1,781 matches
-
și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu, poem banal și uriaș al Morii lui Wilson, unde azi-dimineață au murit tinerii În lanul de grîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neîmpărtășit, așa cum o Înțelege omul acesta. Lumea În care ar trăi un astfel de om este lumea de peste doi metri, cea mai ciudată și mai singuratică lume care poate exista. Căci marile distanțe ale acestei lumi sînt cele fracționare, diferențele Înspăimîntătoare sînt cele pe care le putem măsura cu palma, cu pasul, cu centimetrul, și care ne despart Într-atît de lumea pe care o vedem, de Încăperea, de ușa prin care vrem să intrăm, de parcă le-am privi de la distanțe astronomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și curaj de nedescris, ajungînd pînă În pustietate. Căci pustietatea este mama acestui neam și În această pustietate au ajuns să se cunoască pe sine acești oameni singuratici și ciudați care nu vorbesc Încă, dar locuiesc acest pămînt uriaș și Înspăimîntător de la un hotar la altul, și În această pustietate vie s-au Înfruntat și s-au Împușcat unul pe altul de la zece pași și În această pustietate trăiesc și-n ziua de azi. Adevărata istorie a statului Old Catawba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în slujba unor interese străine de interesele națiunii. Toți cei din trecut și cei de azi au urmărit și urmăresc distrugerea Mișcării Legionare. S-au folosit cruzimi înspăimântătoare întru a ne extermina. La fel și astăzi, se cultivă minciuna. De ce legile țării nu apără pe legionari? Nu au învățat nimic din dezastrul celor de ieri? Legionarism înseamnă însăși ființa neamului, viața sa, existența sa în istorie. El va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Edward Whiter, spuse el. Avea accent american, barbă și dinți îngălbeniți. — Ești Richard Maple? — Da. — Aș vrea să discut cu amândoi, cu dumneata și cu domnul Jason Rudd, acum. — De ce? — Vreau să vă spun ceva. E vorba de un caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem? — Mâine. — Regret, dar e cu neputință. — Trebuie să mă ajutați. — De ce? — Pentru că nu vrem ca oamenii noștri să creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile se lățesc pe zidurile de zece, douăsprezece etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trimițând niște vibrații care zguduiau parcă aerul din jur. Totul se termină cu un oftat și un horcăit adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea nenorocite. Sunt foarte impresionante. — Impresionante. Înspăimântătoare, asta sunt. Robert Wilson se apropie rânjind și ținând În mână Gibbs-ul său scurt și urât, cu țeava Îngrozitor de groasă. — Să mergem, zise el. Băiatul tău ți-a luat Springfield-ul și carabina mare. Ți-ai luat cartușele? — Da. — Sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui. O regăsiră pe nevastă-sa, albă la față, În mașină. — Ai fost teribil, dragule, Îi zise ea lui Macomber. Ce cursă! — A fost prea dură treaba? Întrebă Wilson. — Înspăimântătoare. Nu mi-a fost așa frică-n viața mea. Hai să bem toți ceva, spuse Macomber. — Clar, răspunse Wilson. Dă-i-o Întâi lu’ memsahib. Femeia luă o gură de whisky din ploscă și se Înfioră puțin când Înghiți băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și anume că eliberarea era un simulacru, că toată țara nu era decît o Închisoare ca și zecile de penitenciare ce funcționau anume pentru a nu se observa Întregul. Adevărul, acesta la care ajunsese, Îi născuse un optimism de o Înspăimîntătoare robustețe asemeni pămîntului pe care Îl călca, neinteresîndu-l că o parte din acesta - cîteva hectare - Îi fusese cîndva În proprietate, știa acum că proprietățile se dobîndesc și se pierd și iar se dobîndesc și se pierd, peste oameni, hîrtii, hîrlețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu pusese niciodată mâna pe arme și pentru că avea oroare de ele - nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii mâniați voiau parcă să smulgă copacii din rădăcini. Văzu din nou masca Morții pe chipul Velundei. Oare Moartea însăși îi vorbise prin gura vrăjitoarei? Alungă imaginea aceea îngrozitoare, fiindcă acum, când știa cum să dobândească puterea, Viața era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru a-l dezorienta și a-l face să se prăbușească epuizat. Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț de o clipă, imaginea înspăimântătoare a lui Skorpius stărui în mintea lui Valerius. Acesta închise ochii, îngrozit. — Să-i cunosc mișcările? Deci nu-i de-ajuns să fug... — Obiectivul tău e nu să eviți adversarul, ci să-l lovești. Fuga te ajută să-i eviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin că pe ăla-l doare-n cur În final, peste George Constantin procurorul , Îmbrăcat Într-un costum alb și cu o pălărie cochetă de pai peste geniul său actoricesc de-a dreptul Înspăimîntător, și ajung În sfîrșit la Prea tîrziu. (De remarcat cît de bine vorbește regizorul despre filmele sale, textele orale sînt mai bune decît scenariile.) Prea tîrziu despre mineri. Ce șochează de la primele secvențe este, pe lîngă suspansul excelent indus, decorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
operație estetică de data asta executată pe dos, În lumea adevărată. Ca să fie și mai rău, nici măcar nu te sperie, așa cum o face De Niro, ce reușește În orice clipă să-și compună, fără să fie nevoie de operație, o Înspăimîntătoare mină de dezaxat, vezi GoodFellas cînd rîde-n planul doi la masă cu Pesci ori În scenele de final Casino cu ochelari cu dioptrii uriașe, sau Cape Fear, unde te Înfioară numai ce se-arată. Angel Heart este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muzica din fundal ar trebui să-ți dea de gîndit. Burlescul din secvențele cu tentativele de zbor, identice cu acelea din documentarele despre primele experimente ale omului de la-nceputul secolului XX cu aripi de carton, elice și caschetă de biciclist Înspăimîntător picînd În cap din turnuri de doi metri, filmate live acum o sută de ani și tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
despre blîndețe și plăcere, să faci plăcere și să aduci fericire, să glumești și să-i faci pe oameni să nu le fie teamă. Și după aia să faci totu’ bine. Nu era legat de dragoste. SĂ iubești era ceva Înspăimîntător. El, Nicholas Adams, putea să aibă ce voia, pentru că avea ceva În el. Poate că n-o să țină. Poate că o să piardă acel ceva. Ar fi vrut să i-l dea lui Odgar, să-i spună cum e să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în planul firescului: titani, ciclopi, uriași ș.a.m.d. Trăsăturile odioase, hiperbolizate ale acestor entități create de imaginația scriitorului sunt diminuate, vizual, prin efectul comic susținut pe baza unei alternanțe de jocuri verbale și nominale prin care atmosfera si aspectul înspăimântător capătă o accepțiune pozitivă, agreabilă, educativă. Cu precădere în operele ce se încadrează în tipologia Bildungsroman-ului putem percepe un traseu oscilatoriu între activitățile fictive de natură ludică și cele cu substrat fantasmagoric. Între cele două concepte primordiale din punct
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea copilăroasă, desprinsă parcă din Amintirile la fel de degajat expuse într-un limbaj care atrage prin apropierea pe care o realizează cu originile. Tiparul uriașului Flămânzilă este marcat
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.” Naratorul uzează un limbaj comic, cu influențe satirizante, în încercarea de a amuza publicul cititor. Prin intermediul uriașului, el transmite receptorilor un mesaj degajat, aproape de luare în râs, la vederea ființei aparent înspăimântătoare. Personajul se autocaracterizează ca o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
urmărea pretutindeni prin casă, ca o cață arțăgoasă. O mulțime de cuvinte îi stăteau pe buze, dar nu îndrăznea să le rostească. Prin urmare, l-a văzut venind și plecând în mai multe rânduri. Repetându-se, experiența părea din ce în ce mai puțin înspăimântătoare și, în final, a început să devină curioasă, într-una din zile, el s-a trezit înaintea ei și i-a lăsat un bilet, pe pernă, prin care îi spunea că va lipsi două zile. După ce a citit biletul, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
pentru evrei, vorbește despre rebeliunea legionară din 21 23 ianuarie 1941, despre pogromul de la Iași din 28 30 iunie 1941, despre trenurile morții tot de la Iași, precum și deportările din Basarabia și Bucovina după trecerea armatelor românogermane peste Prut. Comparând evenimentele înspăimântătoare pe toate pământurile unde au pus piciorul armatele germane, ceea ce a fost în România propriu-zisă, Muntenia, Oltenia, Banat și sudul Moldovei, erau persecuții obișnuite(sublinierea autoarei)” După catastrofa războiului evreii au fost și sunt recunoscători României că asupra lor s-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un tren cu care să vină bunica și bunicul să nu mai plângă mama... Dar bunica nu a mai venit acasă, nici bunicul nici ceilalți bunici” (pag.80). Revine cu amănunte despre rebeliunea legionară cu descrierea unor orori și crime înspăimântătoare, cărora le-au căzut victime nevinovate 123 sau 630 de persoane. Din câte știu din revista “Magazin istoric” prima cifră este atestată și de serviciile de informații de atunci, deci este cea reală. Un fapt semnificativ: autoarea vorbește de un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]