2,517 matches
-
loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată gama de Întrupări ale mitului, arhetipului, simbolului, reprezintă În fond niște modalități ale sacrului non religios” ( (25). Argumentele de mai sus, constituie un temei suficient pentru a afirma că se poate vorbi de existența a două varietăți de sacru: prereligios și postreligios. „În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se mulțumește cu înțelegerea și lasă astfel faptul deschis unei interpretări care se multiplică prin varietatea actelor înțelegerii. Coerența lecturii respective contează, o lectură care nu limitează categoric, ci doar propune. Dacă citesc de pildă Suplicantele lui Eschil interpretîndu-le ca întrupare a variantei proaste, negative, a devenirii întru devenire (refuzul feminității ca procreare, deci ca intrare în devenirea bună întru devenire), simbolizată prin reiterarea nesfârșită a gestului de umplere a butoaielor fără fund - propun o interpretare-înțelegere, care e doar o limitație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-am însușit doar, ci l-am restituit culturii dîndu-i înțelesul meu, uneori poate chiar exagerând, îmbătat să-mi văd gândul peste tot. (Cineva îmi reproșa, pe bună dreptate, că e poate prea mult să văd în cele trei fete întrupări ale modelului ontologic "individual - determinații - general".) În orice caz, când o să ajungi la astfel de restituiri, ideea ta n-o să mai fie "în", ci "întru"." Luni, 1 octombrie 1979 Mi-am terminat capitolul cu paradigma sculpturii ca simbol specializat pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan speculativ, înseamnă că ființa are trei angajări: întrupare a realului, animare a realului, transcendere a realului." Sâmbătă, 26 ianuarie 1980 " Am să vă spun astă-seară povestea pe care am intitulat-o "Uite Koch! Uite Koch!". Aveam 26 de ani când am trecut prin operația în urma căreia am rămas
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie dobândit prin "crimă". În lumea spiritului, "crima" - dorită de ambele părți și prevăzută ca act obligatoriu în orice scenariu paideic - devine cea mai înaltă formă a afirmației, conferind victimei un moment de supremă beatitudine și acordîndu-i, prin această nouă întrupare, prilejul unei alte vieți. Neputința înfăptuirii acestei "crime" sau șovăiala o vor face, dimpotrivă, să sufere, și ea își va da sufletul cu un oftat de ușurare când lovitura care părea să întîrzie se va face în cele din urmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerinaj, în care cel ce se duce și vede este locuit de credință, și o plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tresărit de bucurie la citirea acestor cuvinte și au esclamat: iată un om. Apocaliptica claritate al acelui articol, stilul cel corect și ușor al iluminatului necunoscut l-au făcut pe învățatul chinezesc să creadă că acest român este o nouă întrupare a lui Budha. Se aude chiar că mai mulți budhaiști din Honolulu au hotărât să facă o călătorie până la Pitești, ca să afle în sfârșit acel scop oarecare, celor mai mulți necunoscut și pe care redactorul Salvărei îl cunoaște atât de bine. Tot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca pentru orice om lucid. Pentru devenirea mea sunt un om mort. Nu am cu adevărat pe nimeni, nu am decât gălăgia voastră muribundă, de care-am fost întotdeauna scârbită și pe care acum trebuie s-o urăsc... acum la întruparea sfârșitului. (Herrmann suspină) DOAMNA WURM: Dar dumneavoastră sunteți o adevărată señora... ca mine, chiar dacă dumneavoastră sunteți bogată și cumva cultă. Dar le cam beți... și le fumați... și ați îmbătrânit. Eu nu beau, bineînțeles că nu fumez și am îmbătrânit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mare circulație în Evul Mediu.498 Stareța se referă frecvent la martir ca fiind „micul copil”, iar pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos”, atrăgând astfel atenția asupra umanității Fiului lui Dumnezeu, ca modalitate de a face mai accesibilă taina întrupării divinității pentru a oferi lumii salvarea din robia păcatului. 499 Istorisirea dobândește și semnificații alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mare circulație în Evul Mediu.498 Stareța se referă frecvent la martir ca fiind „micul copil”, iar pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos”, atrăgând astfel atenția asupra umanității Fiului lui Dumnezeu, ca modalitate de a face mai accesibilă taina întrupării divinității pentru a oferi lumii salvarea din robia păcatului. 499 Istorisirea dobândește și semnificații alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cataliza - tranzitele lui Pluto. Mutațiile profunde pe care le reclamă această din urmă planetă sunt actualizate și amplificate. Dacă tranzitul este disonant, avem de-a face cu amplificarea angoasei, dar deopotrivă, prin Jupiter, și cu o mai mare posibilitate de „Întrupare” concretă a tranzitului. Dacă Jupiter și Pluto sunt În aspect celest armonios, efectul depinde de planeta care formează tranzitul. Dacă e vorba de Jupiter, Pluto face ca efectul lui să fie mai profund, iar trăirea sau evenimentul să fie Însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
în perioada 1909 - 1912. Iată cum relatează acest periodic importanța construirii celui dintâi monument a lui Cuza Vodă în satul Grivița, județul Tutova: „Între școală și biserică ‐ cele dintâi instituții ce contribuie la luminarea și moralizarea unui popor - se află întruparea recunoștinței pentru Acel ce prin mărețele Sale fapte ne‐ a învrednicit să ajungem aceea ce suntem astăzi: un popor tare puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al Marelui Cuza Vodă, do mnul iubitor al țărănimii, se
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Răianu; D. Mironescu scrie la pagina 8: „În dragostea sa d e țărani, iubea și onora pe toți binefăcătorii lor” Același periodic relata: „Între școală și biserică - cele dintâi instituții ce contribuiesc la luminarea și moralizarea unui popor - se află întruparea recunoștinței pentru Acel ce prin mărețele sale fapte ne‐a învrednicit să ajungem ceea ce suntem astăzi: un popor tare, puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al marelui Cuza Vodă - domnul iubitor al țărănimii - se ridică 369
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
răspunsul neputincios la vechi neputințe, la ambiții niciodată atinse. „Ah, cum de n-am purificat această țară cu mâinile mele; n-aș mai fi obligat să accept astăzi pentru ea blestemul”. Și, din nou, Marele Păcat, blestemul metafizic Își găsește Întruparea În câțiva dintre cei care i-au făcut viața un infern: Cât despre La N.R.F. ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști timizi, de pioni francmasoni, se va zbate mizerabil. Gallimard, lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o revelație și alta. Poetă ca structură (deși posteritatea avea să o descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit. Dar nu poți s-o iei de la Început În fiecare secundă, ci trebuie să judeci după ceea ce e mort
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
denumi etapa fantasmatică a spiritului creator, oscilând la granița dintre imaginar și realitate - ori, În terminologia lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai complex din viața jurnalului intim, pentru că „stadiul precizării ideilor” necesită o sumă de operații mentale de o mare delicatețe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând-o împreună cu voi, dar cu o înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară. Trebuie să o cunosc. Datorită Întrupării mele și Botezului vostru, nu există altă cale - dacă sunteți de acord”. Aici trebuie notate două lucruri: valoarea atașată acceptării voluntare și insistența asupra participării, solidarității, identificării. „Dacă sunteți de acord”, spune Domnul, Iuliei. Hristos, protomartirul, a mers voluntar la
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
sau Morgante Maggiore al lui Pulci, dar mai ales din Baldus (1517) al lui Girolamo Teofilo Folengo, poem eroicomic scris într-o latinească de bucătărie. Rabelais prețuise întotdeauna opera lui Folengo, "opus maccaronicum, de la care a împrumutat ideea unui personaj, întrupare a șireteniei, Panurge. În cartea a IV-a, întreg episodul cu Dindenault, neguțătorul de oi, este adaptat după poema macaronică", cum scrie Zoe Dumitrescu- Bușulenga. În general poemul eroicomic italian îi este familiar autorului francez, așadar asimilarea motivelor s-a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
surclasându-l, pe medievalul memento mori (adu-ți aminte că vei muri), sens către care converge și caracterizarea pe care naratorul i-o face lui Pantagruel în capitolul al II-lea din Cartea a treia, unde-l descrie drept "o întrupare desăvârșită a bucuriei de a trăi". Tot ca o antiutopie în sensul recâștigării importanței omenescului este în general privit și fragmentul arhicunoscut al expediției pe care naratorul, Alcofribas Nasier, o întreprinde în gura lui Pantagruel din capitolul " Cum a adăpostit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sau culturală trebuie să fie un joc abil unde valoarea nu este doar un scop (o finalitate), ci și mijlocul sau calea, adică acele piese abstracte (structura de profunzime a sistemului mental abstract al interlocutorilor). Materializarea valorilor-mijloc se realizează prin întruparea acestora în obiecte-semn, proces care, în semiotica socială, poartă numele de multimodalitate (Kress, Van Leeuwen 1996, 2001, 2006; Van Leeuwen 1999, 2005). Ideea centrală a semioticii sociale (Hodge, Kress 1988; Kress, Van Leeuwen 1996, 2001; Van Leeuwen 2001, 2005; Iedema
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
3.b. Imagologie socioculturala (auto)percepția românilor Am menționat în "Spre o semiotica socială" că atât imaginea, cât și imagologia au în structura de profunzime noțiunea de valoare care trebuie interpretată nu doar ca scop, ci și ca mijloc, prin întruparea mentalului colectiv al interlocutorilor în obiecte-semn cu un caracter persuasiv. Aspectualizarea durativa a unui sistem de valori specific unui spațiu sociocultural se obține prin recursul la memorie, adică la ceea ce [...] da omului sentimentul de continuitate a eului de-a lungul
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
să înțelegem cum lumea exterioară (starea de lucruri corupția) se transformă într-un tot semnificativ. După cum am văzut, configurațiile iconice oferă un simulacru modal unde subiecții suferă o anume sciziune imaginara prin diviziune actanțială. "Descompunerea trupeasca" a politicienilor corupți și întruparea lor metaforica în corpurile insectelor/ animalelor constituie un argument puternic pentru prezența unui simulacru pasional alături de un simulacru modal, cel dintâi dezvăluind "o intersubiectivitate la nivel epistemologic, cănd subiectul tensiv se scindează în altul, internalizându-și celălalt corp că intersubiect". Cele
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]