7,767 matches
-
doar ghioceii bucuriei in urma sa. Cum să mă despart de tinerețe, Și să mă afund în bătrânețea grea? Când sufletul renaște-n mine clipa Ce curge din eternul dragostei de ea. Si-am să cultiv doar florile iubirii Pe-ntinsele mănoase ale simțirii Și-am să-mpart buchete de lumină La toți drumeții și la toți strănii. Cum să mă despart de veșnicie? Și să mă definesc în efemer? Că vreau să spun tuturor în lume Că avem o mântuire
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în zborul lor încâlcit, înălțându-se spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou omizile, convinse că întinsul câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
vârful pixului autorului cu scrieri “ilisciene”, cu “suflet curat și cu simțiri senine, prietenoase”. “Pașii dânsei înaintează agale, în mlădiere de Fata Morgana autohtonă, evidențiind în scrieri memorabile simțiri vii, autoarea vine cu “un alai măreț de personaje rurale de pe întinse bărăgane. Mereu binevoitoare și optimistă, zâmbitoare larg, ca la un spectacol de comedianți, cu un stil literar limpezit în roua dimineților de mai pe un plai mioritic, simplu ca un salut amical pe înțelesul fiecăruia, îngrijit ca un prunc mult
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
s-au născut.” Iar eu mai adaug zicerea lui Lucian Blaga: “Veșnicia s-a născut la sat”. Povestirile, în majoritatea lor sunt scurte, bucăți desprinse parcă din prozele scriitorilor Ioan Slavici, Barbu Șt. Delavrancea, M. Sadoveanu. Unele povestiri sunt mai întinse, cu miez, altele sunt ca niște flashuri dintr-o fotografie, episoade din viața autoarei atât la sat cât și la oraș, întâmplări cu personaje din familie, datini și obiceiuri, episoade la hotarul dintre viață și moarte. În unele găsim și
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt toamna! Simt toamna! E culoare... Prin văile adânci, fuioare lungi de ceață au gust de-mbrățișare. Simt toamna! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorință, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamna! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasă. Simt toamna! E aromă... Pe frunza-i ruginie culorile se-mbată cu gust de viață nouă. Simt toamna! E-așteptare... Sub bolta unui
SIMT TOAMNA! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366262_a_367591]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > PESCĂRUȘUL Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PESCĂRUȘUL Pescăruș cu aripa-ntinsa De ce zbori spre furtună Spre ce meleaguri te-ndrepti Ce oameni ai zărit în drumul tău În fugă ta nebună N-ai învățat să aștepți Și vuietul mării se aude departe Iar valurile se sparg de stînci Acolo se opresc
PESCARUSUL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366284_a_367613]
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului trei patru pietre banca dintr-un lemn ca un hotar între cer și sămânță echilibru aproape stabil când numeri porumbeii gândurilor ridici deasupra ta umbrela deschisă răstorni în plete gândurile aproape în alergare cu mâna întinsă ceri cerului să te ajute să te accepți nu te accepți totul rămâne în vârful gândirii în vârful buzelor în vârful privirii privirea ta coboară picioarele în alergare descriu cerul metaforelor viața te înțelege mai adaugă o așchie de lemn
ECHILIBRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361598_a_362927]
-
ea, ca să se crucifice mesianic în armonii nebănuite pentru adevăratul cântec românesc al ei, unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid. p. 19
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
mari și nu se opreau cum nu se oprește vântul deasupra ierburilor din stepă. Dar într-o dimineață, pe când urcară coastele domoale ale unui munte și priviră dincolo de coama lui, inima lor se bucură nespus căci zăriră, într-o vale întinsă și largă, o strălucitoare cetate. Ce mândră cetate! Oraș imperial, cu palate somptuoase, împodobite cu aur, strălucind de frumusețe și bogăție! Și cei trei importanți soli tătari se năpustiră cu voioșie spre cetatea din vale, iar ceata de oșteni zorea
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
devenit un brav comandant în oștirea tatălui tău atunci îți voi da de soție pe fiica mea cea dragă! Astfel rosti Împăratul Răsăritului! * Nu e iubire, ci foc nestins, ce mistuie inima fiului cel mare al Împăratului Tătarilor, care cutreieră întinsele pustiuri mai repede ca vântul și ca gândul, călărind pe calul lui cel alb, abia atingând pământul! Însă de la țărmurile stâncoase ale mării Sudului până la întunecatele păduri din Nord, era prea puțin timp, prea puțin loc, pentru tristele sale plimbări
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
a spus. - Bine, văd eu care-i treaba. La revedere. - Cu bine, domnișoară. Ana se îndreptă atunci spre pavilionul unde își avea Ivașcu biroul. Ciocăni la ușă și când deschise ușa, îl văzu pe Ivașcu întâmpinând-o jovial, cu mâna întinsă și vesel nevoie mare. În încăpere mai era un bărbat cu spatele la ea, așezat comod într-un fotoliu. Parcă a simțit un fior când l-a văzut, dar nu putea să-și dea seama cine poate fi oaspetele patronului. - Bine că
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
voce. El cu Andra pluteau pe sus prin albastrul sideral al cerului canadian și de acolo de la acea înălțime vedeau câmpii enorme, Anzii Cordilieni, Lacurile, Cascada Niagara, marile ghețuri din nord, pădurea boreală de conifere, de plopi și de mesteceni, întinsă cât vedeau cu ochii și au aterizat jos pe o pajiște unde au fost întâmpinați de un preot care i-a pus să îngenunche și i-a cununat: cunună-se robul lui Dumnezeu, Marian Porumbacu, cu roaba lui Dumnezeu, Andra
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
silueta aceea! Era o imagine de care nu se mai desprimdea. În lumina puternică a farurilor și de la acea distanță nu se putea distinge nimic, dar ea nu-și putea lua ochii: un om mergând, cu mișcări agere, un mers întins, relaxat, o siluetă foarte proporționată. Primul gând a fost să exclame: „Ce frumos se vede conturul oamenilor în lumina farurilor!” Dar mai era ceva, ceva mult mai mult care o lipise de acea imagine. Oricum în capul ei era un
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Este a doua oară când vizitez locul, nu seamănă cu nici unul de-al nostru de la malul mării, poate doar în anumite privințe cu vilele ștabilor de la Predeal, Sinaia, Bran sau Săticul Rucărului, ca linie simplă și solară. Are si apă întinsă și dealuri și munte în partea care se leagă de continent, pentru că este de fapt, ca articulație geografică, o peninsulă. Și indicatoarele afișează: Peninsula Monterey! Pe la vremea când Mihai Viteazul “pohtea ce-a pohtit” și a și înfăptuit sinteza sa
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
se înfiripaseră și îi puseseră și un nume curios de alde „Francisco de Goya”, numele celebrului pictor spaniol îndrăgostit de Ducesa de Alba, datorită careia a creat pe celebra și splendida lucrare „La Maja Desnuda”, care o prezintă pe ducesă întinsă lasciv goală pe un pat imaculat. Eu treceam drept negustor abil, avusesem norocul să trag, vorba românilor „un tun” răsunător... Importasem de la „Pharmaceuticals Division” zece tone de nilverm care valora peste un milion de lire sterline. De afacerea mea fulminantă
EU ŞI... BRIGITTE BARDOT de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351887_a_353216]
-
un bilețel: “E fetiță, ce zici să îi punem numele de Theodora?” Fusese ca o mână întinsă spre pace. Refuzată! Din acea zi, el începu să lipsească mai des, chiar și nopțile, fără să catadicsească să o mai anunțe. Stând întinsă în patul pufos, fără a mai aștepta semne de la el, povestea ore în șir cu copilașul, tot ce-i trecea prin minte, mângâindu-și pântecele din ce în ce mai rotunjit, prin care simțea zbaterea gingașă, ca de fluturi, a membrelor micuței. Îi plăcea
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
te sărut și aveți grijă de voi și dacă este nevoie de ceva sună-ne! - Ai fost destul de generoasă la plecare, sper să nu fie nevoie. - Bine, atunci vorbește și cu tatăl tău că stă nerăbdător lângă mine cu mâna întinsă să-mi ia receptorul de parcă nu azi-dimineață ai părăsit casa. - Bine mami, te sărut și ai grijă de sănătatea ta! - La revedere dragule, și imediat se auzi vocea sonoră de tenor a tatălui său: - Bună Mircea, am înțeles că ești
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
au jefuit toată țara, s-a întâmplat să meargă și prin locul acela. Un barbar l-a văzut pe bătrân că se uită pe fereastră, a scos sabia și a întins mâna să-l lovească; a rămas însă cu mâna întinsă și nemișcata. Cand ceilalți barbari au văzut această s-au minunat și s-au rugat de bătrân căzând la picioarele lui. După ce bătrânul a făcut rugăciune pentru el l-a vindecat și astfel și-au luat rămas bun de la el
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352398_a_353727]
-
scade rezistența biologică la boli. HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Științe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultură și sistemele ecologice pe regiuni întinse. Marea Inundație din Midwest (1993), de exemplu, a fost creată utilizând arme climatice. Reginald E. Newell de la M.I.T - Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriașe râuri de apă. Aceste “râuri
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂ TE IUBESC... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu brațe-ntinse, peste timp și vreme, Supusul rob... cuvântului de bine, Am pus iubirea noastră să te cheme, Să te iubec în taină... și-n destine. Cuvântului i-am spus, poem să cânte, In primitoare gânduri... de firesc, Rătăcitor prin duhul din
SĂ TE IUBESC... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352556_a_353885]
-
mamaia a răpit-o de la părinții ei, dispărând patru luni în locuri numai de ei știute și revenind în sat când ea a rămas însărcinată. A ținut o cârciumă la care multe dezmățuri s-au organizat. Avea pământuri bogate și întinse și mereu se lăuda că cernoziomul Bărăganului e cel mai roditor din toată țara. Călătoria pe Athos l-a schimbat radical. Nu mai voia să se întoarcă în țară și l-a rugat pe prietenul lui Dometie să-l tundă
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
început, întregul proiect trebuia să fie conceput astfel încât să asigure și cel de al doilea “win”. În viața privată, aplicarea conceptului «win-win» a dus la transformări radicale. Oamenii au început să vină unii în întâmpinarea celorlați nu numai cu mâna întinsă dar și cu conceptul clar: „Eu îmi doresc ceva de la acest om, ce pot să-i ofer în schimb?” Celălalt partener - gândind la fel - își aduce contribuția lui la preocuparea comună, astfel că, la urmă, câștigul ambilor parteneri a fost
CASTIGA) de RADU MIHALCEA în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350484_a_351813]
-
și când, avem senzația că nu reușim să vedem lucrurile așa cum ar trebui, și avem impresia, că totul se prăbușește peste noi de parcă ar fi sfârșitul lumii? Oare cum ne simțim când nu avem o mână care să ne fie întinsă, sau să ne cuprindă în brațe și care să ne spună un cuvânt de încurajare în acele momente? De un prieten adevărat avem nevoie oricare dintre noi, indiferent cât de siguri și de stăpâni am fi pe noi, sau ne-
PRIETENUL ... ÎNGERUL NOSTRU PĂZITOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350547_a_351876]
-
noul venit, șeful clinicii doi și el o personalitate remarcabilă în domeniul psihiatriei. - Nu, nu e nici o problemă... mă uit doar la chestia aceea verde, mi se pare destul de ciudată și nu-mi pot explica... Privirea colegului urmă direcția mâinii întinse și din gură îi ieși un sunet complet neacademic: hââhhh, uuăăă... Apoi rămase nemișcat și încordat. Nici pentru el nu era explicabil ce vedea. Încercă timid unele ipoteze, dar renunță imediat la ele când își dădu seama că sunt mult
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
o coloană și priveam fetele din jur. Roși țintea față pe care o dorea la dans și niciuna nu-l refuză. Avea un fel anume al lui manierat de a invita o fată la dans, înclinând ușor capul cu mâna întinsă dar cu ochii ațintiți asupra ei. Lăură venea rar la discotecă. Îl cunoscuse pe Roși prin intermediul unor prieteni și de atunci au fost nedespărțiți. În pauza mare, el traversa stradă de la Liceul de Filologie la noi la Nicolae Bălcescu, urcă
ROSI & LAURA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350647_a_351976]