valori. râd, centrată fiind pe a patra fugă din crucea Cuvântului. se schimbă fețele lunii când ochiul deschis, candela reaprinde în tâmpla pământului. nu se
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
clepsidră de aur, nisipul unui timp prea trăit pentru a mai fi viu. copacul din groapa cu ploi copacul din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
sau o inimă pulsând. sunt fiica sânului ce leagă-n cosmos viul, de răsucirea câmpului pe care grâu a fost, odată verde, auriu, prea copt și macii adormitu-l-au-ntr-o doară... sunt vârf de gând și raza soarelui ne-nvins. furtunii, prag înfipt în pumni, să doară. privesc acum doar taina unei vieți. pădure de mesteceni mă-nconjoară Referință Bibliografică: Anne Marie Bejliu - proză lirică și poezie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
doamnă, Alma este acasă? Se auzi un glas domol de băiat. - Bună-ziua. Cine să-i spun că o caută? În acest moment nu poate veni la telefon. - Sunt Alex. Poate mă sună ea, când apare... Femeia încuviință și receptorul fu înfipt cu zgomot în furcă. "Ce fată am și eu, stă toată ziua cu mintea aiurea... Doamne cu cine o fi semănând?!" se întrebă un pic iritată femeia. Înaltă, cu o figură fermă si buze subțiri, indica o fire hotărâtă și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
pic iritată femeia. Înaltă, cu o figură fermă si buze subțiri, indica o fire hotărâtă și ușor ironică. Ochii verzi, pe care-i moștenise de la ea erau pătrunzători și reci. Când te priveau, simțeai cum o lamă tăioasă ți se înfige în inimă. Alma îi moștenise smaraldul ochilor, dar în ceea ce privește temperamentul, nu-i semăna deloc, iar ochii ei indicau o eternă melancolie. Mama oftă și se îndreptă către bucătărie. - Alma! Repetă a nu știu câta oară mama. Alma! Fata tresări și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]