13,784 matches
-
singur item. Măsurat pe o scală în 4 trepte, unde 1 semnifică negativ, iar 4 pozitiv Anexa II. Coeficienți de asociere Suficiența informațiilor și particularitățile copilului adoptat Suficiența informațiilor despre copilul adoptat despre părinții biologici ai copilului adoptat despre dificultățile întâmpinate de copii și părinți adoptatori în general Tulburări de comportament -,540* -,212 -,569** Tulburări emoționale -,224 -,250 -,194 Tulburări senzoriale ,166 ,074 ,039 Întârzieri în dezvoltarea cognitivă și a limbajului -,573** -,625** -,511* Întârzieri în dezvoltarea fizică și probleme medicale
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o experiență individuală, în măsura în care este adevărat că esența auto-afectării este aceea a ipseității. Acest praxis determinat, singular și individual este Corpul nostru. În exercițiul imanent al forței sale care se auto-afectează și nu contenește a se auto-afecta pe sine, corpul întâmpină o primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice interne care cedează în fața efortului său și constituie "corpul nostru organic", adică ansamblul "organelor" noastre, nu așa cum pot apărea acestea unei cunoașteri obiective oarecare, ci exact așa cum le trăim în interiorul corpului nostru subiectiv
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
directă, că a fi părinte este unul dintre cele mai serioase fapte de viață, tuturor celor care intenționează săși asume o astfel de ipostază. Pentru ceilalți este doar o abordare, în termenii relațiilor de putere, a problemelor pe care le întâmpină cei care nu-și pot susține interesele prin intermediul sindicatelor, al grupurilor de presiune, cei fără o vizibilitate publică suficient de bună încât să intre în atenția decidenților, ca tematică semnificativă pe agenda formală. Lucrarea de față este rezultatul unei munci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru oamenii politici (inclusiv pentru politiciene), atât de puțin interesați încă să reprezinte interesele politice ale femeilor. Mihaela Miroiu TC "" Introduceretc "Introducere" În ultimii ani, au devenit cunoscute opiniei publice din România teme de interes pentru problemele pe care le întâmpină femeile, unele în coordonate negative, cum este cazul cu pornografia, prostituția (inclusiv prostituția forțată, realizată prin traficul de persoane), violența domestică, iar altele în coordonate pozitive, cum sunt aspectele care implică acordarea unor șanse egale. Pe agenda publică a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
temă care este astfel tratată încât urmărește identificarea unor mijloace de emancipare a femeilor părinți singuri (L. Grünberg, 2002, pp. 97-110). Pe tot parcursul analizei, este operaționalizată distincția public/privat și, de aici, a consecințelor privind dificultățile pe care le întâmpină cei care trăiesc în familii monoparentale. Problematica familiei monoparentale este evaluată și în termenii drepturilor celor implicați: copii și părinți. În cele mai frecvente cazuri, sunt analizate obligațiile părinților față de copii, iar drepturile sunt tratate secundar (în cazurile familiilor complete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
maternal, iar pentru cazurile discutate mă refer la părinții adoptivi). Analizând problematica drepturilor părinților naturali, am observat o subordonare a relațiilor parentale față de cele maritale; în fapt, părinții se bucură de toate prerogativele dacă se află în relații legalizate și întâmpină dificultăți de exercitare a rolurilor parentale dacă relațiile dintre ei nu sunt oficializate (vizez situația unui tată care nu este soțul mamei și tocmai de aceea păstrează greu legătura cu copilul său, dacă mama nu dorește acest lucru). Demersul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și nici a răspunderii comunitare față de familie. Din gama de probleme care se pot aborda cu sens pentru o familie monoparentală, am avut în vedere doar aspecte referitoare la părintele singur, mai precis a mamei singure, probleme pe care le întâmpină trăind într-o astfel de familie, statusul său social, șansele sale generale de viață 16. Ipoteza metodologică asumată a fost aceea după care, atât în cercetare, cât și în viața de fiecare zi, tendința firească este aceea de a căuta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
social, șansele sale generale de viață 16. Ipoteza metodologică asumată a fost aceea după care, atât în cercetare, cât și în viața de fiecare zi, tendința firească este aceea de a căuta răspunsuri mai cu seamă problemelor pe care le întâmpini în mod nemijlocit. Am considerat că apelul la experiența directă poate fi extrem de productiv 17. Am urmărit, după o observație a Sandrei Harding (1993, p. 69), să folosesc „sistematic situaționarea/localizarea socială a subiecților cunoașterii ca o resursă pentru maximizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
violența domestică, violul conjugal, abuzurile emoționale, iar în plan public, trimit la hărțuirea sexuală, prostituție, trafic de persoane). Problemele familiei monoparentale rămân ca dificultăți nu atât ale familiei lărgite și nici ale comunității în ansamblu, ci ale indivizilor care le întâmpină pur și simplu, adică ale femeilor mame singure, în cele mai multe cazuri. În toate situațiile menționate, se identifică un raport de putere: există un dominator (violent, violator, abuziv, agresiv, profitor etc.) și un dominat (bătut, violat, abuzat, hărțuit, exploatat etc.). În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ideea de fraternitate, al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de a regla relațiile bărbaților cu femeile din familia lor. Familia, inclusiv cea monoparentală, este o asociere naturală sau liber-consimțită, cu caracter privat, dar care întâmpină dificultăți de integrare socială; mai exact, se confruntă cu probleme în spațiul public. În mod tradițional, cele două sfere, publică și privată, sunt văzute ca opunându-se una alteia și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de lucruri nu decurge din analiza legislației, ci din observarea practicilor curente de viață 25. Femeile sunt responsabilizate pentru copiii lor în mai mare măsură decât bărbații și au șanse mai mici pe piața muncii atunci când devin mame. Familia monoparentală întâmpină deci, în primul rând, dificultăți de ordin material, apoi disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea descendenței) și nu în ultimul rând deficiențe afective, implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și de apariția unor frustrări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai potrivit pentru a începe rezolvarea sau prevenirea unei probleme este ca o criză să determine includerea urgentă a unei chestiuni pe agenda politică (B.W. Hogwood, L.A. Gunn, 2000, p. 75), este de dorit ca dificultățile pe care le întâmpină familiile monoparentale să fie subiect de interes public înainte de a atinge caracteristicile unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
gratuite, oferite de către sistemul public, și care acoperă prin efort propriu altă parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat pe piața muncii, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de copii, iar adultului părinte singur i se recunosc diferite aspecte de rol-status în sfera publică (de exemplu, statutul de șomer sau, mai larg, de persoană aflată în nevoie), dar ca entitate separată de familia sa. Problemele pe care le întâmpină ca părinte singur nu sunt luate în considerare la nivelul politicilor publice. Acestea sunt apreciate ca ținând de viața sa privată, sferă neglijată în mod constant la nivelul deciziilor de factură publică. Atunci când există abordări ale familiei ca întreg, acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un nivel general costurile sociale presupuse de restructurarea economiei și sărăcia ca problemă a majorității oamenilor 78. Familia, mai cu seamă, în formele sale atipice, cum este cazul familiei monoparentale, face față adesea cu dificultate solicitărilor multiple pe care le întâmpină. Nefrecventarea școlii de către copii, neglijarea, abuzul, violența împotriva copiilor, abandonul acestora, starea de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este adesea stigmatizat, discriminat față de părinții din familiile biparentale, iar multitudinea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
posibile). Conflictele de autoritate se accentuează mai ales când nu există o reală solidaritate familială, când cei care formează familia nu-și gestionează stările de frustrare, când pur și simplu nu sunt interesați în rezolvarea problemelor pe care familia le întâmpină, când, dintr-un motiv sau altul, au abandonat lupta pentru existență. Atunci familia se confruntă în fapt cu o lipsă de autoritate, situație care poate conduce la comportamente deviante. O astfel de stare de criză este mai probabilă în cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și libertăți, nu a fugit, în plan personal, de responsabilitățile pe care le avea, ci dimpotrivă, și le-a asumat cu mai multă luciditate și le-a receptat ca fiind mai puțin apăsătoare (având resurse mai bune pentru a le întâmpina). În Lexicon feminist (Otilia Dragomir și Mihaela Miroiu, 2002, p. 109), V. Marinescu arată că familia nu este o simplă asociere naturală cu caracter privat, ci ...trebuie înțeleasă mai ales ca o abstracție, un construct social genizat prin care bărbații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realiza, dacă este dorită (conștientizată, receptată pozitiv, valorificată); dacă dificultățile de fiecare zi vor fi asumate de respectivele femei nu ca bariere de netrecut, ci ca ocazii din care vor învăța nu numai cum să depășească problemele pe care le întâmpină, dar și cum să găsească motivația necesară pentru dezvoltarea personală. Drumul spre autonomie reprezintă o strategie de viață prin care acțiunile sunt liber asumate, în sensul coerenței unui proiect de viață personal. Dimpotrivă, lipsa de implicare în faptele de fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult, chiar la granițele unui sex, deoarece femeile nu se bucură de libertăți nici în sfera publică. Moștenirea liberală va acționa, în planul ideilor, ca un mecanism de determinare a modului de abordare a multora dintre problemele pe care le întâmpină indivizii în comunitățile lor. 3.1. Perspective liberale pentru politicile publice privind familiatc "3.1. Perspective liberale pentru politicile publice privind familia" În societatea contemporană, în statul bunăstării, familia constituie un sistem principal de referință față de care se pot articula
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
L. Gordon, 2001, pp. 64-65). 3.2. Provocări în spirit liberaltc " 3.2. Provocări în spirit liberal" Neamestecul statului în viața privată nu permite o protecție a indivizilor ca persoane, ci ocrotește familia ca întreg împotriva dificultăților pe care le întâmpină, în România, în principal cele datorate sărăciei. Din perspectivă liberală, planul privat se află sub o barieră de netrecut. Abia sunt sesizate câteva aspecte care țin de dreptatea socială. În acest sens, se observă că într-o societate bazată pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decurg din situația de părinte). Conservatorismul recunoscut la nivelul instituțiilor statului se răsfrânge asupra modului în care se realizează politicile publice. Dacă, de pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină. Care sunt grupurile de interese ce aleg, promovându-și punctele de vedere, să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de situație câteva organizații nonguvernamentale care își concentrează activitatea în jurul problemelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată familia monoparentală, se constată o conotație conservatoare puternică: este reprezentată ca o stare de neajutorare, de insuficiență privind resursele, de un dezechilibru relațional. Responsabilitatea părintelui singur față de familia sa este îndoielnică, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
consideră că femeile sunt aservite ca femei de către bărbați, care apar drept adevărați opresori în virtutea unei ordini sociale convenabile pentru ei - ordinea patriarhală. Relațiile de dominație sunt recunoscute pretutindeni, în sfera publică și în cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul marital) decurg tocmai din relațiile asimetrice de gen, care implică un raport de putere în favoarea bărbaților. Din perspectiva feminismului radical, statutul de mamă singură, neajutorată, ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sănătatea fizică” (J. Bowlby, 1952), lipsa afecțiunii materne având consecințe grave asupra dezvoltării normale a copilului 102. Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii copii lipsiți de dragostea maternă ar fi mai puțin inteligenți, mai agresivi și ar întâmpina dificultăți de relaționare majore. În acest sens, cele mai convingătoare exemple sunt copiii instituționalizați, care, deși îngrijiți corespunzător, manifestă decalaje de dezvoltare față de copiii din familii, rămâneri în urmă puse pe seama carențelor afective. Efectele carenței afective sunt tot mai grave
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
întoarcerea la o ordine politică și mai patriarhală (M. Miroiu, 2004, p. 181) și sporirea subordonării femeilor în familiile lor. Neintervenției statului îi poate fi complementară intervenția comunității. Prin intermediul participării unor apropiați din comunitate, multe dintre problemele pe care le întâmpină familiile pot găsi strategii de rezolvare adecvate. În comunitate, ca în toate formele de organizare socială, se structurează relații de putere. Normele comune poartă amprenta relațiilor de inegalitate dintre femei și bărbați, ca și în alte sisteme de referință: familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]