19,547 matches
-
Ioan Holban E un drum, aproape obligatoriu în fiecare vară, de la Iași la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu "un pahar
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
Romanii, la rîndu-le, se mîndresc cu flota, a cărei organizare Ion Acsan o detaliază fără a putea, însă, cînd morți, cale de-o istorie, sînt plutașii și corăbierii ei, să-i mai deconspire secretele. Cel mai mare dintre ele este întoarcerea corăbierilor teferi, și cu chef de povești. Marinărești, de bună seamă. Din ce-a răsuflat din secret, la vremea lui, s-au scris Odiseea, legenda argonauților, Epopeea lui Ghilgameș, poveștile despre răul de mare al Ariadnei și atîtea altele, de
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
au rămas în umbra celor enumerate de către mine... - De pildă - Breviarul, în care ironizam regimul vorbăreț, palavragiu, în care am zugrăvit lumea ca o casă de nebuni și care, la fel ca Bibliografia generală se dorea o altă încercare de ,,întoarcere a brazdei". Apoi, așa-zisele note de călătorie din Răpirea lui Ganymede sau Ulise și Umbra. Călătoriile mele sunt anti-călătorii, căci am luat în derâdere călătoria ca drum de comerț particular, de bișniță, de afaceri. Volumele respective au fost precedate
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
istorisite care a prins atmosfera lumii unde-l târâse Dimitrie Cantemir, împreună cu ceilalți boieri moldoveni. Nu-l leg, Doamne ferește, pe cronicar, de Orwell. Să deslușim însă cu atenție textul următor: dar eu eramu bucuros c-au venit acela ceas (ale întoarcerii în țară) de-am găsit vreme să ies dintr-acel norod greu și cumplit. Că-s niște oameni foarte necredincioși acestu felu de oameni dintr-acele părți... Și după ce-am venit, încă și Șeremet mi-au dzis să mă
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
după ce-am venit, încă și Șeremet mi-au dzis să mă asedzu și va scrie la împăratul să-mi dea jalovanie și sate. Dar tot n-am primit, că este norod prea cumplit... Doi ani trec stăpâniți de obsesia întoarcerii, de speranța revenirii în locul natal. Nădejdea domnului - filozofează Neculce estimp - este ca săninul cerului și ca încetul mării: acmu este senin și se face nuor, acmu este mare lină și se face furtuna. Dacă experiența exilului i-a folosit la
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
veac de când - cu fericita expresie a Margueritei Yourcenar - timpul artistului a devenit eternitate. La sosire, de dimineață, am lăsat mașina în parcarea subterană a portului. Epuizați de atâta mers pe jos cu atenția solicitată în atâtea direcții, facem drumul de întoarcere cu metroul. E o experiență șocantă. După baia de frumusețe, veritabilă kaloterapie, de care ne-am bucurat întreaga zi, plonjăm acum în plin underground al unui veac în curs de dezumanizare. Barcelona a dispărut subit. Schimbăm trenurile, străbătând de la unul
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârșit isprăvi și a străbătut alte ținututi sau alte lumi? Oare copilăria fiului fără tată este fel de dureroasă și hotărâtoare ca prezența părintelui dominator care naște complexul oedipian? Ce înseamnă întoarcerea tatălui pentru fiul care se află în pragul maturizării? Toate întrebările s-au ivit după lectura a doua romane apărute anul trecut și care, într-un anume fel, se pot interpreta ca meditații implicite și explicite asupra legăturilor profunde și
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
află în pragul maturizării? Toate întrebările s-au ivit după lectura a doua romane apărute anul trecut și care, într-un anume fel, se pot interpreta ca meditații implicite și explicite asupra legăturilor profunde și complicate dintre părinți și copii: Întoarcerea acasă de Bernard Schlink (Editura Polirom, 2007, traducere de Herta Spuhn) și Un secret de Philippe Grimbert (Editura Trei, 2007, traducere de Mioara Izverna). Ambele romane sunt narațiuni la persoana I, au forma unor confesiuni ale personajului - narator, fiul unor
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
în 2004, a fost nominalizat pentru mai multe premii (Medicis, Femina, Goncourt), dar a fost distins cu premiile care confirmă succesul la publicul cel mai receptiv față de subiectul lui: Goncourt-ul liceenilor (2004), Premiul cititoarelor revistei "Elle" (2005), Premiul Wizo (2005). Întoarcerea acasă a apărut în spațiul german în 2006, la peste un deceniu după micul roman Cititorul care l-a propulsat pe Bernard Schlink între cei mai citiți autori ai sfârșitului de secol, aducându-i numeroase premii. Comparația între cele două
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
roman Cititorul care l-a propulsat pe Bernard Schlink între cei mai citiți autori ai sfârșitului de secol, aducându-i numeroase premii. Comparația între cele două cărți a fost inevitabilă, de cele mai multe ori parcă în defavoarea cărții recente. Eu cred că Întoarcerea acasă este un roman mai elaborat și mai rafinat, extrem de sofisticat în construcție și de o densitate maximă ca problematică. Ambele romane sunt best-seller-uri în propria țară și în lume, situându-se între cărțile cele mai bine vândute, cu ecouri
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
neștiut - fantasmă ce îi bântuie pe toți trei, ca și când s-ar materializa din energia psihică generată de vinovăția adulților și, datorită legăturii de sânge, l-ar lua în posesie chiar pe inocentul complet lipsit de apărare. Fiul în căutarea tatălui Întoarcerea acasă are mai multe chei de lectură: o interogație asupra vinovăției morale și intelectuale, o meditație asupra Dreptului ca mijloc de a regla cursul societății și mersul istoriei, o analiză a istoriei germane pe parcursul unei jumătăți de secol, din perspectiva
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
profitabile și demonstrează complexitatea cărții și o profunzime remarcabilă a scriitorului. Însă cea mai frumoasă interpretare a romanului mi se pare cea indusă de autor - o replică polemică a Odiseii homerice, un dialog cu scenariul mitic cel mai cunoscut al întoarcerii acasă, o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
și-a publicat amintirile din acele zile încrâncenate, mai întâi într-un volumaș Amintiri din luptele de la Turtucaia și apoi într-o carte ce ar merita mai multă atenție, Pirin-Planina, având profunde semnificații umane și remarcabile calități literare. Imediat după întoarcerea din război, G. Topîrceanu semnează de cîteva ori cu pseudonimul G. Struma. Mai mult, în poezia Cântec se inspiră dintr-un cântec bulgăresc, în realitate o poezie foarte cunoscută aparținând lui Liuben Karavelov: Frumoasă ești pădurea mea, din care a
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
câteva ore, ajungând până la Bansko, la începutul lui decembrie 1989. Ea m-a făcut să revăd cartea lui G. Topîrceanu și s-o înscriu și mai exact într-o geografie reală. Mă aflam deci efectiv pe urmele lui. Drumul de întoarcere va fi mai linear: de la Melnik la Sofia, în spitalul instalat în hotelul "Klon Evropa" și de acolo, prin Ruse, la Giurgiu. Dar să ne întoarcem la realitatea cărții și să ne lăsăm conduși de ea în spațiul geografic și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
câteva: La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Poemul invectivă de Geo Bogza, Scutul Minervei de Ion Pillat, culegeri de critică și eseistică aparținând lui Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu și iarăși Lucian Blaga. Revenind la actualitate, Liviu Grăsoiu apreciază volumul omagial întoarcerea învinsului - întâlnire cu Mircea Zaciu, alcătuit de Aurel Sasu și Mircea Petean, ediția critică G. Călinescu, realizate de Nicolae Mecu, excelenta carte de memorialistică a lui Florin Const. Pavlovici Tortura noastră cea de toate zilele, criticul pledând entuziast pentru acest
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
am avut -, martoră mi-e conștiința, ce am făcut - proporțional - am făcut mai mult decât alții cu posibilități însutit mai mari. Iartă-mă că am insistat asupra acestui capitol penibil. Dar am vrut o dată pentru totdeauna să lămuresc situația. La întoarcerea mea din Voiajul Viitor, pe care îl sper cât mai îndepărtat (va fi ceva mai lung!) îți voi face o scrisoare nudă de orice explicații. Va fi o Scrisoare adevărată, și pe care o aștepți și tu... Te îmbrățișează cu
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
scrînciobului toată lumea se răsturna: mașinile ajungeau pe crestele muntelui, caii în copaci și el, gimnaziastul intern, era cu capul în jos și cu picioarele sus, de parcă ar fi călcat pe cer; dar și de ce nu se putea elibera niciodată de întoarcerea încolonată în sala de mese. Sînt străzi înfundate, străzi care nu duc nicăieri, case cu porți în care intri într-un spațiu și ieși pe aceeași ușă la alt nivel, în alt spațiu. în povestirile lui, scrise cu o exactitate
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
și prin cunoscuții lui; să organizeze un samizdat românesc; să-l susțină pe Goma; să-i traducă și să-i mediatizeze pe onirici; să protesteze împotriva unui Ceaușescu atât de abil; să publice în "New York Times" un articol intitulat Imposibila întoarcere și să protesteze apoi în scris pentru că titlul i-a fost schimbat într-unul mai "tare": Romania: Where Thinking is a Crime. Înființarea revistei Cahiers de l'Est, cu preparativele și discuțiile contradictorii (între autohtoniși și sincroniști, cei de dreapta
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
lui Herr Direktor, cu misterele lui occidentale, în care se vorbește mult și se coc destule vrăji. Andrei Oțetea scrie un studiu despre teatrul lui Pirandello, genul de material "de mijloc", pe care, însă, formatul Vieții Romînești nu-l îngăduie. Întoarcerea la proză, dintr-un ciclu, Hanu-Ancuței (precizare de subsol) o desăvîrșește Sadoveanu, cu Cealaltă Ancuță. Critica lui Maiorescu, semnată de Vianu, e de pus deoparte, pesemne pentru altă lectură, în vremea cînd lunarele semănau mai mult a volume colective, de
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
în numărul pe care-l am sub ochi, memorialistica - o restituire, publicată de Bodgan-Duică, din gazetele secolului XIX, despre seara anului nou 1871, în care Eminescu toastează pentru Carol I - și rubricile permanente. Între ele, cronica teatrală a lui Arghezi, întoarcerea cronicarului la uneltele sale, între normalitate și război: "Mă reinstalez aici, după ani de hoinărie, în această rubrică de nimicuri poleite și de prestigii copilărești, între păduri de hîrtie și cetăți de carton. Spectator de vanități, măsurător de atitudini, vaccinator
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
preoți greco-catolici au asistat la botez. Alături de noi, martori ai tainei, au mai fost doi preoți catolici și chiar un protestant (ca botezul să aibă - după dorința lui Steinhardt - un caracter ecumenic), precum și domnul Paleologu. Eu am ales momentul: la întoarcerea "de la aer", când paznicii noștri - caraliii, cum le zicea scriitorul - erau mai ocupați și se producea mai multă agitație. Ceremonialul trebuia repede îndeplinit. Naș a fost ales un profesor și avocat, bun cunoscător de greacă și latină. (E vorba, scrie
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
ultimul joc, acela "în doi, în trei, în cîte-cîți vrei". Ce e ispita lui, altceva decît o glumă? Noi vrem să glumim/ Și să te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
o clipă, cu ceva esențial sau cu un fleac. Acolo, în acele rînduri sînt tușele majore a tot ce a fost important. De acolo se hrănesc amintirile care însoțesc un drum. De la lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește sau urlă ceva. Ce pot să păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile mele, în greul sau în sublimul vieții mele? Perfecțiunea literelor tipărite șterge tremurul ființei
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
ajunge la niște convingeri pe care Eugen Ionescu le deține de la bun început? Autorul eseului arată, pe larg, pendularea acestui "tânguitor sclipitor" (cu formula lui Noica) între cele două registre: al negației, mai mereu suculentă, mai rar consistentă; și al întoarcerii ei subite, în propoziții aproape disperate, înspre o problematică tensionată. Balansul acesta între ironie și implicare, detașare cordială și convulsii interioare, poate fi descoperit și la alți colegi de generație ai scriitorului: la Octav Șuluțiu, de pildă, cu crizele lui
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
piesele pe care le-a creat Manuel Pelmuș în ultimii șapte ani. în 2001, în Outcome, corpul nu era folosit ca instrument de exprimare, ci ca subiect în sine, pus în valoare de lumini și umbre, static, cu excepția unor scurte întoarceri ale capului și ale unor balansări mecanice ale brațelor, înainte și înapoi. în final, un cadru, decupat după forma corpului, se deplasa către acesta, încorporân-du-l ca pe o marionetă neînsuflețită. în 2003, în Punct fix, trei dansatori se mișcau pe
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]