1,754 matches
-
romanele anterioare, din anii 1990, naratorul romanelor lui Toussaint era autoironic, subtil dar arareori dramatic - ca Într-un fel de pariu orgolios cu sine, foarte masculin În același timp - Începînd cu Faire l’amour (Să faci dragoste, 2002), el schimbă Întrucîtva registrul și-și interiorizează mai mult descrierea. În ambele aceste ultime romane - Să faci dragoste și Să fugi! - este vorba despre iubire. Nimic din aceste iubiri nu este Însă Împlinit: iubirea, Într-un caz ca și În celălalt, este o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efectele - căci, cel puțin de data asta, suntem mai informați decât o parte dintre personajele în cauză. Impactul asupra spectatorului se explică tocmai prin această situație nouă, care produce o modificare a raportului obișnuit pe platoul de joc. Spectatorul domină întrucâtva platoul. El este stăpânul vremelnic al scenei ca teritoriu supravegheat, pus sub tutela privirii sale aflate de cealaltă parte a rampei: raportul publicului cu intriga se modifică, iar implicarea lui este diferită, sporește. Fără să fie nici sacră, nici profană
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
banal, meschin și ridicol. Absența premeditării și proporțiile flagrantului delict se află la originea acestei supravegheri neintenționate, aleatorii, cu rezultate derizorii de altfel, căci informațiile obținute pe această cale sunt inconsistente și lipsite de urmări importante: afectată nu va fi, întrucâtva, decât relația dintre soți, dar și aici lucrurile se vor aranja până la urmă, printr-un compromis acceptat de ambele părți. Nici unul dintre parteneri nu va ieși destabilizat, culpabilizat, abătut din drumul lui de această supraveghere; dimpotrivă, el (sau ea) va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
elementele, pe care noi deja le-am semnalat, aparțin vocabularului susținătorilor unei poziții care consideră orice mașină un simplu instrument, fie ea un calculator sau o spatulă pentru tort. Și totuși, ceva ca o alunecare se produce cînd mașina devine întrucîtva acel mod prin care omul se definește. De la prepoziția "cu", care caracterizează primele încercări ale lui Simon despre automatizarea deciziilor, făcînd mai ușoară sarcina celui care ia decizii, se trece la prepoziția "prin", care presupune ivirea unui nou om-mașină, sau
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
succesiv tehnologiile spiritului (1) și știința sau științele cognitive (2). 1. Tehnologiile spiritului Asistăm la o veritabilă revoluție a vechilor tehnici ale gîndirii. Teoriile informației și ale comunicării, practicile pe care imperiul comunicării le exaltă și le provoacă au răsturnat întrucîtva rațiunea obișnuită. Nu planurile în două părți, ale facultăților de Drept, sau în trei părți, ale facultăților de Litere, sînt cele care ne guvernează. Ele erau armele guvernanților de ieri, ultimele avataruri ale dogmaticii medievale, pe nedrept discreditată, care permitea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aspirația spre perfecțiune: Dacă aș fi eu Dumnezeu/ stăpânul rugăciunii bisericilor goale/ aș crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
numește ea, grâul, duminicile de pace, nopțile și vântul, bocetele sunt evocate fără nostalgie. Poeta este retorică și uscată: "Sus,/ sus sunt cu păsările,/ îmbrățișată de gravitație/ apropiind, depărtând/ pământul de inimă." Iat-o invocând cina de sub vișinul casei, reușind întrucâtva să creeze atmosfera de familie: "Cină/ sub vișinul casei/ mama, tata, pământul/ Luna venită din câmpuri/ cu fața-nverzită de grâu și pelinuri". Sentimentul dezrădăcinatului nu lipsește din acest univers ("Himera nisipurilor",1969). Nici cu poezia de dragoste nu reușește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mă ține/ îndepărtat prin limita trupească,/ de trupurile celelalte și divine./ Sunt bolnav...". În elegiile setei de absolut își reprezintă divinul sub forme geometrice, cum ar fi sfera sau punctul: "; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucâtva/ cu sfera,/ care are cel mai mult trup". Demiurgul este în afara spațiului și a timpului: El este înlăuntrul desăvârșit,/ interiorul punctului, mai înghesuit/ în sine decât însuși punctul". Totul este neputință și necunoaștere, din cauza frânelor transcendentale " Însă el, care știe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însăși definiția tare a culturii. A crede într-o bună dezvoltare a culturii în condițiile în care societatea, în ansamblul ei, pătimește înseamnă a nu vedea legătura organică ce trebuie să se dezvolte între cultură și civilizație. Ideea este salvată întrucâtva prin celălalt sens al ei, acela al sprijinului pe care cultura poate să-l ofere în momente de restriște. Însă și aici ruptura între mental și social introduce o notă falsă. * Citesc Jurnalul de la Păltiniș! Abia acum, spre rușinea mea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
semne, am putea considera că bătălia se dă în fond doar pe marginea sensurilor propuse de fiecare sistem. Aceste rânduri stau și sub semnul lui metron, fiind bântuite de grija pentru o anumită formă a măsurii, vizibilă în cuvinte precum: întrucâtva, oarecum etc. * Cine stabilește cuprinderea domeniilor binelui și răului, acela are puterea. Riscul oricărei doctrine morale este să fie aservită puterii sau să o întroneze. Orice axiologie instaurează ierarhii, ceea ce înseamnă raporturi de subordonare, adică de putere. Îmi va reține
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ca și cum schimbările din casa lor ar deruta Moartea în privința domiciliatei. * Dorința de succes este în bună măsură efectul ideologiei progresului. * Sintagma "cei 7 ani de acasă" poate fi lesne înțeleasă prin intermediul conceptului de memă: este o modalitate de transmitere culturală, întrucâtva asemănătoare celei genetice. * Greșeala căreia îi cădem victimă deseori e să vedem în copilul nostru un alt eu; unul mai bun care să ne răzbune toate neîmplinirile noastre. Am vrea să regăsim în propriul copil varianta noastră îmbunătățită, fără a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul - formulat într-un interviu - e că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi de aramă” ca pe toți proletarii 5). Orientarea sa antiburgheză e întrucîtva surprinzătoare, fiindcă el însuși făcea parte dintr-o familie de mici burghezi, ba chiar a celor mai antipatici dintre aceștia: a băcanilor 6). La data la care își publică „Serenada muncitorului”, la noi, o asemenea orientare încă mai scandaliza. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pictor itinerant: Schulhofth. E de mirare însă că n-au făcut același lucru și pentru copiii lor. Și mai surprinzător e că nu i-au dus pe aceștia la fotograf. Fotografia e un lucru destul de tîrziu în familia poetului. Caz întrucîtva rar, el n-are nici una de copil, de licean ori de student. Sau nu le-a păstrat. Prima e de la vîrsta de 38 de ani, cînd era funcționar la București. Un medalion, format carte poștală, a fost reprodusă în mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate a lui G. Bacovia. Părul, discret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi fost o pustnică sau o arcadiană, dar să trăiești la Paris sau în orice altă metropolă timp de mai mult de șase decenii ar fi fost de neconceput. Retragerea lui Yourcenar alături de iubita ei într-un loc înghețat și întrucâtva pustiu este o parte a succesului ei ca scriitor și explică într-un fel relația sa cu puternicii patriarhi din trecut și prezent Hadrian, Zenon, Piranesi, Thomas Mann, Mishima care de asemenea s-au retras și s-au izolat, și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fie permanent pe drum, fără o adresă stabilă. Dar cartea nu a fost un succes. Intriga era plină de defecte și, cu toate că Marguerite a publi-cat-o mai târziu, a considerat-o o gafă monumentală 35. Chiar și în această lucrare bazată întrucâtva pe o experiență personală Michel aparent curtase o asemenea Euridice, și Marguerite a încercat să afle tot ce se putea despre ea i-a modificat sexul, transformându-se ea însăși în bărbatul fictiv. Marguerite găsise câteva voci, în principal imitându
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
În mințile cititorilor săi, mai mult decât cei doi protagoniști ai săi erau îmbinați. Distanța dintre autor și persoanaj de asemenea se micșorase. În ciuda protestelor ei ulterioare, după 1968 prăpastia dintre ea și aceste persoanje părea să se fi redus întrucâtva. Mulți cititori aveau un sentiment stăruitor că fusese măgulită să creadă tot timpul că ea era Hadrian, acum ar putea fi tot atât de bine și Zenon. Sentimentul, care se adunase de pe timpul publicării Memoriilor lui Hadrian în 1951, că ea de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
politice există tendința de a adopta norme similare. După cum se știe, e aproape imposibil ca două sisteme politice să se situeze exact în același punct în spațiul tridimensional; în plus, din moment ce până și cel mai stabil sistem politic poate varia întrucâtva în ce privește normele pe care le reprezintă, există mici variații în timp și spațiu. Totuși, putem vorbi de grupe de sisteme politice, întrucât asemănările în cadrul unei grupe sunt mai izbitoare decât micile diferențe între sistemele ce o compun. Două exemple binecunoscute
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
putere; ele oferă forțelor armate un sprijin mai larg decât le pot asigura militarii înșiși. Astfel, în timp ce configurația instituțiilor și grupurilor în sistemele populiste este hibridă și duce la conflicte interne grave, configurația instituțiilor în sistemele politice autoritare inegalitare este întrucâtva artificială. Grupările tradiționale constituie sprijinul regimului, dar sunt de obicei prea slabe. Armata încearcă să umple acest gol, în timp ce birocrația are un rol foarte important în procesul de luare a deciziilor la nivel public. Ca rezultat, configurația instituțiilor tinde să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Și nu este clar în ce mod pot fi evaluate aceste interconexiuni. Ca o primă soluție, în literatură au fost sugerate două criterii: nivelul diferențierii structurale și gradul de autonomie structurală (Almond și Powell, 1966: 306-14). Primul criteriu se aseamănă întrucâtva ideii de diviziune a muncii, care, de la Durkheim încoace, a fost privită ca o caracteristică a societăților "avansate" (Durkheim, 1964: 39-49). Dovezile empirice sugerează într-adevăr că există o diferențiere mai mare a instituțiilor și grupurilor în societățile mai puțin
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
utilizat, ceea ce a contribuit fără îndoială la încetinirea analizelor (Blondel, 1987: 124-36). În privința culturii se poate trage o concluzie similară. Și cultura adoptă un număr mare de "trăsături", care au fost identificate doar treptat și ale căror interdependențe sunt încă întrucâtva obscure. Ca și personalitatea, cultura variază în timp; dar apare o complicație și mai mare: în timp ce un individ poate fi cel puțin observat și supus la diverse teste care să ne ajute să descoperim personalitatea fundamentală, astfel de facilități nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu succes o varietate de politici și să exercite o atracție substanțială. Mișcările sociale s-au bucurat de o recunoaștere semnificativă, în special în vestul Europei și în America de Nord, în contextul cererilor și chiar al "revoltelor" unor "minorități" până atunci întrucâtva dezorganizate. Mișcarea studențească de la sfârșitul anilor '60 a fost una din primele manifestări ale acestei tendințe; dar au existat și mișcări feministe, mișcări ale negrilor din Statele Unite și mișcări ecologiste. După cum se știe, ele nu erau complet noi mișcări de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
noțiunea de "mișcare" cuprinde o dublă realitate, aceea a unuia sau mai multor grupuri centrale și aceea a ariei mai largi a sprijinului. Grupurile centrale din aceste mișcări pot avea forme de organizare mai puțin rigide, mai puțin birocratice și întrucâtva mai deschise decât grupurile de interes "convenționale", dar lucrurile nu stau neapărat astfel. În orice caz, aceste entități centrale trebuie măcar să aibă o oarecare organizare, deoarece altfel mișcarea își pierde forța. În același timp, grupurile centrale beneficiază de sprijin din partea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
concurente. Organizațiile dependente care au fost alcătuite în acest mod au avut deseori succes și și-au extins influența dincolo de cercurile celor cu adevărat credincioși. Relațiile clasiale s-au dezvoltat mai târziu, într-un moment când multe societăți industriale deveniseră întrucâtva asociative, iar forța grupurilor de clientelă sau religioase slăbise puternic. Relațiile clasiale au dus încă de la început la formarea unor organizații structurate, sindicatele; dar sentimentele comunitare au continuat să joace un rol. S-a vorbit adesea de aspectele fraterne și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mari decât cele ale vânzătorilor; sindicatele americane au fost totdeauna privite ca având un caracter mai "asociativ" decât cele europene; iar loialitatea de clasă care caracterizează sindicatele europene a decăzut în mod vizibil o dată cu ascensiunea "asociaționalismului" (Taylor, 1989: 71-95). Dezvoltări întrucâtva similare au loc în sistemele politice impuse care sunt bine structurate. Rețelele de organizații dependente existente în aceste sisteme tind să obțină cel puțin o oarecare autonomie de-a lungul timpului, deoarece, adeseori, regimul nu poate împiedica total apariția cererilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]