2,895 matches
-
Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
visat prea mult și sincer Spre o dragoste curată. Dar cu moartea-ti timpurie Marea dragoste-i curmată. Tu, luceafăr sfânt și blând, Ai plutit prin lunci și văi Pe tăpșane și liane Peste codri și zăvoaie Sufletele să le-nmoaie. Ai cântat codri și ape Vindecând dureri, suspine, Ai lăsat lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu de vedere nu-l mai doream prin preajmă. Angela, se auzi din spatele meu ca o rafală de vânt de iarnă, niciodată dorit. Shen, îi răspund întorcându-mă și privindu-l din nou în ochi, simt că genunchii mi se înmoaie, așa că trebuia să mă așez urgent! T... încerca să-mi spun ceva, dar l-am întrerupt, spunându-i: Am ore. Poate după. Nici nu l-am salutat, dar acesta îi era și planul, să vadă cât rezist, ori era foarte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa încât părea că Lea nu închide niciodată ochii. Chiar și căutătura ei cea mai drăgăstoasă semăna cu a unui șarpe și puțini puteau s-o privească în ochi. Aceia care puteau, erau răsplătiți cu sărutări, cu râsete și cu pâine înmuiată în miere. Iacob a privit-o drept în ochi, iar ea s-a topit pe dată. De fapt, Lea era deja impresionată de înălțimea lui. Era mai înaltă cu cel puțin o jumătate de cap decât majoritatea bărbaților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura de miel iar și iar și a luat de trei ori din pâine. Am văzut că-i plăceau dulciurile și că prefera berea cu miere în locul celei amare pe care o turna pe gât Laban. Știam deci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi făcut-o pe sora ei să se ridice din starea aceea aproape de moarte. Inna a venit ea însăși la ele și a stat câteva ore cu Rahela, a spălat-o, i-a dat să mănânce bucățele de pâine înmuiate în miere și a convins-o să bea câteva picături dintr-o băutură roșie aromată. Inna a strecurat cuvinte secrete de ușurare și speranță în urechea Rahelei. I-a spus că nu-i va fi ușor să aibă copii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să vadă dacă e întreg și nepătat. Bilha abia mai respira cu cât trecea timpul și rămânea cu brațele goale, dar nu zicea nimic. Prin lege, acest fiu îi aparținea Rahelei. Dar atâția ani în care asistase la nașteri îi înmuiaseră inima Rahelei și cu un suspin a pus copilul în brațele Bilhei, iar el a ridicat ochii înspre mama lui și i-a zâmbit, înainte de a-i apuca sânul. În acea clipă, Rahela s-a trezit din vis și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țină sămânța lui Iacob departe de a încolți. Dar proviziile de chimen au început să scadă întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea cu ierburile. Lea a încercat trucul vechi - a înmuiat un ghemotoc de lână în ulei de măsline și l-a pus la intrarea în pântec înainte de a se culca cu Iacob. Dar eforturile ei n-au ajutat la nimic, și, pentru prima dată, noua viață care s-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era rușine că simțisem atâta ură, dintr-odată, față de cea pe care o iubeam cel mai mult pe lume. Bilha m-a mângâiat pe păr până când m-am oprit din plâns și mi-a dat apoi o bucată de pâine înmuiată în vin îndulcit. - Și acum o să-ți arăt secretul fusului, a zis ea, punând un deget pe buzele mele, e ceva ce m-a învățat bunica ta și acum a venit vremea ca eu să-ți arăt ție, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învăț să trăiesc cu inima împărțită. I-am urmat înspre corturi, rumegându-mi nefericirea. Lea a tăcut și și-a luat locul în spatele bărbatului. A adus un urcior plin cu berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
băuse și jucase de nenumărate ori cu bătrânii orașului și n-avea nici o îndoială a cui parte ar lua-o aceștia. Într-o seară târziu, după săptămâini întregi de discuții inutile, Iacob a găsit în fine cuvintele care să-i înmoaie inima lui Laban. Bărbatul Rahelei și al Leei, tatăl copiilor făcuți de Zilpa și de Bilha, s-a uitat fix în ochii lui Laban și i-a spus că zeul părinților lui nu-l va privi cu ochi buni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liber, departe de ochii lui Laban. Și era mai ales plăcut să începi o viață nouă. Era pentru prima oară când auzeam femeile și bărbații cântând împreună și oricum, de-a lungul călătoriei, granițele dintre bărbați și femei s-au înmuiat. Noi ne alăturam lor când ajutam la adăpatul vitelor, ei ne ajutau să despachetăm pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu simțeam printre toate astea pur și simplu mirosul marelui râu, la fel cum puteam deosebi dintr-o mie mirosul corpului ei. Am stat pe mal chiar și după ce toată lumea adormise. Mi-am bălăcit picioarele în apă până când s-au înmuiat și s-au făcut mai moi și mai albe decât fuseseră vreodată. În lumina lunii, urmăream frunzele care se duceau la vale până când le pierdeam din vedere. Eram vrăjită de unduirile apei deasupra dunelor de nisip și aproape adormisem când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cu mine. Ne plimbam de-a lungul malurilor și urmăream peștișorii care înotau în contra curentului. Vânam broaștele colorate într-un verde intens, așa cum nu mai văzusem. Culegeam ierburi și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță și ne stropeam din cap până în picioare. Apoi ne uscam la soare și hainele ne miroseau ca briza și ca valurile râului Jabbok. Într-o zi am mers în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne împărțim, așa încât Esau să nu ne omoare pe toți într-un singur atac. Duse erau aceste planuri și degeaba fuseseră toate nopțile în care socotise cu frații mei ce animale aveau să-i fie oferite lui Esau ca să-i înmoaie inima și ce animale aveau să fie ascunse de lăcomia fratelui. Mamele mele nici nu începuseră să împartă odoarele și să pregătească darurile pe care tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bronz, „așa încât mâinile și gleznele să-i anunțe frumusețea”, spusese el. Esau o iubea pe Basemath, dar ea suferea din cauza primei lui soții, Ada, care era foarte geloasă. Nici măcar copiii pe care Basemath îi pierduse în repetate rânduri nu-i înmuiaseră inima. Când am întrebat-o cum își celebrau luna nouă împreună cu atâta tensiune în casă, Tabea mi-a spus că femeile din familia ei nu marcau în nici un fel împreună moartea și renașterea lunii. - Asta e încă un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi dau seama ce se întâmplă cu corpul meu și să înțeleg plăcerea dragostei. Nimeni nu ne-a deranjat. A venit noaptea și ne-a fost lăsată mâncare la ușă - fructe minunate și vin auriu, pâine proaspătă, măsline și turte înmuiate în miere. Am înfulecat fiecare înghițitură ca niște câini înfometați. După ce am mâncat, m-a spălat într-un bazin mare cu apă caldă care apăruse la fel de misterios ca mâncarea. Mi-a povestit despre Egipt și despre marele fluviu unde avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ziua s-a făcut nemilos de fierbinte. Nu se simțea nici o adiere de vânt și nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul era umed și greu. Bărbații în convalescență transpirau prin haine și înmuiau paturile în care se odihneau. Hamor, care nu scosese nici un sunet când fusese tăiat, leșinase apoi de durere, iar când și-a revenit, și-a pus un cuțit în gură ca să nu urle. Shalem al meu suferea și el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fructe în gură și mă ștergeau cu prosoape parfumate delicat. Meryt îmi masa picioarele. Ochii lui Re-nefer luceau de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau ca răspuns la durerile mele, nici una nu părea îngrijorată sau neliniștită. Așa că luptam mai departe, încrezătoare din nou. Apoi am început să împing, pentru că nu era nimic altceva de făcut. Am împins iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trupul chircit de neliniște, Îl urmări o clipă din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pare rău, făcu el, zău, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, zise ea cu blândețe, vino să te culci. Hotărât lucru, SIDA fusese o binecuvântare pentru bărbații din generația lui. Adesea, era destul să vadă prezervativul, că sexul li se Înmuia instantaneu. „Niciodată n-am reușit să mă obișnuiesc...” După această mini-ceremonie, cu virilitatea În principiu salvată, puteau să se culce din nou, să se ghemuiască la pieptul femeii, să doarmă În pace. După micul dejun, coborâră, s-au plimbat pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează brațele. — Ai măcar cea mai vagă idee despre gătit ? zice. Înainte să îi pot răspunde, dinspre cuptorul cu microunde se aude un ZBANG puternic. — O, Doamne ! țip îngrozită. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
coș o cutie arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de măsline și usturoi, până s-au înmuiat. Am curățat fasolea verde. Am pus plătica în cuptor. De asemenea, am luat câteva guri bune de vermut pentru coulis, dar nu face nimic. Sunt roșie la față, inima îmi bate tare și mă mișc prin bucătărie cu viteză accelerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de la viață. Poartă patruzeci și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănîncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mîna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mîncat Cheerios. — În zilele noastre, sîntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]