KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...135 >

3,364 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar eu tot m-am urât, s-a lamentat el. — N-ar fi trebuit. Am fost îngrozitoare. —Ei, n-ai fost. —Ba am fost. —Ba n-ai fost. —Ba am fost. —Ei, presupun că uneori ai fost, a recunoscut el în cele din urmă. Sigur c-am fost, am spus eu zâmbind ca să-mi ascund starea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
parfumul pe care-l respirasem când fusesem în același pat cu el. Buna dispoziție din atmosferă s-a risipit. Iar locul ei a fost luat, imediat, de o încordare însoțită de o tristețe strivitoare și de niște regrete colosale, absolut îngrozitoare. în secunda aia m-am urât pentru că eram dependentă de droguri, pentru că distrusesem ceea ce ar fi putut să fie o relație minunată. Durerea pe care o simțeam eu se oglindea în ochii lui Luke. Ne-am privit unul pe celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

obligatoriu să mă pui la curent cu situația! a țipat Mara. Hai să mergem la masă. Trebuie să știu tot ce s-a întâmplat înainte de florile astea. și Vivian Grant! Tu chiar te gândești serios să lucrezi pentru femeia aia îngrozitoarea? — Ce zici de niște sushi? Fac cinste. și nu mai vorbi așa de tare, i-am șoptit, cu toate că departamentul editorial continua să arate cam ca un oraș al fantomelor. Probabil că o parte dintre angajați, la fel ca și Jackson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
spun ce părere am eu? m-a întrebat Mara, în timp ce amândouă băgam în gură niște edamame 1. — Dă-i drumu’! — știu că banii sunt foarte mulți și știu că și titlul este grozav, dar, Claire, tipa asta, Grant, este absolut îngrozitoare. Cunosc o fată care a lucrat la ea șase săptămâni, după ce lucrase patru ani la Little, Brown. A fost atât de traumatizată de crizele lui Vivian, încât s-a mutat în Wyoming și s-a apucat să facă macrameuri. și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
zâmbet uriaș. Dintre toți bărbații cu care mă văzusem în ultimii cinci ani, în New York - tipul dependent de jocuri de noroc; artistul care picta portrete de penisuri celebre; avocatul care lucra gratuit pentru clienți săraci, dar care avea niște dureri îngrozitoare de spate, care-l împiedicau să mai ia cazuri; și, cel mai recent, James, fustangiul care-o făcea pe chitaristul bass - niciodată nu mă simțisem mai dornică să câștig pe cineva. După serviciu, am petrecut mai mult timp alegându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
convinsă că s-a exagerat foarte mult. Phil a râs amărât. — Ei, să nu fii așa de convinsă. Nu încerc să te sperii, Claire, dar ar trebui să știi că majoritatea poveștilor pe care le-ai auzit despre Vivian - așa îngrozitoare cum par - sunt, de fapt, variante îndulcite ale realității. Adevăratele povești nebunești despre Vivian - cele pentru care Resursele Umane îi plătesc pe foștii angajați ca să nu le discute niciodată cu nimeni - sunt ținute sub șapte lacăte. și protejate de ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
un hohot ciripit de râs. — știi, niciodată n-am mai avut o prietenă atât de apropiată. Nici înainte și nici după. Tish-Tish a fost unică. Tish-Tish? Nu mai auzisem pe nimeni care să se refere la mama folosind acea poreclă îngrozitoare. Ce trist era că o prietenie se putea răci atât de mult ca a lor. M-am gândit la Beatrice. În ultima perioadă fusesem așa de ocupată cu serviciul și cu noua mea relație, încât conversațiile noastre fuseseră reduse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Grant, a continuat Lucille, făcându-i semn Carlottei să ne mai prepare niște cocktailuri. Am observat că la auzul numelui lui Vivian, tatăl lui Randall a aruncat o privire scurtă, dar Lucille n-a sesizat nimic. — Vivian e o femeie îngrozitoare. Întotdeauna e așa de îndârjită. A, cred că trebuie să respect ce-a făcut în carieră. Dar în rest? E important să menții un echilibru între solicitările serviciului și casă. Nu ești de acord? Lucille avea dreptate: Vivian era îngrozitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
îngrozitoare. Întotdeauna e așa de îndârjită. A, cred că trebuie să respect ce-a făcut în carieră. Dar în rest? E important să menții un echilibru între solicitările serviciului și casă. Nu ești de acord? Lucille avea dreptate: Vivian era îngrozitoare. și după biciuiala pe care mi-o aplicase în seara precedentă, eram extrem de dispusă să aud critici la adresa ei - indiferent pe ce temă. Am mai luat o gură din paharul cu vordka-tonic și am clătinat din cap, cu vehemență, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mă arunc, cu capul înainte, în treburile zilei. — Cred că șefa mea vrea să mă omoare, i-am șoptit celei mai bune prietene ale mele. A murit oare cineva de prea multă muncă? — Sigur că da. și e o moarte îngrozitoare, mi-a răspuns Bea. Apoi a făcut o pauză. Mi-o închipuiam mușcându-și degetul mic, în efortul de a găsi cuvintele potrivite. — Claire, știu că ești calată pe ideea de a rezista un an întreg acolo. Dar nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mai tare decât o uram în clipa aia. În seara cea mare a lui Luke, începuse prin a-și asuma toate meritele pentru succesul lui, pentru ca apoi să-l scoată din lumina reflectoarelor. și separarea de Mather-Hollinger? Era o perspectivă îngrozitoare. Compania aia făcuse cât de puțin putuse ca să-i protejeze pe angajații lui Vivian de abuzurile ei - dar și așa, tot era mai bine decât deloc. Nici nu voiam să mă gândesc cum avea Vivian să se comporte sub propriul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

în stilul ei, fir-ar a dracului de treabă! Era împopoțonată cu niște pijamale de plajă limonii. Merita să vezi și tu culoarea aia. Puse lângă ea, lămâile ar fi părut spălăcite. își mai dăduse și cu un ruj purpuriu îngrozitor, care i se întinsese peste tot în jurul buzelor. Și fuma! Eva n-a mai fumat de șase ani și-acum vine cu chestia asta cu dragul de penis și cu suptul sfârcurilor. Pe cale orală, nu altfel! Peter Braintree clătină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
își vârî cea mai mare parte din cârnat în gură, după care îl trase încetișor afară, molfăindu-i doar capătul. Wilt termină de mâncat salata de varză cu morcovi și își curăță gâtlejul cu trosneala Pringsheim. — Nu-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul cu suspensor? — Ăla-i Gaskell. E așa de copilăros! îi place să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
cu privirea. — Cristopher, comoara mea, îi zise ea. Am de gând să te răpesc câtva timp. Vreau să faci ceva pentru mine. Du-te în bucătărie și îndulcește-o pe femeia aia cu țâțe mari și cu niște pijamale galbene îngrozitoare. — O, Doamne! De ce eu? — Dulceața mea, doar știi că ești absolut irezistibil! Ești cel mai sexy dintre toți. Pentru mine, dragule, fă-o pentru mine! Cristopher se ridică de pe canapea și se duse în bucătărie, iar Sally se întinse lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
de cartea asta la proces, pe post de circumstanță atenuantă. „Onorată instanță, onorați membri ai juriului, vă rog să vă puneți și dumneavoastră în locul acuzatului. Timp de doisprezece ani s-a confruntat cu perspectiva înfiorătoare de a citi cartea aceasta îngrozitoare în fața unor clase de tineri plictisiți și dușmănoși. A fost obligat să îndure chinurile repetiției, torturile greței și dezgustului în fața concepției revoltător de romantice a domnului Golding asupra naturii umane. Ah, dar vă aud spunând că domnul Golding nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Wilt vizualiză scena din biroul directorului colegiului și cum încearcă el să explice modul în care ajunsese să... Și, oricum, nici n-or să-l găsească, nici n-or să-i audă strigătele. Afurisitele alea de betoniere făceau o larmă îngrozitoare și să-l ia dracu’ dacă avea de gând să riște să fie îngropat dedesubt... Căcat! Să mai vorbești de dreptate poetică! Nu, singurul lucru pe care putea să-l facă era să expedieze afurisita aia de păpușă chiar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
se dea diseară la știri. — Dragul meu Braintree, desigur că o să facem tot ce ne stă în puteri, zise directorul-adjunct. Wilt a fost dintotdeauna un membru de încredere al cancelariei noastre și aici se face în mod evident o greșeală îngrozitoare. Sunt sigur că nu-i cazul să-ți faci griji. Toată povestea se va lămuri de la sine în scurtă vreme. — Sper să aveți dreptate, zise Braintree, dar mai există niște factori care complică lucrurile. în primul rând, Eva... — Eva? Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
înțepeniți o veșnicie pe bancul ăsta de noroi. Pe puntea din față, Sally o curăța pe Eva cu un burete. Acum jumătatea de jos, draga mea, zise ea, desfăcând nodul funiei. — O, Sally! Sally, nu! — Drăguță lăbiuță! — O, Sally, ești îngrozitoare! Gaskell se chinuia cu cheia franceză. Toată povestea asta cu papiloterapia începea să-l calce pe nervi. Și plasticul. La sediul conducerii comitatului, directorul se chinuia din toate puterile să-i liniștească pe membrii Comitetului pentru Educație, care cereau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că seraliștii trebuie să primească liber de la locurile lor de muncă în zilele stabilite pentru participarea la cursurile serale de la colegiile tehnice... Știm toate astea, zise un patron de firmă de construcții. Și mai știm și că e o risipă îngrozitoare de timp și de bani publici. Țara asta ar ieși mult mai câștigată dacă oamenii ăia ar fi lăsați să meargă în continuare la lucru. — Cursurile la care participă, continuă directorul înainte să apuce să intervină cineva cu o conștiință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Le studie o vreme și clătină din cap, apoi murmură: — Nu, nu. Asta nu e posibil... Ce nu-i posibil, domnule? întrebă sergentul Yates. Orice e posibil la ticălosul ăsta! Dar inspectorul Flint nu putea fi convins. Ideea era prea îngrozitoare. După cum spuneam, continuă el, ceea ce ne trebuie acum sunt niște dovezi zdrobitoare. Cele pe care le avem până acum sunt doar circumstanțiale. Vreau mai multe informații legate de soții Pringsheim. Vreau să știu ce s-a întâmplat la petrecere, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și oase. Cu Eva de față, inspectorului Flint i-ar veni mai ușor să-l înțeleagă. Fără ea, era absolut sigur că n-o s-o facă. — Hai să zicem că pur și simplu am vrut să scap de obiectul ăla îngrozitor, zise el. — Hai să nu zicem nimic de genul ăsta, îl contracară Flint. Hai să zicem că ai avut un motiv ascuns ca să o arunci acolo. Wilt dădu din cap aprobator. — Bine, mergem pe varianta asta, zise el. Inspectorul Flint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați observat ceva neobișnuit la el? — Neobișnuit? Domnul Morris se gândi o clipă. în afară de disponibilitatea lui Wilt de a preda an de an la cele mai îngrozitoare clase de seraliști fără să se plângă, nu îi trecu prin cap nimic neobișnuit legat de el. — Presupun că aș putea numi oarecum neobișnuită reacția sa la împăratul muștelor, care ajunge până la accese de fobie, dar, la urma urmei, mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Nu-i deloc rău spus, zise Wilt, zâmbind. Mă refer la partea cu meditatul. Eva se încolăcește în poziția lotus pe covorul din sufragerie și se gândește la lucruri frumoase. Eu scot câinele la plimbare și mă gândesc la lucruri îngrozitoare, în timp ce Clem defechează pe marginea pajiștii din Grenville Gardens. Și în fiecare caz rezultatul e același. Eva se trezește și gătește cina și spală, iar eu vin acasă și mă uit la cutia cu imagini în mișcare sau citesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
să-l cărați până aici și să-l acuzați de crimă fără să aveți nici un fel de dovezi? — Dovezi? Avem destule dovezi. Avem o baie împroșcată cu sânge și cu ușa dărâmată. Avem o casă goală, lăsată într-o mizerie îngrozitoare, și avem o chestie sau alta în fundul puțului ăla. Iar tu zici că n-avem dovezi. Ai înțeles totul aiurea. — Măcar așa facem pereche, zise Wilt. — Și să-ți mai spun ceva, Wilt. Problema cu ticăloșii ca tine e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și-ncoace prin încăpere. Obosise de atâta stat jos. Pe de altă parte, era mulțumit de performanța sa. Se depășise pe sine și se mândrea cu faptul că reacționa atât de bine la ceea ce majoritatea oamenilor ar considera un necaz îngrozitor. Dar pentru Wilt situația însemna altceva: o provocare, prima provocare veritabilă de care avea parte după multă vreme. Instalatorii de gaz și tencuitorii îl provocaseră și ei pe vremuri, dar învățase să le facă față. Trebuia să-i încurajezi amical

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]