2,199 matches
-
ar necesita paragrafe în proză dialogată, ca și descriptivă, pentru a fi exprimat, în redactare." Maeterlinck, în Menus propos (Cuvinte neînsemnate), își dorește un teatru în care un simbol, investit cu forța vechilor idoli antici a căror singură vedere îi înspăimânta pe credincioși, ar înlocui actorul, prea uman. Ar trebui poate să îndepărtăm cu totul ființa vie de pe scenă. Asta nu vrea să spună că vom reveni astfel către o artă a unor secole străvechi, ale cărei măști de tragici greci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe cap pe acest câine [...] care te înspăimântă și te mușcă atunci când nici nu te aștepți, pentru că râde și mușcă în același timp. Lucrul cel mai ciudat este că acum sunt alcătuit dintr-un amestec..."3. Se configurează astfel chiar din momentul consfințirii satirei ca nouă și hibridă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia de care îi suferea egoismul. [...] Aveam în fața mea niște oameni care mi-au povestit, fiecare în parte, cel puțin câte o porcărie pe zi, utilizând și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat, și o răceală iconografică puse stăpânire pe portretul lor bărbierit proaspăt, jignit și glacial. Când omul devine comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a sinucis, cum descifra Călinescu, "de frică"51 , întrucât nu avea cunoștință de pericolul real și imediat care-l pândea ne amintim că amicii nu l-au putut avertiza și înspăimânta ci a sucombat în fața angoasei proiectate imaginativ pe fondul unor acute refulări. Izbucnirile injurioase necontrolate, violența neașteptată a limbajului, faptul că pare "scos din țâțâni" se pot explica prin declanșarea stării de furie și revoltă, de tulburare profundă, specifică manifestării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este să fii speranța lumii. Prin problemele serioase tratate, ca delincvența juvenilă, orfanii, veteranii de război, chiar dacă nu prin "predici", introduc teme de reflecție pentru cititorul minor într-un mod care nu îl îndepărtează, nu îl agresează și nu îl înspăimântă. Les Daniels, op. cit., p. 54. 608 Inițial, Batman este foarte dur, întunecat, și chiar își ucide adversarii, prin împușcare, dar după două astfel de "tiruri" editorii impun renunțarea la arme datorită vârstei fragede a audienței, tonul devenind mai blând, iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Lhasa (suficient de "neutru"), populat de tirani cu mustață hitleristă, fenotip asiatic și ordine sovietică, înotând într-o aglomerare de simboluri totalitariste (svastici, mandale, steaguri), cu vocabular în care abundă termeni ca "purificare" sau "pacificare", acumulând "demonii care agită și înspăimântă umanitatea" la mijlocul secolului. Personajele negative erau mereu costumate în naziști, sovietici sau japonezi, iar cele pozitive în americani, francezi, englezi, ruși (neapărat "albi"). Barbarul ostil se găsește întotdeauna în Est, cei puternici întotdeauna în Nord iar cei slabi în Sud
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
formată din poveștile și miturile cu care cea mai mare parte a membrilor societății e deja familiarizată, iar orice obiect ficțional este și element de propagandă, cu funcție de "digestiv" pentru temele zilei în conștiința consumatorilor. Ceea ce ne inspiră ori ne înspăimântă nu este puterea eroului, ci segmentul pe care el îl însuflețește din nevoile, spaimele și atitudinile noastre. Cele mai de succes francize ale culturii de masă sunt cele care îl determină pe consumator să se simtă unic, special, dar în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-una din zile i-a ieșit în cale un bătrân... „- Săru‟mâna, Coani Griguță, se ploconi omul cu căciula în mână, uitându-se într-o parte sfios. „- Aaa... tu ești, măi Fa... Fa-nachi, parcă, așa îți zâce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avem slujba potrivită pentru aptitudinile tale. Datoria ei urma să fie atragerea de noi clienți din Europa, cărora să le vândă produse și servicii Global Finance. Salariul era foarte bun. Postul de dezvoltare a afacerilor implica o oarecare notorietate. O înspăimânta la culme faptul că toată lumea voia să facă din ea o femeie de succes. Deși în prezent se străduia să își îmbunătățească viața profesională, Darcey nu prea gândea ca un om afaceri. Citea de plăcere raporturi financiare în patru limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
căreia îi dedicase ore-n șir încercând să găsească un plan bun de afaceri și care mai avea și produse adevărate de vânzare, se năruise la fel ca atâtea companii speculative de pe internet care nu aveau nici o fundație solidă. Fusese înspăimântată de această prăbușire bruscă, de rapiditatea cu care băncile își retrăseseră sprijinul și de stadiul jalnic în care ajunsese Jugomax, cât ai zice pește. La început, încercase să fie nepăsătoare, la fel ca directorul Richie Jefferson, pe care Max îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
viselor visele înfloresc doar la miezul nopții atunci când uiți realitatea dincolo de pleoapele închise apoi așezi capul pe propriile gânduri fără să mai auzi tânguirea unei lumi bolnave la început există doar boboci de vise spectrul insomniei le provoacă frisoane îi înspăimântă se strâng unii în alții astfel că visele se întrepătrund și învață să trăiască unele în altele tocmai de aceea treci atât de ușor din vis în vis uneori nu înțelegi cum de ai murit în tranșee pentru a râde
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
stradă, ca niște pomi uscați. 6 iulie 2011 Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 79 M-am uitat în oglindă și nu mi-a părut rău Eu sunt doar unul dintre visătorii Ce scriu cuvinte mari pe cerul vieții, Înspăimântat de glasul dimineții, Îndrăgostit de tainele ninsorii. Eu sunt cotidianul gest excentric, Profund, imperturbabil și integru, Atras de filmul vechi, în alb și negru, Supus, acid, normal sau egocentric. Eu sunt un sentiment de libertate Și chiar o coamă-n
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
podul de sub cupolă, să mă văd mai tânăr, cu obrazul mai rotund, cu ochi mai mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un băiețel de opt-nouă ani, privind înspăimîntat în susul scărilor crescute deodată la proporții monumentale. Urcam șovăitor, bocănind, răsucindu-mă încet în burghiul casei scării, dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stat toată ziua acolo ascuns și m-am uitat la tine, abia terminasem cu o zi înainte Cina cea de taină din altar, dar ceea ce făceai tu atunci era cu totul altceva, atât de diferit față de pictura de pe perete, mă înspăimântai și tu, și tu erai diferit față de cel ce picta sus pe schelă, n-am să uit niciodată furia cu care pictai, de parcă ai fi făcut-o pentru ultima oară, și încruntarea din tine, n-ai șters aproape deloc, pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserică, dar îmi place lumina asta concentrată în fascicol a lanternei pe chipul aspru al Pantocratorului, cât să fi stat astfel, am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește, îmi deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
perete, brusc întors în timp la orele mele de geografie, cu tatăl meu la catedră, adorm cu capul pe bancă, ca și cum n-aș mai fi dormit de-o, arătătorul la hartă al tatălui meu plesnind foarte aproape de urechile mele banca, înspăimântat mă trezesc din somn, Ai visat frumos? mă întreabă profesorul cu chipul aspru în hohotele de râs ale clasei, deasupra tablei însă nu se mai află portretul, ci stema României, harta R.S.R. aceeași, Să arătăm la hartă! unde sunt satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e frică de arătătorul la hartă al tatălui meu care s-ar abate foarte aproape de urechile mele, pe masă, 5 octombrie, duminică seara, din nou la mănăstire, Arătătorul la hartă al tatălui meu s-a abătut cu furie pe lângă mine, înspăimântându-mă ca întâia oară, nu mai vrea să mă vadă tata și nici să știe de mine dacă nu mă întorc la facultate, că am stat toată vara la mănăstire să pictez biserica, Mă rog, era vacanță și vacanța ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de spini rănindu-i fruntea, haina roșie a măririi deșarte peste albul strălucitor al celei de dedesupt, figura lui Iisus o regăsesc întocmai și pe peretele din biserică, Theo pare s-o. fi copiat de acolo dar, ceea ce m-a înspăimântat de moarte au fost figurile mascate ale oamenilor din jurul lui Iisus, nici unul nu avea chip uman, figuri de păsări, de urs, de drac, doamne apără și păzește, de moșnegi, de urât, toate rânjeau și jucau dansul morții în jurul lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
goală, După ce Theo îți va spune când poate veni la mănăstire voi stabili data exactă când să se întrunească comisia, n-aș vrea să crezi, Daniel, că am ceva în mod special cu Theo, pur și simplu pictura lui mă înspăimântă și știu că părintele Varava e cu totul sincer și-l înțeleg, A tras cu toată puterea fratele Rafael clopotele, le-a tras ca la liturghie înainte de-a ieși părintele cu darul și-au răsunat în biserica goală glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a ieși părintele cu darul și-au răsunat în biserica goală glasurile tuturor sfinților de pe pereți și între ei vocea lui Iisus Pantocrator, cel o dată făcut, eu sunt viața! dar numai părintele Ioan le-a auzit, Și pe mine mă înspăimântă pictura lui Theo, dar n-o spun cu voce tare, era deja stareț la mănăstire părintele Varava când l-am dus în biserică pe părintele Ioan să audă glasurile îngerilor și cel al clopotului nou, Nu voi putea sluji niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o spun cu voce tare, era deja stareț la mănăstire părintele Varava când l-am dus în biserică pe părintele Ioan să audă glasurile îngerilor și cel al clopotului nou, Nu voi putea sluji niciodată într-o biserică ce mă înspăimântă, Daniel, eu am nevoie de Dumnezeu ca să mă apere, nu să mă umple de groază, de aceea nu voi accepta niciodată pictura asta! Ca om al bisericii nu pot avea ambiții, orgolii sau păreri de rău, dar pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o fi apăsat Radu ceva, deodată ecranul se umple cu albastru, mă prinde jocul, am nevoie de galben, dar nu-mi convine lipsa de echilibru dintre culori, tensiunea între ele nici nu există, aceste culori sunt moarte și asta mă înspăimântă, pentru prima oară în viața mea incapabil să mă pronunț asupra culorilor, adaug oranj, verde, incredibil, te poți juca la infinit, dar culorile îți scapă, nu dovedești nimic cu ele, te limitează, Radu încântat de încântarea mea copilărească și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întors după o îndelungată absență și, pe măsură ce mă identific cu vechile amintiri mă scufund într-o dezolare fără margini, n-a trecut un an de când am plecat de aici, ci au trecut secole, doar în biserica cea nouă mă regăsesc înspăimântat printre picturile mele, se revarsă peste mine cu o forță teribilă tot timpul petrecut de mine între pereții aceștia, tot timpul deodată și fiecare clipă în parte, 25 iunie, părintele stareț s-a bucurat de venirea noastră, e mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tavanele înalte, structura originală, vopsea care se cojește și un miros înțepător de igrasie. Prima persoană pe care a văzut-o Ashling când a intrat a fost entuziastul care îi dăduse biletul cu „Bellez-moi“. —Căcat! exclamă ea. —Ce? șuieră Joy, înspăimântată de ideea că Ashling l-ar fi văzut pe Jumătate-om-jumătate-bursuc pupând pe altcineva. —Nimic. —Uite-l, observă Joy. Sprijinit de un perete - ceea ce era riscant în aceste apartamente ciudate - se afla prada ei. Și-a aranjat părul și a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]