2,826 matches
-
dispară. — Decretul nu va fi emis dacă ușa voastră e îndreptată într-o direcție greșită! le zice căpetenia mamei și unchiului. Neliniștiți, mama și unchiul imploră să li se dea un sfat. În ce direcție credeți că ar trebui să îngenuncheați pentru a-i mulțumi Majestății Sale? întreabă eunucul, pentru ca mai apoi să își răspundă singur la întrebare: Nord! Pentru că împăratul se așază întotdeauna cu fața spre sud. Familia mea se ține după eunuc în timp ce acesta umblă prin casă, îndreptându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Speranțele deșarte nu-mi oferă demnitate“, zicea Fann Sora cea Mare. „Nu există mamă pe lume care să fie fericită să-și vândă copila, dar și-o vinde.“ Unchiul și vărul Ping vin să mă vadă și sunt nevoiți să îngenuncheze. Când unchiul se înclină și mă numește Majestatea Voastră, Ping râde: — Tată, asta-i Orhideea! Căpetenia eunucilor îl plesnește peste față înainte de a apuca să-și sfârșească propoziția. E mult prea târziu ca unchiul să dreagă relația noastră. Se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Armoniei - simbolul unității și infinitului. Urmează să fiu însoțită de o sută de eunuci, optzeci de doamne de la Curte și două mii de gărzi de onoare. Mă trezesc înainte de ivirea zorilor și sunt surprinsă să văd atâția oameni în cameră. Mama îngenunchează în fața mea. În spatele ei sunt opt femei. Am fost anunțată de sosirea lor încă de aseară. Sunt manfoos, doamne de onoare de la Curte, soții ale unor respectați bărbați din clan. Au venit la cererea împăratului Hsien Feng, pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se așeza pe ea registrul împăratului și sigiliul imperial din piatră. Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când va începe ceremonia. Se scurge timpul măsurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sunt epuizată. Acum înțeleg de ce nu vor să vină celelalte concubine. Călugărul se ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața unui bloc de marmură și începe să încanteze din nou. E amiază și soarele îmi bate direct în spate. Mă rog ca ceremonia să se sfârșească. După spusele lui An-te-hai, acesta ar trebui să fie ultimul act. Călugărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căzut Shanghaiul!“, „Chiang Nin a căzut!, „A căzut Hangchow!“. Copil fiind, am compus o poezie cu versuri care rimau cu „căzut“. Tata n-a putut decât să zâmbească amar. Când nu mai putea îndura, se retrăgea în mijlocul unei audiențe. A îngenuncheat zile întregi în fața portretului bunicului meu. Ne-a strâns pe noi toți, copiii, soțiile și concubinele sale, în Sala Dezvoltării Spirituale. Apoi și-a recunoscut rușinea. Asta s-a întâmplat după ce a semnat tratatul în care erau incluse primele reparații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la înălțimea așteptărilor lor. Detaliile ceremoniale sunt aproape sfârșit. În noaptea de dinaintea audienței, eunucii trebuie să facă o curățenie exemplară în palat. O muscă poate fi motiv de decapitare. Sala tronului este parfumată cu esențe și tămâie, iar covorașele pentru îngenuncheat trebuie așezate corespunzător. Înainte de miezul nopții, gărzile vin să verifice fiecare colțișor. La două dimineața, miniștrii sau generalii chemați sunt escortați prin Poarta Purității Celeste și trebuie să meargă pe jos o distanță destul de mare pentru a ajunge la Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar, pe care așază tămâie, mâncare și vin. Împăratul Hsien Feng se înclină spre cer și spune același monolog pe care l-a mai spus de nenumărate ori înainte. Îngenunchind lângă el, mă dau cu fruntea de pământ și mă rog ca tatăl său să arate îndurare. Nu demult, Hsien Feng a vrut să folosească porumbeii lui An-te-hai pentru a-i trimite mesaje în Ceruri tatălui său. I-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e băiatul, iar adopția este doar un contract verbal. Laud loialitatea lui An-te-hai și îi spun să înceteze, însă el refuză. În ziua următoare îl văd cum se înclină în fața unui câine șchiop care trece prin grădină. În altă zi îngenunchează și face plecăciuni unui porc legat fedeleș, care e dus la templu pentru a fi sacrificat. — Trebuie să desfacem blestemul, zice An-te-hai. A arăta respect câinelui șchiop înseamnă recunoașterea suferinței sale. Cineva l-a bătut și i-a rupt oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar nevoie de mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul de bocitoare începe să se jeluiască atunci când prințul Kung îngenunchează din nou. Psalmodierea se înalță într-un crescendo, iar trompetele devin de-a dreptul asurzitoare. Sper din tot sufletul ca acesta să fie sfârșitul ceremoniei, însă din păcate nu este decât începutul. Cea de-a șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doua parte, „baia în aur“. La porunca lui, patru eunuci scot afară o cadă din aur, o așază în mijlocul curții, sub o magnolie înflorită, și o umplu cu apă. În jurul ei sunt așezate încălzitoare cu cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din lemn, ca să-i atrag atenția lui Tung Chih. Însă el a fost interesat mai mult de acele din părul meu. Oaspeții stau în liniște în sală și așteaptă ca Tung Chih să îndeplinească ritualul. În fața a sute de oameni, îngenunchez dinaintea altarului și aprind tămâie. Împăratul Hsien Feng și Nuharoo stau pe jilțurile din centrul sălii. Ne rugăm, în timp ce fumul de tămâie începe să umple încăperea. Se servește ceai și nuci. Când soarele ajunge deasupra sălii, Tung Chih este adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doar doi prinți au luat sigiliul imperial. S-au dovedit a fi cei mai de succes împărați ai Chinei, Kang Hsi și Chien Lung. Este foarte posibil ca fiul meu, Tung Chih, să fie următorul! A doua zi după ceremonie, îngenunchez în fața altarului dintr-un templu. Deși sunt epuizată, simt că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a vă face cinste. Fără dumneavoastră - Ts’eng e atât de copleșit că trebuie să se oprească un moment - nu va exista nici un fel de avânt. — Împăratul s-a hotărât, anunță cu răceală Hsien Feng. Prințul Ch’un merge și îngenunchează între prințul Kung și prințul Ts’eng: — Majestatea Voastră, părăsirea tronului va încuraja nebunia barbarilor. Va face ca negocierile viitoare să fie și mai dificile. Cine zice că părăsesc tronul? Merg doar la o vânătoare. Prințul Kung râde cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că „Toți străinii sunt niște bestii sălbatice!“. De asemenea, nu sunt de folos nici edictele care îndeamnă armata să lupte cu și mai multă înverșunare. Situația este ireversibilă. Tung Chih privește cum tatăl său se târăște jos din pat și îngenunchează ca să implore ajutor de la Ceruri. Iarăși și iarăși, Hsien Feng își dorește să aibă curajul de a-și lua singur viața. Sala Interesului Literar este cea în care s-a pus sigiliul pe tratatele cu Franța și Marea Britanie. Ambele recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
începe cu degetele, apoi se întinde la braț, la umăr și la întregul corp. Transpirația îi trece prin robă, iar ochii i se dau peste cap în timp ce trage adânc aer în piept. Este chemat doctorul Sun Pao-tien. Vine înăuntru și îngenunchează lângă Majestatea Sa. Își pune capul pe pieptul lui Hsien Feng și ascultă. Mă uit fix la buzele lui Sun Pao-tien, care sunt pe jumătate ascunse de barba-i lungă și albă. Mă tem de ceea ce ar putea spune. — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că este rândul său să vorbească, rostește: — Mergeți, prințe Kung, dumneavoastră sunteți persoana pe care a convocat-o Majestatea Sa. Rămânem fără cuvinte când ne vedem unii pe alții în veșmintele albe. Tung Chih se repede la unchiul său, care îngenunchează și salută. Privindu-i, Nuharoo și cu mine plângem nestăpânit. — Nu a fost dram de liniște aici, zice Nuharoo în cele din urmă. Ne temem... O întrerup înainte de a vorbi mai departe. Îi dau de înțeles că Su Shun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
funiile de la mâini și de la picioare, îi spun: — Ridică-te și spune-mi cine te-a trimis. Soldatul se ridică și îmi arată cu degetul în spatele lui. Puțin mai încolo, un bărbat călare întoarce capul. — Yung Lu! El descalecă și îngenunchează. Cât pe-aci să fiu fantomă! strig eu. Sau sunt deja? — Vorbiți, ca să aflu, Majestatea Voastră, zice Yung Lu. Izbucnesc în plâns. — Majestatea Voastră, murmură el, este vrerea Cerului că ați supraviețuit. Își șterge transpirația de pe frunte. Încerc să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
voi primi ordinul, voi împinge cuțitul dinspre spate chiar în gâtul lui Su Shun. Majoritatea oamenilor care își așteaptă moartea nu sunt în stare să stea pe picioarele lor când sunt aduși la mine. Nouă din zece nu reușesc să îngenuncheze drept. Așa că ajutorul meu va ține umerii condamnatului în sus, apucându-l de coadă. Eu voi sta în spatele lui Su Shun, un pic spre stânga, ca să nu mă vadă. De fapt, voi începe să-l observ din clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să fac, dar tot aș vrea să tacă din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de tine. Dinastia are nevoie de tine. Și eu... Brusc, ca și cum ar fi dărâmat, se oprește: Abia aștept să lucrez cu dumneavoastră, Majestatea Voastră, pentru tot restul vieții mele. Însă dacă veți stărui să rămâneți, voi rămâne aici cu dumneavoastră. Îngenunchind ca să-i întâlnesc ochii plini de lacrimi, încetez să mă zbat. Vom fi iubiți? îl întreb. — Nu. Vocea lui e sfioasă, dar nu hotărâtă. Dar mă iubești? — Da, doamnă! Nu respir decât ca să vă iubesc. Pășesc afară în lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uriaș evantai lung de o jumătate de milă. Mi-au interpretat greșit efortul de a rămâne înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate personajele din această carte au la bază persoane reale. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am dat-o cui i-am dat și termometrul de pe pian, ca să și-o lumineze și să și-o vadă În oglindă.” Arbitrați de Ectoraș, Își trăseseră câte un șut, apoi se Întorseseră la microscop și la pâlpâielile lumânărilor. Vieru Îngenunchease și mânuia cu Încetineală rotița neagră de plastic. Nu zicea nimic, iar ceilalți Își țineau răsuflarea și nu-și găseau locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de codițe mișcătoare-nfipte-n capete!” Baronu urma și-și ceruse drepturile: „Hai, bă, gata, că te uiți și mai Încolo!”. Cuminte, prea cuminte, Vieru se ridicase și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mi-am dat seama că aveai doar una sau două din zece șanse de succes. Aici trebuie negreșit să fie mâna cerului. Dar ce s-a întâmplat în zilele următoare? Și cum ați reușit să ajungeți până aici? Kumataro îngenunche respectuos, aparent, fără nici un strop de mândrie pentru că făcuse ceva vrednic de laudă. — Ne-a fost puțin cam greu să ieșim din castel, dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]