3,183 matches
-
lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el și-l prinse de mâneca paltonului. „Ești arestat.” Într-o fracțiune de secundă l-am înghesuit între noi „Nu pune, mă, mâna pe el, mă!” „Ce faceți aici, măă! Ce faceți aici, măăă!” repeta ăla de la gărzi patriotice, tremurând. „Ce faceți aici, măă, ce!?” Atunci a fost momentul când Călin s-a ridicat pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fac tot mai mult distincția între solitude ca singurătate asumată, pozitivă și loneliness, ca singurătate negativă). Azi am înotat și a fost bine. Fac asta, cum am mai scris, într-un bazin liber în care mă pot juca. Ceilalți se înghesuie câte doi pe culoarele celui de concurs și merg de colo-colo contracronometru. O fată ne păzește pe toți să nu ne înecăm. Dar când ies din bazin, sunt ca nou-născută. Mă bucur că nu fumez, altminteri, în alte situații, regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apropo de Leana. Feministele au discutat mereu problema nevestelor și a prostituatelor, nu pe a amantelor și mai ales pe a curvelor. Fiindcă bărbații ăia mari consumatori de „obiecte sexuale” (haida de!) preferă să le consume pe gratis. Nu se înghesuie să plătească, mai ales la noi, în estul Europei, unde nu există tradiție de plătit femei. Le bat, se culcă cu ele, fără să le pese de parteneră. Ele îi pupă, ele îi spală, le dau de mâncare și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chiar entuziasmat; aveam un semnal de încredere care venea de la conducerea profesională; mă simțeam flatat de o asemenea perspectivă; pe de altă parte, mai aveam câteva luni până la desfășurarea acțiunii, știam că pot avea loc schimbări la asemenea plecări, se înghesuiau alții, dar, de data aceasta, era o treabă mai greu de făcut, cu riscul de a-ți rupe gâtul și, de aceea, concurenții n-au mai apărut pentru că nu erau imprudenți să se implice; am rămas astfel, în această stare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Capitolul 6tc "Capitolul 6" Helen bocănea la bătrânul Amstrad, care își avea lăcașul în hol, deasupra căruciorului de stewardesă, astfel că, dacă voiai să trimiți un mail, trebuia să deschizi ușile căruciorului și să stai pe un taburet, cu genunchii înghesuiți în suporturile pentru mâncare. —Cui îi scrii? am strigat. Și-a băgat capul pe ușă, s-a strâmbat dând cu ochii de ciucuri și a spus: —Nimănui, scriu ceva, știi, un scenariu TV. Despre un detectiv. Am rămas fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bățul înfipt în locul cunoscut. —E în regulă, am zis. E în regulă. Nu putem să o mai ocolim întruna. —Sincer? Am dat din cap. —Ești sigură? Am repetat gestul. —OK, hai să-ți vedem trusa de machiaj. Pentru un timp, înghesuită între Rachel, Helen și mama, uitându-ne la cosmeticale, totul părea normal. Apoi am început s-o imităm pe Claire. Căsătoria e doar o formă de proprietate, a spus mama, imitând vocea lui Claire când ne ținea predici. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a întors. —Pe bune? Anna Irlandeza, crezurăm că te-au dat afară. Și ce-ți făcuși la față? Au bătut palma delicat cu mâna mea bandajată și m-am alăturat mulțimilor de oameni care curgeau spre lifturi. M-am înghesuit la un loc cu restul în cabina de metal aglomerată, unde fiecare își ținea cafeaua și evita privirile celorlalți. La etajul 38, ușile liftului s-au deschis alunecând silențios. Mi-am croit drum spre ușă și am țâșnit afară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unui material în revistele glossy, o parte din munca de convingere dusă cu luni în urmă dăduse roade - cum se întâmplă când pui bulbi în pământ în septembrie și florile ies după câteva luni bune, în primăvara următoare. Oamenii se înghesuiau să-și găsească loc lângă perete, încercând să se facă nevăzuți; frica plutea în aer. Până și eu mă simțeam neliniștită, ceea ce era o surpriză. După ce se întâmplase, aș fi crezut că o săpuneală în public avea să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
anunț de pe perete indica faptul că Biserica pentru Comunicarea cu Spiritele se afla la etajul cinci. Exista cu adevărat. Câteva persoane au trecut pe lângă mine, în drum spre lift, și, cuprinsă de o fericire neașteptată, am fugit și m-am înghesuit între ele. Erau trei femei cam de vârsta mea și arătau foarte normal: una avea o geantă care, aș fi putut jura, era de la Marc Jacobs, apoi am observat că o alta avea unghiile făcute cu - aproape că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care avea să străbată înaintea tuturor contracandidaților o distanță de patruzeci și șapte de străzi până în centru, în cel mai scurt timp, primea apartamentul. Era ca un reality-show la scară mai mică și deja trei sau patru dintre tipi se înghesuiseră la ușă, încercând să iasă. Eu și Aidan ne priveam îngroziți: era dezgustător. Și, într-o fracțiune de secundă, am văzut ce era pe cale să se întâmple: Aidan avea să se arunce în îmbulzeală. Știam că nu voia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
familii, aștepta, într-o atmosferă încărcată de nerăbdare. Când au apărut trei bărbați în cizme de cauciuc și cu impermeabile roșii purtând găleți de pește, s-a declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții își ridicau copiii ca să vadă mai bine. Uite unul, uite unul! O făptură uriașă, cu pielea strălucitoare, de un negru-cenușiu, a țâșnit furtunos din apă, întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Haiku în Lower East Side într-o seară de joi. (Trebuise să tot sunăm la restaurant să rezervăm o masă din ce în ce mai mare.) Joey și Jacqui erau încolăciți unul în jurul celuilalt în mijlocul unui separeu lung și noi ceilalți ne-am cam înghesuit să prindem locuri cât mai aproape de ei. Locurile cele mai râvnite au fost cele față în față cu îndrăgostiții. —Uită-te la fața lui Joey, mi-a șoptit Teenie. Era ciudat: Joey nu începuse să zâmbească sau așa ceva - încă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat o miniambuscadă, căci toată lumea a năvălit înspre ușă și s-a înghesuit, cu o grabă nu tocmai rafinată, să-și ia locul. Sala era împodobită cu flori de primăvară - narcise galbene, trandafiri galbeni, lalele, zambile - și parfumul lor înmiresma aerul. Câteva clipe mai târziu, Luke a intrat și a pășit înspre altarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ținea în mână un buchețel de flori. O mie de blițuri i-au luminat calea. —Cravata lui taică-tău e strâmbă, fir-ar să fie, a șuierat mama. Tata i-a prezentat-o pe Rachel lui Luke, apoi s-a înghesuit pe rândul nostru și a început slujba: cineva a citit o poezie despre loialitate, altcineva a cântat un cântec despre iertare, apoi pastorul fără congregație a povestit despre cum i-a cunoscut pe Rachel și Luke și ce pereche potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul pentru a i-o umple iarăși ochi. Dinaintea convivilor se înghesuiau sumedenie de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea, atunci când vorbea despre drama asta, un glas, o privire, cuvinte, lacrimi pe care nu i le cunoscusem în nici o altă împrejurare. Eu însumi nu aveam decât trei ani în zilele acelea tumultuoase și nu știu dacă țipetele care se înghesuie în clipa asta în urechile mele sunt amintirea a ceea ce am auzit într-adevăr atunci sau doar ecoul a mii de istorisiri care mi-au fost spuse de atunci încoace. Istorisirile astea nu începeau toate la fel. Cele ale mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-L asculta mai bine, mormăi el, ca și cum vorbea cu sine însuși, sau poate direct cu Ziditorul lui. Am plecat a doua zi înainte de rugăciunea din zori, tata călare, mama și cu mine pe spatele unei catârce, bagajele noastre fiind înghesuite pe alte cinci animale. Spre poarta dinspre Najd, în sudul orașului, ne-am alăturat altor câtorva zeci de călători, cu care am străbătut drumul împreună, pentru o mai mare siguranță. Bandiții erau numeroși în preajma orașului și în trecătorile munților, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în cartierul nostru Albaicin. Alertați, vecinii bătrânului coborâră în stradă încercând să împiedice arestarea acestuia. În zadar. A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui diagnostică o ptoză și prescrise o incizie. Interlocutorul meu tocmai îmi oferise un pahar cu sirop de trandafiri și mi-a propus să mă așez pe o ladă de lemn, ceea ce am și făcut. În jurul nostru nu se mai înghesuia nimeni. Istorisirea continuă: — Cum monarhul refuza categoric, medicul a adus în fața lui un ofițer superior, comandant peste o mie de oameni, atins de aceeași boală, și l-a operat pe loc. Omul s-a întors o săptămână mai târziu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi de vineri. Dar majoritatea clădirilor au fost înălțate de noii cuceritori, iar alții, la rândul lor, fac să se ivească aproape în fiecare zi palate, moschei și mederse, sau chiar simple barăci din lemn în care vin să se înghesuie mii de turci de curând sosiți din stepele pe unde umblau nomazi. În pofida acestui exod, poporul învingător rămâne, în capitala sa, o minoritate printre altele, nicidecum cea mai bogată, cu excepția familiei domnitoare. În cele mai frumoase case, în prăvăliile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poartă fiecare câte un nume: Colțul Irakului, Colțul Siriei, Colțul Yemenului, Colțul Negru, cel mai venerat, îndreptat spre răsărit. Acolo este încastrată Piatra Neagră. Mi se spusese că, atingând-o, atingeam mâna dreaptă a Ziditorului. De obicei, atâția oameni se înghesuie aici, încât e cu neputință s-o contempli mai multă vreme. Dar marile valuri de pelerini trecuseră, așa că m-am putut apropia pe îndelete de Piatră, acoperind-o cu sărutări și cu lacrimi. Când a trebuit să-i las locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță în altă parte. Guicciardini reacționa în același mod. Numit locotenent general al trupelor pontificale, se afla în nordul Italiei, alături de Giovanni, pe care-l observa cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
locul cel mai bine apărat din întreg orașul și, curând, refugiații dădură și ei năvală. Îmi ocupasem fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în acest cantonament improvizat, propice celor mai nebunești provocări. Am să-mi aduc mereu aminte de clipa când un fluieraș din orchestra pontificală veni gâfâind și țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât fructele, iar scoarța se cojea ca bronzul, dezvăluind o paloare lăptoasă, atât de delicată și de fină, că degetele i se înfiorau atingând-o. Iar copacii aceștia nu erau nici atât de mari sau atât de înfrunziți sau atât de înghesuiți la un loc ca să acopere cerul, care se vedea limpede printre crengi. În fața ochilor lui, zburătăcind și agitându-se, se afla un stol de papagali, de un verde viu, ca acela al bijuteriilor, cârâind și țipând în dispoziția cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
motoarelor în capul lui, la greața urcând din stomac și simți că îl cuprindea o fierbințeală de nesuportat, apoi o răcoare de gheață. Se gândi la vechea lui viață de la oficiul poștal, la oamenii care se îndreptau spre el, îl înghesuiau, îl împingeau pe străzi și se simți de parcă și-ar fi pierdut echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]