2,464 matches
-
cred că pot fi țintite. Esențial mi se pare să se evite tabla, poleiala, tot ce sclipește... - Și cupola de sticlă, nu e așa? Noaptea la înviere cu reflector deasupra bisericii! Pomponescu tăcu iar. Ținta lui evidentă era de a îngrozi pe tema atacului aerian și a stârni din acest punct de vedere discuție și îngrijorare. Într-adevăr, într-o zi se prezentă în piața cartierului o comisie de militari, care priviră în toate chipurile biserica, luând în considerare și clopotnița
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drumul, voi aprecia dacă îmi dai voie să rămîn agățat pînă mă prăbușesc. Privi lung gura, dar nici o parte a ei nu se mișcă. Se așeză pe zdențele hainei și se descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse spre gură fără să-și mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de culcare. Așa am învățat să mă tem de trup și să îndrăgesc numerele. Retrăind aceste amintiri, mi-am dat seama că drumul de la trandafirii însoriți pînă la golul cenușiu fusese inevitabil, și cu toate astea nu eram mulțumit. Eram îngrozit de faptul că n-am altceva de făcut decît să-mi amintesc de o asemenea viață. Doream ca nebunia să șteargă amintirile cu accentele și culorile puternice ale iluziei, oricît de monstroase ar fi fost. Eram bîntuit de ideea romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sus dacă n-ați auzit de muzică clască. Nici o mîna? Bine. Vedeți voi, muzica clasică este genul suprem de muzică, muzica celor mai buni compozitori. La fel, studiul limbilor clasice este studiul suprem. Mesteci ceva? Thaw, care înghițise nervos, fu îngrozit că întrebarea era țintită spre el. Neîndrăznind să-și dezlipească privirea de fața profesorului, se ridică încet și clătină din cap. — Răspunde-mi. Nu, domnule. — Deschide gura. Deschide-o larg. Scoate limba. Thaw făcu întocmai. Domnul Walkenshaw se aplecă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau ziarul, copiii și îndrăgostiții stăteau sub plăpumi în dormitoare întunecate. Se legănă ca un trapezist peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră imediat pămîntul. își sprijini stomacul de balustrul unui pod și cuprinse în brațe un parapet. îi era rău. Fluviul devenise un pîrîiaș printre limbi de pămînt noroios. Un nor subțire de albatroși țipa deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ținut în căzi imense. Deasupra erau pasarele. înainte de a fi securizate, un tînăr a căzut, cu piciorul mai întîi, într-o asemenea cadă. Urletele lui agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat o bună bucată de timp. într-o clipă, bătrînul, care era și tatăl victimei, s-a cățărat pe pasarelă, ducînd cu el un băț mare. îmi pare rău, Hughie, a zis. Apoi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și simultan, vocile răsărindu-le din pieptul cămășii: — Pașaportul, vă rog. — îl vedeți pe buzunar, spuse Gay. — Indentifică pe sine. — E delegatul din Unthank, ușor în întîrziere, iar eu sînt din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prea pe șleau, excelentele gărzi de pază ale Quantum-Cortexin s-ar vedea obligate să mă îndepărteze în conformitate cu Ordinul Puterilor îConsolidării) Speciale și să mă închidă într-o încăpere foarte mică o bună bucată de vreme. Adevărul este că am fost îngrozit. Membrii executivului din Provan au căzut într-o neagră tristețe cînd ne-am dat seama că vom găzdui marea adunare sub conducerea odiosului Ozenfant. Dar care a fost rezultatul? Urmă o pauză. Apoi Weems continuă cu fervoare: Doamnelor și domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o platformă nouă și înaltă, un oraș plutitor în spațiu,“ i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îngroziri, pe moșnenii Caineni să vânză moșia lor moștenească prințesei Frusina Șuțu, adică: Întâi au cumpărat printr' ascuns părțile celor mai săraci, apoi, văzând că află și cei mai aleși, pre care nu-i pot îndupleca, au început a-i îngrozi, cu mari înfricoșări, zicîndu-le, de o parte, că niciodată nu vor putea stăpâni părțile lor de-a valma cu un Domn și că poate să cadă vreunii și în urgia domnească cum și în pedeapsa ocnii, arătîndu-se cu împotrivire etc.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de la o vreme, să și scriu poeme, unde, între atâtea versuri gracile, feerice și agresive, mă trezeam inserând uneori, fără nici o necesitate, câte un pasaj de neînțeles, care-mi fusese dictat parcă de cineva și care, când îl reciteam, mă îngrozea ca o profeție împlinită. Vorbeam acolo despre mama, despre Dumnezeu și despre copilărie, ca și când, în cursul unei conversații la o bere, aș fi început deodată să vorbesc în limbi, cu un glas subțire de copil, de castrat sau de înger
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lădoiului colonial până căpăta aerul frivol al unui capriciu. Întreaga dimineață Melanie și Veve trudiseră la pregătirea ei pentru "ceremonie". Marea ceremonie despre care toți îi vorbiseră de când era micuță, mai întîi sub forma unor basme care o-ncîntau și o îngrozeau, apoi în parabole și aluzii cărora nu izbutea să le dea de capăt. Când, cu câteva zile-nainte, primii stropi de sânge se scurseseră, alunecând ca niște lacrimi pe coapsele ei de abanos, mătușa Melanie, cuprinsă de un tremur bizar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă ținea de nas, iar mama îmi vîra-n gură o lingură cu doctorie, silindu-mă să-nghit fierea din ea și plez-nindu-mă peste cap dac-o lăsam să-mi curgă pe la colțurile gurii în timp ce zbieram și mă zbăteam, nu mă îngrozea decât brutalitatea situației, căci știam că părinții mă iubesc și vor să-mi facă bine. Dar ce avusese Caria cu biata mea periuță de dinți? Și de ce cu mine nu vorbea, ci doar țipa să plec de unde se jucau ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că, dacă ar fi aflat ceva cu adevărat periculos, nu l-ar fi trădat niciodată. Încercă să-și golească mintea de orice gând, umplînd-o cu amintirile vii ale celor mai sângeroase lupte pe care le purtase. Știa că Alaana era îngrozită și scârbită de violență și nu se va grăbi să-i spioneze gândurile. Chiar înainte ca senzația vagă de vertij care însoțea toate comunicările cu Kyrall să se instaleze, Rim se întrebă ce avea de fapt de ascuns. ― Ești acolo
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tăi ca să știu cum ar reacționa la argumente care mie mi se par valabile. Ești singur... Alaana regretă imediat că îi spusese Jorlee. Chiar și prin ecranul protector al ciupercii simți mintea tânărului inundată de o substanță verde și se îngrozi. Ce faci? tună Alaana în mintea lui Xtyn. Tânărul își îndesă însă gluga pe cap și ieși hotărât din camera lui, cufundîndu-se printre ai lui, acolo unde vacarmul vocii ly îl punea la adăpost de mintea Alaanei. Lonis și Insa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l, din cauza mișcărilor animalului, să execute un soi de dans grotesc îndărăt, din care bagaudul, cu toate că se zbătea din răsputeri, nu reușea să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primind o nouă lovitură de suliță, care îi străpunse zalele sub un umăr. în spatele lui, Ricarius, rănit și el, se apleca sub loviturile dușmanilor. în același timp, vizitiul fusese dat jos din car, iar carul țâșnea înainte, tras de caii îngroziți într-o goană sălbatică, spulberând tot ce îi stătea în cale. Privirea căpeteniei burgunde, căzută în genunchi, se fixă în ochii fiului. Fugi! îi strigă. Du-te de aici!... Du-te!... Salveaz-o per Frediana! Un războinic apăru între cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână era, poate, o armă grea, dar îi permitea să aplice lovituri la fel de eficiente și cu dosul ei, nelăsându-i lui Sebastianus răgazul să răsufle; șuieratul pe care-l scotea, tăind aerul, ar fi fost el singur de ajuns ca să îngrozească nu doar un singur războinic. Romanul, cu mare mobilitate a picioarelor, se retrăgea și para cu greutate, căutând să nu primească direct loviturile, ci să le devieze pe cât îi stătea în putință, ca să nu-și piardă scutul prea curând. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la parapetul bastionului și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără de asemenea dimensiuni! Corturile, printre care zări un adevărat furnicar de războinici, se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zi de zi, purta pe cer nori imenși, în continuă mișcare; și totuși, se simți cucerit de spectacolul acelui apus de deasupra câmpiei, ordonat cultivate, din regiunea meridională a ținutului Lugdunense. Dacă în urmă cu două luni munții Sapaudiei îl îngroziseră prin vigoarea lor, dacă pantele înverzite de conifere ale munților Jura și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
legato romano, ale cărui drepturi au fost cedate peste hotare, La legione invincibile, L’onore di Roma îpremiul Selezione Bancarellaă și Il centurione di Augusto. Coperta 4 De la parapetul bastionului, Sebastianus putu cerceta, în sfârșit, tabăra dușmană. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la locurile lor, se înălța un ecou ca un foșnet, în felurite forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pârâului Albești (vezi hartaă, frământată de alunecări de straturi a căror smârcuri cu apă clocită întrețin permanent focare intense de paludism, a făcut ca la toate neajunsurile vieții lor, tuberculoza și mai ales malaria să fie bolile care i-au îngrozit și le au măcinat în continuu sănătatea fizică și liniștea sufletească. Așa se explică de ce azi numai o mică parte din vechii coloniști stau permanent aici, restul dându și lotul în dijmă, la ai lor sau localnicilor, ori vin numai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pregătirile. Dar, tocmai atunci s-a produs cutremurul devastator din Hanshin. Au avut un noroc teribil. — De Anul Nou domnul Nakamura și domnul Takimoto, deja erau foarte speriați. Cu toate acestea, poliția nu a făcut nimic. Da, așa e. Eram îngrozit. Avocatul Takimoto fusese atacat. Pe 4 ianuarie 1995 a fost intoxicat cu un organofosfat și se luptă cu mortea. În februarie 1995 ne-am adunat cu toții și am făcut ședințe în care vorbeam despre gazul sarin. Eram zece avocați. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]