3,499 matches
-
Și, mai ales, înseamnă că ea te acceptă. Te vrea, Mihăiță, asta-i! E femeie frumoasă; cînd ieși cu ea pe stradă, nu ți-e rușine. Viața de burlac, cu toate "avantajele" ei ducă-se naibii! De cînd m-am însurat cu Cezara, am și trei copii, m-am făcut și sănătos de stomac și de ficat, și am și timp mai mult pentru studiu. Ascultă-mi sfatul: dacă Livia vrea, căsătoriți-vă. O masă la timp, o haină călcată, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bine. S-a terminat montajul interior, mîine vin cei de la construcții-montaj să facă legăturile exterioare cu conductele centrale. Bine, asta e bine, murmură șeful cu gîndul și privirea aiurea. Cîți ani aveți, dom' Vlădeanu? Treizeci, împliniți deja. Și nu vă însurați? Ba da... cred că da... Zău?! Cu cine? O fată. Doctoriță. Don Șef se uită la mine calm, măsurîndu-mă: Ce vă place mai mult? Fata sau meseria ei? Fata, desigur, rîd eu. Ca om mai bătrîn ce sînt, vă dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pot. Din colțul de jos, alte două trosnituri ca de bici, mult mai puternice, sparg liniștea, semn că o placă izolatoare a fost străpunsă de tensiune în două locuri. Vlad mormăie o înjurătură. Dacă scap de pilotarea asta, zice, mă însor. Cu cine? îl întreb, urmărind cu privirea fixă acul indicator. Cu prima femeie ieșită în cale, răspunde el, trăgîndu-și nasul. O să am nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut și ție prin cap: să scoți plafonul!... Acul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
chiar și într-o comunitate rurală cu doar câteva sute de suflete. Se mai povestea că Moș Zgârci ar fi putut să ajungă om cu stare, numai că îi cam plăcuse să bea și să tragă tutun în piept. Se însurase târziu, cu o vădană care îi făcuse un copil și pe urmă se grăbise să moară de plămâni. La un an jumate după ce jucaseră la nuntă - venise satul pentru a-l vedea pe pădurar la casa lui, iar unele muieri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
kilometrii, scoteau capetele pe fereastră și inspirau adânc, împungeau bezna cu privirile și deveneau nerăbdători, privindu-și din ce în ce mai des ceasurile. Evadările constante din oraș deveneau, în acea perioadă adolescentină incomparabilă și ireversibilă - iremediabilă, spunea Eugen, cel decis să nu se însoare niciodată, nici nu o făcuse, până la urmă, poate că nu mai avusese timp prin buzunarele blugilor -, modalitatatea cea mai simplă de a trăi oarecum periculos, dar nu teribilist, de a lăsa sufletele să respire năvalnic și imaginația să escaladeze piscuri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fizic și psihic, și trăiește cca un pustnic în această casă, în ddosul unei uși, la câțiva metri de tine acum? continuase Bobo, tăios. Clara tresărise și îl privise înfrigurată, nemaipricepând nimic. Sau ccă, după ce a salvat-o, s-a însurat cu ea și trăiesc unde va, în lumea largă, vveseli și nepăsători cum îi știai tu odinioară? O privise fără s-o scape din ochi, atât de concentrat încât Clara ar fi putut jura că Bobo îi captase expresiile feței
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
obraji. Datorită faptului că nu se simțea niciodată complet În largul lui lângă acel bărbat, această afișare de intimitate Îl incomoda Întotdeauna pe Brunetti. Unul dintre lucrurile care strica aceste cine, acest ritual anual pe care-l moștenise când se Însurase cu Paola, era acela că Întotdeauna când venea descoperea că cina fusese comandată de doctorul Pastore. Doctorul era, desigur, grijuliu, insistând pe faptul că spera ca nimeni să nu se supere dacă și-a luat libertatea să comande, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
troc În schimbul informației pe care el o voia. Dar, În toți anii aceștia, nu ajunsese niciodată aproape. — Apreciez asta, Guido. Dar nu-s sigur că mai e atât de important acum. Era Înțelepciune sau resemnare ce auzea el? — De ce? — Mă Însor. Dragoste, deci; mai bună ca ambele. — Felicitări, Riccardo. Cu cine? — Nu cred că o cunoști, Guido. Lucrează la revistă, dar e-aici doar de un an sau așa ceva. Când e stabilită nunta? — Luna viitoare. Brunetti nu se obosi cu false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată, ca din halima, în care reginele să măritau, regii se însurau și fanții îmblau înamorați, poveste căria nu-i mai dădeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn. Dar somnul lor! Înainte de a dormi ea își împreuna mînile și, pe când stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că-n loc de ulița satului, unde paradează donjuanii patrupezi, esistă la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuțe cu monoclu mirosînd femelele. Și astfel trec multe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religii subiective, tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că în loc de ulița satului, unde paradează Donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuțe cu monoclu adulmecând femelele. ș-i astfel trec multe bucăți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că-n loc de ulița satului, unde paradează Donjuanii patrupezi, esistă la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuțe cu monoclu mirosînd [adulmecînd ] femelele. Și astfel trec
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care le numești imaginare... - Tu te vei înamora, căci nimeni nu scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea ei albă în jurul căreia curge părul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea ei albă în jurul căreia curge părul ei blond, vezi ochiul ei albastru atât de serios și de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ani... o respectabilă mumie, zise ea ridicîndu-se și făcând o mutră întunecoasă. Adio... Apoi sări ușoară ca o gazelă și se pierdu în zgomotul societății. "Ciudată copilă", gândi Angelo. Dar a definit foarte bine iubirea noastră... E ca și când aș fi însurat de mult cu ea, ca și când amorul înfocat ar fi trecut și n-ar fi rămas în mine decât o nespusă, o prietenoasă tandreță... Și ce frumușică e... Aș putea-o privi zile întregi, aș putea vorbi zile întregi, dar ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rușine... În sfârșit, știu că-mi dete portocale, că mă desculțai și-ncepui s-alerg pe divan[uri ]* de jur împrejur... Boierul zise-n glumă: - Vezi, fată, ce voinic a venit să te pețească... Vrei să iei pe Maria? - Mă-nsor, zic, am s-o iau desigur... După asta m-am întors acasă, dar n-am spus nimănui nimic de aventura mea. Și-n toate zilele mergeam acolo și-n toate zilele mă --ntorceam de la fata cu grădina frumoasă și nicicând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să treacă Dunărea, se încăierase cu niște negustori într-un han din Giurgiu. Celălalt murise la Turnu, tot cam așa, într-o ciorovăială cu gărzile din port. La întoarcere, primise drept asupra moșiei din Coteni și în vara aceea se însurase cu Stana, fata unui chelar. În anul următor, plecase iarăși la război și scăpase ca prin minune din dezastrul de la Varna. Nu fusese de față când i se născuse fiica. Se întâmplase într-o zi însemnată, de Sfântul Gheorghe. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Hunyazilor. Au descălecat, au trimis înainte solul, apoi au intrat în palat. L-au scos pe Vlad Dracul în piață, au spus ceva despre trădare și nesupunere, apoi i-au luat capul. Întors acasă spătar, Gongea nu s-a mai însurat. Sub Vladislav, viața lui a fost ceva mai liniștită. A contribuit cu bani pentru o biserică domnească din curtea Mănăstirii Snagov și a primit o bucată de pământ, cu baltă de pește, nu departe de sfântul lăcaș, la București. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aproape că nu ratase nici una dintre femeile de la curtea lui, între care se numărase și mama lui Pampu. Era o femeie tristă, cu ochii mari, pe care o iubise repede și întâmplător. Era tânăr atunci, cu mult înainte să se însoare. Femeia era măritată și mai avea câțiva copii. Pe Pampu l-a adus într-o dimineață la conac și l-a dat în grija spătarului, care a înțeles imediat că era fiul lui. Avea atunci 6 ani și era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui. Avea atunci 6 ani și era un copil visător, care privea ca și maică-sa, drept spre lună. Spătarul l-a ținut pe lângă el, fără să-l socotească totuși fiul lui. A avut mereu aventuri, chiar și după ce se însurase, în special pe ruta lui obișnuită între Coteni și București, dar nici una nu i se lipise de suflet ca Dafina, văduva unui boiernaș din Mârșani. În săptămâna Paștelui, s-a dus de două ori s-o vadă, iar până după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod normal nu și-ar fi pierdut timpul cu Giulia: - Îl cunosc pe individul ăsta, începuse el. E Andrei Ionescu. - Da, el este. De unde îl știi? - Păi, e însurat cu vară-mea, spusese băiatul, mirându-se totodată de ce spune și fluturându-și ușor pana lungă, atârnată ca un cercel de ureche. - Nu. Îl confunzi! E scriitorul Andrei Ionescu și știu precis că nu are pe nimeni. - Ei, bravo! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lipindu-și perna de tăblia patului. Iar după un timp i-a spus liniștit, cu accentul ei moldovenesc: - La cât de mică o ai, n-o să te ia nimeni. Și cum Andrei n-a răspuns, Cateluța a trecut la afaceri: - Însoară-te cu mine și n-o să spun la nimeni. Eu îmi fac buletin de București, iar tu vei fi om însurat, cu familia ta. Andrei Ionescu nu se lăsase nici el mai prejos și, în ciuda faptului că îl afectase întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a trăit în casa pentru care omorâse cinci oameni, a îngrijit grădina și a deschis acolo un han. Iar după moartea ei, casa i-a rămas unui băiat de-al Zugravului, anume Radu Ioniță. El a închis hanul, s-a însurat și a crescut trei copii în casa moștenită de la Nălbica. Pe la 1630, rămăsese în casă o fată a acestui Ioniță, care s-a măritat, a vândut casa și și-a ridicat alta, aproape de Curtea Domnească. Noul cumpărător a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moștenită de la Nălbica. Pe la 1630, rămăsese în casă o fată a acestui Ioniță, care s-a măritat, a vândut casa și și-a ridicat alta, aproape de Curtea Domnească. Noul cumpărător a fost un negustor venit de la Galați. El s-a însurat cu o fată ce avea sângele lui Iscru și pe care Zogru a cunoscut-o bine. O chema Zamfira și era o femeie care privea lumea de jos în sus, dar nu cu umilință, ci analitic și tăcut. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]