1,762 matches
-
și alte combinații. Și e minunat dacă trebuie să ai grijă de siluetă, lucru care la mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise Hugo, pe un ton serios. Acu ce mai zici? Mă strâmbai. Așa mă bucur că nu sunt actriță. — Și eu, zise Hugo, pe un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atâta poftă, de parcă ar fi fost o porție uriașă de cartofi prăjiți. Deja aruncase o privire dezaprobatoare către farfuria mea, care era plină cu așa ceva. Hei, eu nu trebuie să apar la televizor, îi amintii eu. Nici o grijă că mă îngrașă camera cu trei kilograme. Care se fac cam cinci, când ai oase mici, zise Violet cu jale. — Stai să vezi când or începe să-ți ia interviuri pentru programele de seara târziu, în care se fac recenzii, îmi zise Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a spus Bill, care auzise chestia asta de la un apropiat al consiliului, zise Helen, care se înfoise toată la ideea că trebuia să-și pună la punct pilele. Nu-i așa Bill? Bill? Chemat la apel, Bill apăru imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cărți și, când rămâneam fără bani, mai luam și de la bandă resturile pe care le aruncați voi. — Interesant. Nu mi-aș fi închipuit. — De ce să nu-ți închipui? am întrebat-o în gând. Erau porții intacte. Oricum, decât să-și îngrașe porcii șeful de cantină, tot mai bine era dacă le mâncam eu sau alți pârliți ca mine. — Tare interesant, continuă ea. Îi disprețuiam pe toți care făceau treaba asta. Chiar mi se apleca, nu mai aveam chef de mâncare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât de două ori. Fata cu ochelari va intra în bucătărie. Va ține o farfurioară cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la pahare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și sinuoasă, dificilă și riscantă, marcată deja - și nu era printre ultimii care ajungeau acolo - de leșurile a trei masculi bătrîni, care Îl precedaseră În lunga-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceea ce le formase familia. Lăsau să treacă săptămînile, ba chiar și lunile, nemișcați ca niște statui vii, pînă cînd, consumîndu-și tot stratul de grăsime, se aruncau pe neașteptate În prăpastie, Într-un salt sinucigaș. Dacă supraviețuiau, Își potoleau foamea, se Îngrășau rapid și Își reluau mersul lent pînă pe culme, În așteptarea morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi zis iar că-s proastă. Poate genetica e de vină. Asta e partea cealaltă. Se găsesc tot felu’ de gene noi acuma, și prietena mea zice că au găsit gena grăsimii și dacă ți-o scot nu te mai îngrași, a citit ea în ziar. Dar l-am întrebat pe doctor și doar a râs. A zis că trebe să fac mai multă mișcare, da’ cum să fac mișcare dacă mă doare-n așa hal? Nu mi-e de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
meu că-s în neregulă la mine și cum o să fac diabet și probleme cu inima și cu tensiunea și din astea - așa că mă gândesc cât o să trăiesc io oricum - dacă o țin tot așa - și știu că încă mă-ngraș, oricât m-aș păcăli. Și ce calitate o să aibă viața mea dacă rămân o obeză morbidă? (Vezi, Crystal, acuma-nvăț cuvintele corecte.) Acuma mi-aș dori să nu-l fi-ntrebat pe doctor de oamenii care mor, că speram c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vie și de vreme acasă? 76O viță-n Gheorghiță și alta-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere și cinstea cinste. 86O mie de miei pe un lup nu-l pot goni. 87Omul dacă-mbătrînește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de pe farfuriile lor, până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină mâncare decât i-ai da unui ștrumf. Este singura mâncare de tip junk food din oraș care nu Îngrașă, spuse Lauren, ciugulind din carne. Super-micșorează-mă. —Mmm, zise Tinsley, sorbind din șampanie. Treaba e că nu vreau să te bag În ceață, Sylvie, dar ar trebui să fii paranoică. Asta nu Înseamnă că există cu adevărat ceva În legătură cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley, Împingând-o ușor pe Marci din calea ei, ca să se poată vedea mai bine În oglindă. Arăți superb. Și acum, Sylvie, ce zici de mine... —Sylvie, vreau rochia pe care o pusesem deoparte prima dată. Aceea din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se arătau oripilați de ce i se întâmplase. Tom ieșise din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se îngrășase, că silueta lui dolofană tindea acum spre o rotunjime jenantă, dar încă și mai neplăcut era faptul că părea să nu mai aibă planuri, că nu vorbea niciodată despre cum avea să îndrepte răul pe care și-l făcuse singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după atâtea suișuri și coborâșuri, stăteam amândoi pe picioarele noastre, pregătindu-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-a părut puțin deprimant. Se îngrășase tare, se lăsase de școală și acum era șofer de taxi, în plus și-a cam pierdut răbdarea cu mine, cel puțin la început. Nu l-am condamnat. Dispărusem atâta vreme, cum să nu fie supărat pe mine? Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
liniștitor în același timp - pentru acest imaginar colectiv decît eticheta de „produs tradițional” ! Toată lumea scoate din buzunar „rețete tradiționale”, oferă și caută „produse tra diționale”. Încă o dată, recursul la „tradiții” sal vează nația. Și unde mai pui că nici nu îngrașă !... Dar poate că vreți să știți ceva mai precis ce sînt aceste „produse tradiționale”. Ei bine, ca (aproape) totdeauna cînd vine vorba de tradiții, totul e o brambureală inimaginabilă ! Iată, de pildă, ce putem afla de pe internet despre norma pri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Neculai Procopiu trebui să remarce că, pentru prima dată de când l-a întâlnit, redactorul lui se potrivește cu „decorul“. Doamna Procopiu îl privea îngândurată și soțul ei nu știa dacă nu cumva are, acum, inima în ochi. Peppin, care se îngrășase în ultimul timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul care-i era cam scurt, iar cămașa de corp a lui Păvălucă, cea de zile mari, era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șansele să devină o groapă cu lei. Grecii antici au logodit două mituri. Pe cel al frumuseții cu cel al cunoașterii. Vremurile moderne ne-au mutat în epiderma lucrurilor. Gravitația celestă este a sufletului, cea terestră a trupului. Suportabilul a îngrășat mai toate inerțiile. Prin definiție valoarea este interogativă. Cuvântul rămâne principala bombă de distrugere în masă. Nici adevărul nu este întotdeauna rotund. E destul de teșit. Și nu numai la poli. Creatorii de artă și-au privatizat imensele ostroave astrale. M-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranță. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. În politică, orice gloabă își dă aere de pur-sânge. În politică, unii poartă scârna pe tălpi, alții în ghete. Singurii politicieni care vin la oră fixă sunt nechemații. Politicienii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
transpirație. Creația autentică este provocatoare, nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea, nu știu cum mă voi descurca fără tine, dar de mâine sunt decis să încerc. Moda studentelor e ca la examen. Își fac din fustă un rezumat. Cârnații de porc îngrașă, numai dacă au în compoziție carne. Trăim ca să - i ajutăm pe ceilalți. Nu se știe însă pentru ce trăiesc ei. Minijupa trebuie să fie ca un gard. Să apere bogățiile, dar să nu le ascundă. Talentul nu se învață. E
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Kitsch - ul - această infectă maladie a culturii. Ni s - au mediocrizat și senzațiile. Poți avea auricule de tâlhar și ventricule de mucenic ? Invidia este poate cel mai grețos jeg al condiției umane. Bărbatul șiret își convinge soția că toate blănurile îngrașă. Dacă mergi la unele spectacole de teatru, nu mai ai nostalgia celor scrise pe garduri și prin WC - uri publice. De regulă, singura șansă în istorie a țărilor mici este obediența. Minciuna are multiple combinezoane lexicale. Înalță - te cât mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea nu știu cum mă voi descurca fără tine, dar de mâine sunt decis să încerc. Moda studentelor e ca la examen. Își fac din fustă un rezumat. Cârnații de porc îngrașă, numai dacă au în compoziție carne. Trăim ca să-i ajutăm pe ceilalți. Nu se știe însa pentru ce trăiesc ei. Minijupa trebuie să fie ca un gard. Să apere bogățiile, dar să nu le ascundă. Talentul nu se învață. E
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sau să facă ceva ce nu le place. Acest lucru îl considera un abuz, un atentat la libertatea individuală. Niciodată nu-și va da copiii pe mâna vreunui preparator, care să-i îndoape forțat cu cunoștințe, precum gânsacul pus la îngrășat. În calitate de părinți, vor veghea ca generația nouă să nu repete nenumăratele greșeli făcute de ei. Dar cine să aibă grijă de copii, în timp ce părinții își îndeplinesc sarcinile la locul de muncă? Cine îi vor ajuta la lecții, când el și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an pe degeaba la el și, în schimb, m-a lăsat să mănânc carnea crudă de la cocoașele tuturor cămilelor pe care le tăia - zâmbi amuzat. Mă îngrășasem în așa hal că arătam ca un butoi, dar până la urmă n-am mai scuipat sânge... Aproape două sute de cocoașe de cămilă! exclamă. De atunci nu m-am mai apropiat de un animal ca ăsta în viața mea și prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
geamului și Își netezi pe spate părul negru, dat cu ulei. N-aș arăta rău dacă pielea nu mi-ar fi atât de smeadă. Dar când Își scoase haina de blană, nu putu să nu conștientizeze faptul că deja se Îngrășa și că scopul călătoriei lui era stafidele și nu transmiterea unor hrisoave sigilate. Și nici ea nu e frumoasa contesă rusoaică, dar Îi place de mine și are un trup frumos. Se așeză, apoi se uită la ceas și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]