8,755 matches
-
pilotez. Trăgeau viespi la cadranele tabloului de comandă. Capsula cobora pe solul translucid. Planeta era gustoasă ca dropsul. Planeta maimuțelor Aș fi vrut să fiu om pe planeta maimuțelor să mă-ntorc în găoacea oului spart: după furtuni electromagnetice nava îngropată-n nisip. Pe planeta maimuțelor există pisici? Există peșteri inundate, cu pești orbi? Văi cu lasere și licurici și draci mocnind ca tăciunii? Unul din tribul meu se visase toată viața mongol, mecanicii tineri teoretizau însă vegetarianismul, supremația culturii bonobo
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
bonobo. Leneșul Tu își treci mîinile prin pieptul meu ca printr-o rază. Și rădăcinile subțiri și frunzele,-n lagună, abia au tremurat. Miile de cardinali, ca un peplum, se dau la o parte Și-și lasă palmele să se îngroape-n mîl. Eu deja am urcat sus, în coroană, printre scolopendre. E cerul, e cometa-n amiază, sînt rîuri după rîuri de venin. Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
Nu o să-mi poată spune vreodată De câți colți de elefant am nevoie Ca să-mi ridic Turnul de Fildeș. FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE PIERDUTĂ ...și află, bunul nostru prieten, că altfel era pe vremea lui Manole. Astăzi dacă ți-ai îngropa iubita în zid ai lua, ca popa, douăzeci de ani de pușcărie pentru crimă cu premeditare. Să ne mai mire faptul că mănăstirile noastre sunt fără turle? IUBITA POETULUI Ea nu îi spune niciodată „te iubesc”, Nu-l mângâie și
Poezie by Spiridon Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3600_a_4925]
-
unii, nu le-au înțeles niciodată. Fără a fi adeptul răzbunării, Ion Hadârcă pledează în favoarea unui proces al comunismului. Rostul acestuia ar trebui să fie cunoașterea integrală a adevărului, măcar pentru liniștea familiilor care nici până astăzi nu știu unde le sunt îngropați tații și părinții. În general poeții angrenați în politică sunt firi pasionale, idealiști capabili să lupte în numele unei idei, fără prea multă preocupare pentru problematizare, însă. Ion Hadârcă reușește să surprindă și la acest nivel. A citit autori fundamentali ai
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
asta poate fi o metaforă. Tema e prea mare, nu e asimilată și mesajul cărții rămîne suspendat. Două poeme la început și ici-colo cîte un vers timid în secțiunea care dă și titlul cărții e prea puțin. Europa nu e îngropată în versuri funerare, e mai degrabă lăsată să zacă departe de cimitir. Apoi, toate tendințele și topoii poeziei generației sînt de găsit în poemele europei: micile traume ale copilăriei, conviețuirea chinuită cu realitatea, sila de real, mizerabilismul cotidianului, sexualitatea alienantă
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
pondere aspectele fragile ale societății românești privite în ansamblu - deci nu pot fi invocate pentru a-i justifica tăinuirea kafkiană în . . . "Depozit". Politica, industria, agricultura, învățământul, sănătatea, justiția merg - în proporții variate - relativ prost în România, dar nimeni nu le îngroapă la beci de dragul de a cosmetiza factice o imagine de paradă. Afirmațiile din textul de sală al expoziției, privitoare la inadecvarea patrimoniului din depozit pentru organizarea de expoziții sună neconvingător. Muzee mari europene asumă, pe cont propriu, afirmația directorului MNAC
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
în viață, pe autorul Moromeților. ŤCel mai iubit dintre pămînteniť se dovedește acum a nu fi iubit de nimeni, fiindcă nimeni nu se îngrijește de mormîntul lui". Și cu încă o turnură ironică: ,Cît despre Ťlotul scriitorilorť, unde a fost îngropat și Bratoloveanu, acesta are aspect de groapă comună, umplută pînă la refuz cu morți iluștri!". La polul opus acestui motiv funebru sîntem delectați cu un florilegiu de anecdote. O performanță... maoistă: în cadrul unei discuții, la Casa Scriitorilor, pe marginea romanului
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
între altele - ne-ai condus în inima misterului lui Dalí, misterul trupului ce suferă și al tuturor halucinațiilor acestuia, contemplarea unui univers al cărnii, locul unde scheletele și trupul aflat în putrefacție acoperă insula Afroditei, un loc unde inima e îngropată în alegorie, iar dublul poetului atârnă într-o spânzurătoare. Generatorul de imagini al lui Baudelaire e însuflețit de același combustibil ca și al lui Salvador Dalí, o materie de o nostalgie neliniștită ce se hrănește în continuare din imaginile prezente
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
și dintotdeauna. Altfel, riscăm să devenim corifei ai sfîrșitului de ciclu. Un sfîrșit ce se cade a fi ocultat sau numai edulcorat. Iar primul pas este ieșirea din rezervație, sfărîmarea ghetoului și dezafectarea cazărmii în care muzica românească și-a îngropat propria-i istorie recentă, dar care, ca în orice tip de recluziune, și-a exersat și un anume narcisism, un fel de amor fati în chip de reacție la ostilitatea dimprejur. Că n-am reușit, a mărturisit-o însuși festivalul
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
este, din când în când, biruită de taina fără margini a Luminii chemătoare. Această Lumină care, nu știu de unde venită, face ca oamenii de demult, zidirile și gândurile lor, chemările și încercările lor, amintirea lor întăritoare să nu se lase îngropate sub nici o apă, sub nici o dună, sub nici un mormânt. Încerc acest tonic sentiment aproape zilnic, răsfoind ziare de demult, scrieri vechi, felurite însemnări de odinioară. Sentimentul reconfortant esta acela nu că mă întorc în timp, ci că trecutul, cu cei
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
nu știrbește cu nimic emoția din cele mai multe texte, stenograme pline de mister, intimitate și căință: ,ce îngrozitoare schimbare/ cu câtă lăcomie/ încerc pe rând fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață care vine/ te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile Floricăi Madritsch Marin se destăinuie în chip de descântec denotativ și transcrieri de vise, ca și cum poeta și-ar exorciza demonii unor amintiri corozive și urâtul prin
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
texte, stenograme pline de mister, intimitate și căință: ,ce îngrozitoare schimbare/ cu câtă lăcomie/ încerc pe rând fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață care vine/ te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile Floricăi Madritsch Marin se destăinuie în chip de descântec denotativ și transcrieri de vise, ca și cum poeta și-ar exorciza demonii unor amintiri corozive și urâtul prin autoidentificare și ultimatumuri. Floreta nu cruță sinele
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
Vinicius ș.a. Atunci când renunță la o prea strictă logică gramaticală, scutindu-și textele de prea multe pronume relative (cinci, în tomberonul) și chiar de locuri comune (ibidem), Florica Madritsch Marin scrie poeme fără cusur, ca de exemplu: ,gara unui oraș îngropat în uitare/ nu vreau să renunț la această imagine/ poate că n-o să știu niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
și avea pierderi umane la greu, se apucase să facă exact ce promisese să nu facă, și anume, să sape tranșee. După care războiul - calificat de istorici drept ,de poziție" - a continuat cu stat în tranșee și tiruri ca să îi îngroape pe cei care stăteau în tranșee. Aici, filmul e foarte corect, am respirat ușurată. Începutul lungmetrajului m-a făcut însă să îmi stea în gât vizionarea, nu alta. Imagini cu copilași care intonau senini poezii despre război și despre cum
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
granița dintre arta cică înaltă și cea populară amestecând sadomasochismul cu Schubert, plus că își bate capul de la o poștă cu Lacan și Foucault (asta promit să detaliez) și defamiliarizează la greu. Dacă feministele s-au plâns adesea că filmele îngroapă conexiunea dintre mamă și fiică în favoarea promovării vechiului scenariu oedipian, Pianista scoate maternitatea de la naftalină. Dar exclusiv aspectele negative, deci mama e puțin cam falică - voila Lacan. Există la un moment dat chiar un cvartet de mame și fiice, în
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
inventat în fața unei mulțimi abstracte, imateriale ca secunda vocea ta, identitate disociată, dar unica care percepea uzura ta lăuntrică, acea boală vicleană și suferință care purta chiar și mâinile tale să-ți fie inamice, ca și cum n-ar fi ale tale. îngropat de viu, a ruga pe un egumen cu trăsături de înger ca să sune atacul cu lovituri de toacă, acum lumea pe-afară condamnat la o singurătate pământească, în rezervația construită de tine însuți precum apărare împotriva umilirii, autocondamnat la exil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu?)“cu stângăciile și nerăbdările unui adolescent” mi se pare profund uman.” “Am discutat prea mult și am înțeles dependența mea senzuală de dumneavoastră în toată claritatea ei, abia după ce v-am mărturisit la telefon că aș vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta dumneavoastră. Ați fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinație perversă pe care mio stârnește trupul dumneavoastră. Pervers nu a fost cuvântul potrivit. Am vrut să spun „arzătoare” ( Scrisoare a lui Cioran). Cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mea - știe - am să plec nicăieri eu am dedus demult că timpul se târâie spre locul unde săpăm groapa de veci dacă pleci dracu - nebun - din patrie... FUGA îN AXIOMĂ stimați străbuni, voi mi-ați ucis nevasta pe mine mă-ngropați între calvare și semănați nebănuind năpasta ce va curvăsări prin calendare în clipa mare de extaz extazul e ca-ntr-o acuarelă din retină pe care -cade anonim pervazul dintre real și grația Divină e sărbătoare azi și-o să mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cauți în vechi amintiri, Ce misterioasă e-această mașină, Lovește din ziare, din cărți, din priviri. Popoare dispar, zeu-n ceruri suspină, Pămîntul de morți este zilnic mai greu, Dar nu ruginește eterna mașină, Strivește destine, surîde mereu. în miresme îngropat în zori o să ne-atace trandafirul, Treziți copiii, spuneți-le clar Că a sosit minutul milenar Să vă spălați pe suflete cu har și să înapoiați, golit, potirul Ce duce-n Dumnezeu la ora șapte. Veniți și încărcați-vă-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de fluturii ninși pe cetate La ora inefabilei jertfiri. în zori o să ne-atace trandafirul, Deja țintește sufletu-mi stingher, în focul lui m-arunc cu patrafirul Cusut din fir de stea și plătesc birul De-a fi-n miresme îngropat ca-n Cer! Psalmul zilei a șaptea Am totul cît Te am pe Tine, Doamne, și n-am nimic dacă Te părăsesc. Cîmpii de lumînări nesecerate în ochi-mi duc și tot Te preaslăvesc. Nevrednic sînt de Tine însuți, Doamne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rostirii. Aproape fiecare vers aduce un gust al irealului grefat pe un concret senzațional, fiecare factor raportîndu-se nostalgic la celălalt precum la un absolut sui generis: "trece omul prin răscruci auzindu-și pașii în urmă ronțăind absența/ gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
deciziile luate de un grup restrâns de ,tovarăși". Toate acestea se vor limpezi în clipa când arhivele vor putea fi cercetate în deplină libertate, și nu după voia unuia sau altuia din tovarășii rămași încă de veghe la marea comoară îngropată în adâncimea unor arhive secrete. Că paznicii sunt tocmai cei care aveau interese să-și ascundă crimele împotriva propriului popor e o altă drăcovenie posibilă doar în România! Vor exista, desigur, mari surprize. Prevăd că două pături vor fi bulversate
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
intervine iarăși Criticos, dar Cucu, anticlerical dezlănțuit, o ține pe-a lui, arătând situația scandaloasă: Dă să naște un copil, nu-l botează Fără plată, dă vrea să se însoare Cineva, ci nu-l cununează Nici nu vor să-l îngroape, dacă moare, Până nu-și iau răsplata rânduită Pentru sfântul dar, sfânta mită... Să nu-l uităm nici pe Cucavel, anti-intelectualul patetic. Să vedem ce este cu acest răsculat radical, al cărui moment revoluționar, autorul îl fixează pentru vecie: Iacătă
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
nud al reportajului. Ne e greu să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș astăzi defunct, dărâmat de buldozere, îngropat în pământ și în amintiri tremurătoare? Noi îl privim și îl judecăm, preponderent, pe baza a ceea ce i-a urmat, raportându-l involuntar la contramodelul urbanismului comunist. Pe lângă o monstruozitate arhitectonică precum Casa Poporului, Sodoma și Gomora devin niște cetăți
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]