3,744 matches
-
în valută. La petrecerea cu pricina nu numai că se putea bea cafea adevărată, dar puteai să alegi între cafea și cappuccino sau Nescafe granulat. Existau și frișcă, și bomboane fine de ciocolată, chiar și banane, celebrele fructe care au înnebunit Estul și la care s-au năpustit ca apucații germanii din Est imediat după căderea „zidului Berlinului”, devastând magazinele. Ciudat cum toți esticii ajungeau să semene între ei. Estul se dădea în vânt după țigări Kent, Nescafe, ciocolată Suchard și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prezentul nesatisfăcător: „În timpul comuniștilor nu exista atâta îndrăzneală, să lipsești de la școală, să nu muncești. Erau obligați să poarte uniformă, erau tunși... Nu existau hoțiile care sunt acum”. De vină sunt, desigur, „partidele istorice”, ce „nu știu să conducă”, „sunt înnebuniți după bani”, „vând totul la străinii care vin să ne fie stăpâni”. Ultimele cuvinte ale subiectului rezumă opinia sa: „Acum este un haos”. Întregul discurs e compus antitetic: „comuniștii” au făcut și greșeli, dar au introdus ordinea și disciplina, pe când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dacă nu vorbeai despre ceva era ca și cum realitatea respectivă nici n-ar fi existat. Dar nu erau „supravegheate” doar cuvintele izolate - mai abitir, poate, erau urmărite expresiile. Spre sfârșitul regimului comunist, remarcabilul poet Florin Iaru a propus unei edituri volumul Înnebunesc și-mi pare rău!, ce parafraza titlul unei cunoscute romanțe interbelice. La ultimul nivel al cenzurii, care pentru cărți era atunci CCES, titlul a fost respins. Fiind dotat, aș zice excesiv, cu umor, autorul a propus un alt titlu - Înnebunesc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Înnebunesc și-mi pare rău!, ce parafraza titlul unei cunoscute romanțe interbelice. La ultimul nivel al cenzurii, care pentru cărți era atunci CCES, titlul a fost respins. Fiind dotat, aș zice excesiv, cu umor, autorul a propus un alt titlu - Înnebunesc și-mi pare bine!. Bineînțeles că a fost respins cu și mai multă vehemență, astfel încât volumul avea să apară, cu titlul său original cu tot, de-abia în 1990, după dispariția efectivă a cenzurii. În ce mă privește, în 1989
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
somnului. Spre mântuirea sufletului, Gheorghe ridică o biserică, dar nu îi pune clopot, și se însoară cu o babă, nebuna satului. Un zugrav îl pictează pe ușa bisericii, sub înfățișare de drac, pe consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre și, dându-se drept exponentul unui „al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot un ins enigmatic, s-ar putea să fie „al cincisprezecelea”. Incoerentă, confuză, demențială, orația lui Ion Aldea învăluie într-un mister
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
o oboseală copleșitoare, dublată de o neliniște bântuită de spaime, de întrebări existențiale. Cartea Mașina timpului (1975) este expresia altei vârste și a altei atitudini. Exuberanța și vitalismul au dispărut, lăsând loc unei noi ipostaze a poetului: aceea în care „înnebunind de luciditate”, „nu mai vrea liniște, nu mai vrea somn, nu mai vrea vis”. În volumul de proză intitulat ostentativ Aleargă, nu te opri (1970), dincolo de titlu nimic nu îndreptățește încadrarea nuvelelor în literatura „tinerilor furioși”. Discursive, teziste chiar (în pofida
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
este așa de mare, încât ajunge să joace fără tablă cu ambele culori. Dedublarea duce la o stare de dezagregare a imaginii normale a lucrurilor. Se vindecă citind o povestire de Stefan Zweig, unde e vorba de un individ care înnebunește jucând șah orb. Student în drept, renunță la ultimul examen gândind că „într-o lume în care chiar dreptatea e ratată, îmi puteam îngădui și eu să fiu un ratat”. Așadar: forța de a eșua, libertatea de a merge împotriva
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Tinerii din cutare sat, bunăoară, se amuză chinuind câinii prin „dare în jugău”. Mai numeroase decât firile violente și crude sunt cele doar „sucite”. Un sătean își aprinde casa, apoi, de pe o movilă, strigă de trei ori: „Cocoșul roșu”. Cineva înnebunește subit văzându-l viu pe unul de care era sigur că murise. O țigancă ce pretinde a ghici țărăncilor soarta soților aflați în război suferă o adevărată traumă când este întrebată ce e cu propriul bărbat, părăsește satul și după
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
unul să o ia în căsătorie, ceilalți să-i plătească daune, dar imediat după nuntă ea își lasă bărbatul spre a se însoți cu unul dintre ceilalți doi violatori, cel care nu poate procura suma la care fusese condamnat. Cineva înnebunește sub un efect de lună plină și începe din senin să cânte un cântec învățat în prima clasă primară - „Neaua peste tot s-a pus” -, de atunci îl repetă de câte ori vede „regina nopții”. Indiferent de conținut, povestirile, dezvăluind zăcăminte de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
seminar. Profesorul V. Caloianu îl aduce la colegiul din Craiova. Tânărul scria versuri și se întreținea dând lecții de franceză. Pe cheltuiala unor binevoitori bogați, este trimis în 1858 la studii în Franța. Revine în 1861, trecând - până în 1868, când înnebunește și este internat la spitalul Pantelimon - prin câteva slujbe modeste: corector și redactor la ziarul „Românul”, perceptor în Roman, director al Gimnaziului Central din Iași, funcționar la Arhivele Statului din București, revizor școlar. O broșură, Poezii, semnată cu inițiale, îi
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
să pară de necrezut, dar, oricît ar fi de uimitoare, sînt adevărate. Iar istoria acestor fanatici ilustrează nu atît capacitatea individului de a se înșela pe sine însuși, cît nemăsurata lui putere de a-i înșela și de a-i înnebuni pe atîția oameni din jurul lui. Dar să ne întoarcem la Pequod. Ă Nu mi-e frică de epidemia de pe corabia dumitale, îi strigă Ahab căpitanului Mayhew, care stătea la pupa ambarcațiunii. Vino la bord! Dar Gabriel sări în picioare, exclamînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în istoria vînătorii de balene; alergase așa, cu sapa tăioasă în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vocea ta stinsă are un sunet prea potolit, prea duios pentru mine. Cum nici eu nu mă aflu în Paradis, nefericirea altora, cînd nu duce la nebunie, mă scoate din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nefericirea altora, cînd nu duce la nebunie, mă scoate din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări grele? Ă Cred că da, domnule căpitan. Ă Presupun că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în simțăminte alese, de iubire și de recunoștință! Vino, băiete! Mă simt mai mîndru că-ți strîng mîna neagră, decît dacă-aș strînge-o pe; aceea a unui împărat! Ă Acum se-duc doi nebuni! murmură bătrînul de pe insula Man. Unul, înnebunit de putere, iar celălalt înnebunit de slăbiciune. Dar uite și capătul saulei putrezite - mai e și udă leoarcă, după toate alea! S-o matisesc, zici? Mai bine iau una nouă. Mă duc la domnul Stubb să i-o cer. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și de recunoștință! Vino, băiete! Mă simt mai mîndru că-ți strîng mîna neagră, decît dacă-aș strînge-o pe; aceea a unui împărat! Ă Acum se-duc doi nebuni! murmură bătrînul de pe insula Man. Unul, înnebunit de putere, iar celălalt înnebunit de slăbiciune. Dar uite și capătul saulei putrezite - mai e și udă leoarcă, după toate alea! S-o matisesc, zici? Mai bine iau una nouă. Mă duc la domnul Stubb să i-o cer. Capitolul CXXV COLACUL DE SALVARE Ținînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă înainte! răcni Ahab, iar ambarcațiunile se avîntară la atac. Dar, înnebunită de harpoanele din ajun, ce-i chinuiau trupul, Moby Dick părea posedată de toți demonii alungați din ceruri. Lungile șiruri de tendoane ce se întindeau pe sub pielea străvezie a frunții sale albe și masive părură că se împletesc într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lirică a cuvintelor care-l ducea la manierism, la formă goală. Nimic din apucăturile Începuturilor sale nu a rămas În nuvela de proporții Dușmănie În care Înfățișează concret antagonismul de clasă din mediul rural. E vorba de crima unui chiabur Înnebunit de ură, Eftimie care-l Înjunghie pe Gudică, membru de partid”. Din aceeași sursă aflăm că În nr. 3 al colecției, a apărut nuvela Cifrul de Petre Iosif, iar În nr. 4, Moartea lui Iosif Clisei de Al. Jar. Alți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt prinși de groază că se vor trezi În proecția de lumină pe care o aruncă puternic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adunate În culegerea Editurii de Stat și anume Dușmănie a lui Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În care-l ațâță pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează resorturile sufletești esențiale, tipice chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a nuvelisticii: Nu indivizi „stereotipi”, organici, de o simplitate biologică, ci implicarea autorului prin selectarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pierdut iubita pe când era la război, iar apoi a încercat să ajungă în vârful piramidei sociale în speranța deșartă de a o recuceri. Eileen Wade nu e, însă, Daisy, iubita din roman a lui Gatsby. Chiar dacă Terry o obsedează, chiar dacă înnebunește din cauza lui, ea nu mai are suficientă energie pentru a reveni în trecut. Va trăi, însă, într-un prezent tulbure, presărat cu crime și obsesia iubirii imposibile. Scena pe jumătate macabră, pe jumătate dramatică în care Marlowe este pe punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se năpusteau asupra acestora din urmă, lovind în neștire, de cele mai multe ori fără să țină cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur că cei mai duri erau acoliții lui Țurcanu, din lotul inițial de la Suceava, și cei care înnebuniseră în bătăi ori trecuseră de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supravegheați tocmai ca să dea dovadă de exces de zel. Majoritatea celor care loveau (trecuți și ei prin torturi) încercau, pe cât era posibil, să facă mai mult zgomot
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
recunoaște morțile lui Corneliu Niță, Eugen Gavrilescu, Gheorghe Șerban și Gheorghe Vătășoiu, dar și a lui Bogdanovici, „care fusese expus unui regim de exterminare din cele mai groaznice”. În urma torturilor au murit câțiva deținuți, trei s-au sinucis, patru au înnebunit și mulți au fost mutilați, din cauza activității duse de Țurcanu la ordinele „comandamentului legionar”. Alexandru Popa s-ar fi înscris în Legiune la 16 ani, prin Alexandru Bogdanovici, iar în 1943 ar fi primit o pedeapsă de 3 ani închisoare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]