1,892 matches
-
În timp ce ea râdea de mine. ― Spune până la capăt, am certat-o eu. ― Toată chestia a durat maxim două minute, reluă ea pe un ton gânditor. Am regretat că Îl lăsasem să-mi scape și toată seara aia m-am simțit Îngrozitor. A doua zi Însă, m-a sunat. Maria zâmbi când Își aminti. Reținuse numărul de pe fișă. Și a treia zi, am vorbit din nou, apoi Într-o vineri când mama și tata nu erau acasă iar tu aveai antrenamente m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia să Întreb. ― Ne-am despărțit sau ceva de genul ăsta? ― Nu, spuse el imediat. Adică, nu știu. ― Ce ți-am spus? M-am Încruntat enervată. Era Îngrozitor să fac investigații despre propria persoană. ― Erai supărată. Nu mai contează. ― Pentru mine contează. De ce eram supărată? Spune-mi adevărul. Îmi dădeam și singură seama că Îl scoteam din minți cu avalanșa de Întrebări. ― Adevărul? ezită el. Nu am mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fără să știu ce altceva să spun. ― O să fie. S-a trezit. Tatăl meu a rămas acolo cu ea. Am dat din cap ușurată. Dură câteva clipe până să găsesc puterea să continui. ― Îmi pare rău. Trebuie să fi fost Îngrozitor. Dar... ― Dar asta nu schimbă faptul că am evitat să vorbesc cu tine? Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Strickland, nu? Nu numai fața ei, ci și întregul ei trup îți sugera întru totul intensitatea trăirii. Am încuviințat din cap. M-am întrebat dacă bietul om a fost declarat falit sau călcat de un omnibuz. — Nu ți se pare îngrozitor? Și-a părăsit nevasta. Cu siguranță că dra Waterford simțea că nu poate face onorurile cuvenite subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și, ca artistă ce era, mi-a aruncat pur și simplu în obraz faptul frust, declarând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întors către colonel ca să-mi iau rămas-bun. El nu mi-a strâns mâna pe care i-am întins-o. — Vin și eu. Dacă o iei în sus pe Victoria Street te însoțesc. — Perfect, i-am răspuns. Să mergem! IX — E îngrozitor, mi-a spus el din clipa în care am ajuns în stradă. Mi-am dat seama că a venit cu mine pentru a mai discuta o dată ceea ce dezbătuse deja ceasuri întregi cu cumnată-sa. Nu știm cine e femeia, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar la urma urmei, când privesc retrospectiv iarna aceea petrecută la Paris, amintirile cele mai agreabile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Unde stă? — Habar n-am, spuse francezul. Atunci am constatat că nici unul dintre noi nu știa cum să dea de Strickland. Stroeve era din ce în ce mai necăjit. — Te pomenești că moare și nici un suflet de om nu știe nimic de el. E îngrozitor! Nici nu pot suporta gîndul ăsta. Trebuie să-l găsim imediat. Am încercat să-l fac pe Stroeve să înțeleagă că e absurd să colindăm Parisul la întâmplare. Trebuia mai întâi să alcătuim un plan. — Da, dar poate că în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
hal.“ Se ridicase cu greu în picioare dar n-o lăsase să plece. „Unde te duci?“ îi spuse el în grabă. „Nici nu știi în ce hal e locuința lui Strickland. N-ai să poți să trăiești acolo, o să fie îngrozitor.“ „Dacă mie nu-mi pasă, nu văd de ce ți-ar păsa ție?!“ „Mai zăbovește o clipă. Trebuie să-ți vorbesc. La urma urmei, măcar atât poți să-mi acorzi.“ „Dar ce rost are? Hotărârea mea e luată. Nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
au spus că am voie să aștept. Mi-au dat un scaun și am stat în fața ușii. Când și-a pierdut de tot cunoștința mi-au spus că pot să intru. Gura și bărbia îi era arse de acid. Era îngrozitor să-i vezi pielea ei așa de frumoasă rănită. A murit în liniște, așa că n-am știut că e moartă până când nu mi-a spus sora. Era prea obosit ca să mai plângă. Zăcea inert pe spate de parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sincer, să fiu sincer măcar cu propriul meu suflet: — În cazul meu o fi poate o lipsă de înțelegere dacă nu mi se pare atât de important că e moartă. Viața avea să-i ofere foarte multe. Mi se pare îngrozitor să fi fost privată de viață în chipul acesta atât de crud și mi-e rușine pentru că nu-mi pasă cu adevărat. — N-ai curajul convingerilor tale. Viața n-are nici o valoare. Blanche Stroeve nu s-a sinucis pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
culcam cu toți ofițerii de pe toate vasele care acostau în porturile insulei și George Rainey nu vedea niciodată nimic. Până la urmă am fost atât de dezgustată de el încât am divorțat. La ce mai e bun un asemenea soț? E îngrozitor cum tratează unii bărbați femeile. Mi-am manifestat compasiunea față de Tiaré și am remarcat cu multă emoție că bărbații au fost întotdeauna niște impostori, apoi am rugat-o să-și reia povestirea despre Strickland. — „Ei, i-am zis eu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un zâmbet firav: — Până la urmă ele izbutesc să te prindă și ești neputincios în mâinile lor. Albe sau negre, toate-s la fel. Dr. Coutras simți că ar fi fost absurd să-și exprime regretul în fața unui dezastru atât de îngrozitor și-și luă rămas-bun. Strickland îi spuse lui Tané, băiatul, să-l conducă până în sat. Dr. Coutras se opri o clipă și apoi mi se adresă: — Nu mi-a plăcut, ți-am spus că nu-mi era simpatic, dar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el scoate cel mai bine în evidență calitățile omului. În privința asta nu încape îndoială. Apoi le-am relatat ce aflasem despre Charles Strickland în Tahiti. Nu mi s-a părut necesar să pomenesc de Ata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la salut? Așadar, iată-ne supărați unul pe altul. Nu ne cunoșteam încă bine și eram în dezacord. Mai mult: ne uram. Adică eu o uram puțin (sau mai degrabă nici nu-mi păsa de. ea), dar ea mă ura îngrozitor. Simțeam asta numai după cum se uita la mine. Din ochii ei țâșneau săgeți otrăvite. Câteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplător la universitate. Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
siguranță, în orice caz, starea mea sufletească era asemănătoare cu aceea a soldatului din primele săptămâni de luptă: se miră că nu dă piept cu dușmanul și se întreabă: oare ăsta-i războiul? El vrea războiul din închipuirea lui, crâncen, îngrozitor ― și dă peste războiul adevărat care poate să aibă zone de acalmie. Am vrut să răsucesc o țigară, deși nu prea aveam poftă de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit în dreptul ferestrei și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și poate atunci. După ce bătrânul a plecat, Engelhard a încercat să mă liniștească, dar nu trebuia. M-am liniștit plângând. Nu înțelegea nimic. — Rar întâlnești oameni ca ăsta - mi-a spus el. Trebuie să aștepți zeci de ani, ceea ce e îngrozitor, dar nici chiar așa. Acum n-am vreme - i-am răspuns eu. Fotografia să fie perfectă. Alerg după cumpărături. O să încerc să gătesc măcar o dată în viață ceva ca lumea. Azi cinăm în trei. — Unul ca el merită - s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curată, se poate observa totul clar. Dacă te uiți la dreapta, se vede lacul și casa voastră de pe mal. Dar nu te întoarce. În locul Vremurilor fericite, de patru luni, numai funingine. Doar un nebun a putut face una ca asta. Îngrozitor. Știu exact ce simți. Barem de-ar fi dormit acasă domnul Vendel, dar nici măcar atâta. Cei de teapa lui scapă întotdeauna. L-ai cunoscut? — La înmormântare. E un tip înfiorător, nu-i așa? Ei bine, se spune că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce parcă aduceau mai mult a niște crengi de copac, decât a niște mădulare de om. Aceste brațe, se pare, sufereau groaznic de vitiligo - cum i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea îngrozitor, pentru a te putea, vreun dram, mândri cu ele. De aceea, femeia și le ținea, pe cât îi era ei cu putință, cât mai la dos, unde își găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât de răutăcioase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep platouri uscate, de un roșu feruginos. Culmile de piatră sunt pustii, fără urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de mister. Nimic nu corespunde cu muntele din imaginația noastră, populat de nimfe ce pot fi bănuite la tot pasul, în spatele fiecărei stânci și al fiecărui tufiș. Cei care au avut proasta inspirație
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră. Mă gândeam cum să mă răzbun... Să-mi fac apariția brusc acolo. Dar cum?... Sufeream îngrozitor, dar preferam orice, numai să nu fiu ridicol. Tot atunci atenția îmi fu atrasă în altă parte, pe obiectul din mijloc, în jurul căruia se dănțuia. Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea s-a revoltat. - Îmi vezi și tu tragedia! Mie mi-a sugerat imediat povestea luiviața noastră, și tu te-ai gândit la preocupările tale, fără nici o legătură cu mine. Și, cu o infinită tristețe: Nu mă iubești. - Mă chinui îngrozitor din pricina ta tot timpul, asta nu e dra-goste? Dar Ioana arăta în clipa aceea așa de nenorocită, că n-am mai putut continua discuția gravă, în care nu voiam atât s-o conving pe dânsa, cât să mă clarific pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Într-o zi, când, după ce-i luasem o mulțime de detalii îngrozitoare, Ioana a început o frază cu: " Cînd mă săruta", iar eu am întrerupt-o: "Te săruta des?". "În fiecare zi, cum s-ar fi putut altminteri?", am suferit îngrozitor ca și cum aș fi aflat un adevăr cu totul nou, neînchipuit, și m-am convins că toate presupunerile pe care le făcusem erau prea la suprafață în comparație cu realitatea. Mai târziu, când i-am spus Arabellei tragedia noastră, fiind siguri de discreția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care ți-e imposibil să le mai schimbi. Nu mai are dreptul să fie geloasă! Ce nerozie! Ca și cum chinurile noastre depind de drepturi și datorii! Dar alteori, în momentele ei de remușcare, Ioana pretinde: - Dacă m-ai înșela, aș suferi îngrozitor, dar n-aș face nici un reproș. Atât de mare este instinctul meu de dreptate. Vezi tu, Sandule dragă, pe mine n-ar trebui să mă iei totdeauna în serios: sunt bolnavă. Desigur că-i bolnavă. Un doctor, dacă ar cerceta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]