KorAP: Find »[drukola/base=îngrozit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...75 >

1,859 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
de seamă că un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă, stropind haina de la costumul lui Randall. A! a strigat el involuntar, începând să se șteargă cu frenezie. — Vai - îmi pare așa - de rău, Randall! Îmi pare așa de rău! Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Subiect: Spune-mi că nu e adevărat! și așa mai departe. Pulsul mi s-a accelerat când am deschis câteva dintre mesaje. Nici unul dintre colegi nu-mi răspunsese cu obișnuitul „Mult noroc, o să-ți simțim lipsa“. În loc de asta, toată lumea părea îngrozită de veste. Când m-am întors către Marie-Therese, am descoperit în jurul biroului un grup mic de oameni emoționați. S-a dat la prietenul meu, în toaleta bărbaților, în timpul unei conferințe de vânzări, mi-a șoptit Henry, tipul de la vânzări în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
a străbătut aerul. Lucille. La zece pași în fața mea, așezat pe un scăunel, în vestibulul din spatele bisericii, se afla mirele meu. — Ghinion! a început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
permisiunea mea... ca într-o experiență de decorporalizare... vocea mea rostind, dintr-o dată, ceea ce gândeam de săptămâni, ba chiar de luni întregi. — Ce nu e suficient, Claire? a repetat Randall, apropiindu-se de mine și prinzându-mi mâinile strâns. Părea îngrozit. Încheieturile degetelor i se albiseră. Zi, Claire, m-am gândit. Spune-o acum, înainte să fie prea târziu. Dar trebuia să cred că, la un anumit nivel, Randall voia să fac asta. Văzusem felul în care i se luminase fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

fi vrut să-l supere în nici un fel. Se temea că zeul tatălui său Isaac și al bunicului său Avraam l-ar fi pedepsit dacă ar fi ascultat vorbele mamei lui. Era bântuit de un vis din care se trezea îngrozit, un vis în care el era pur și simplu distrus. Rahela îl mângâia pe obraji și-i spunea că visul ăsta n-avea nici un temei. - Îi spuneam că dacă n-ar fi ascultat vorbele mamei lui, nu m-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau tăcute în timp ce sora noastră se chinuia. Până la urmă Bilha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a zis ea, cu o căutătură nerușinată. Îți vine și ție rândul. Eram moartă de frică că Inna îi va spune mamei unde mă găsise. Dar chiar și așa îngrozită cum eram, nu mă gândeam decât la taina care se petrece între bărbați și femei. Într-una din nopțile în care eu stăteam chinuită de curiozitate și dorință, tata și frații mei erau într-o discuție serioasă. Turmele aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet. Și-a întins mâinile către mine, dar expresia feței mele a oprit-o. M-am întors, cu gândul să mă duc înapoi la Salem. Însă mamele mele m-au luat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vânător? Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe ușă, închizând-o cu grijă, ca să nu mă supere și mai rău. Am pornit din nou spre administrație cu gândul să cer o cameră mai ferită, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
intervenise o neregulă. Nu știa ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mânios spre el; el s-a dat înapoi și, brusc, râsul s-a transformat în urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat în noroi până în gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat încât să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
îndârjită, bate-l până-i vine mintea la cap”. Înverșunându-se și el, frate-său și-a smuls cureaua de la pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era nici urmă de milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
aceea lucrurile merg mai bine. Îți capeți o liniște relativă și scapi de neplăceri. 3 februarie Am intrat într-o biserică. Am aprins două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sunt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
e teamă? Te-a amenințat vreodată?” „Nu”. „Atunci?” „Nu știu, murmură Dinu. Când îl simt în aer, respir parcă mai greu”. „N-ai încercat niciodată să-l vezi, nu te-ai dus niciodată în sala cu oglinzi?” Mă privi aproape îngrozit. „Eu?” „Da, tu, de ce te miri așa?” „Cum o să mă duc eu? zise Dinu. Sunt mulțumit că nu mă cheamă. Cred că dacă ar trimite după mine să mă duc în sala cu oglinzi aș face o criză de astm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
când, deodată, se auzi un horcăit suspect la motor. Pilotul înjură groaznic văzând că aparatul pierdea din viteză și din înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment în moment să ne zdrobim de ceva. Câteva hurducături violente ne-au anunțat că aparatul atinsese pământul. Aripile s-au frânt ca un vreasc, dar avionul s-a oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ajutor. Dar Profetul care ridicase de jos halatul Laurei și îl ținea între degetele lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcând-o de două parale sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întâmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea?” Văzându-mă, Filip s-a așezat în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. „Să nu mă spuneți, domnule scluptor”, s-a rugat el. „Bine, dar să nu te mai prind pe aici”, i-am zis. Am căutat-o apoi pe femeia mutilată de tren. Trebuia să aflu de la ea ceva foarte important privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

nopții. Ședea cu ochii închiși, negîndindu-se la nimic, când simți deodată că cineva îi dă târcoale. Deschise ochii cu greutate. În fața lui stătea vrăjitorul Tela. Fața lui neagră cu ape alburii, lustruită și grasă sub părul creț, încărunțit ușor, părea îngrozită. - Tela?... Te-am recunoscut. Ce ai? Îți pare cumva rău că rămîi? - Nu... Am venit la tine pentru altceva. Mânia zeului se preface în urgie! Și Tela arătă cu o mână tremurătoare spre miazăzi. Auta nu pricepu. - Care zeu? întrebă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]