1,856 matches
-
susține capătă pe dată putere de viață și de moarte asupra noastră... Se întrerupe brusc văzând că soțul își trage pe el o cămașă. — Unde te duci? întreabă surprinsă. — Să-l chem pe Parthenicus, răspunde bătrânul principe. Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aștepți? Tinerețea și emoția din ochii lui albaștri o făcură să pornească. Se ridică În picioare și ieși din cafenea și ajunse lîngă ea, chiar În momentul În care Kay se afla lîngă ușile batante ale cinematografului. Scoase inelul din Învelitoarea de pînză din buzunar și abia atinse brațul lui Kay... Nu i-a trebuit mai mult de un minut. Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea În extaz. Se așeză și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tine, Pearce, vrei? zise el. Adică, dă-mi voie să Împart patul cu tine. Și cînd Duncan nu răspunse, el adăugă cu simplitate: Războiul ăsta blestemat mă face să nu suport să stau singur. Așa că Duncan dădu la o parte Învelitorile lui și se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altceva În jur. Găsi ceva ce semăna cu un prosop de baie, dar era Îmbibat de apă și plin de funingine. Îl aruncă; apoi văzu o pernă: umplutura ei din păr de cal se risipise printr-o gaură din catifeaua Învelitorii. O puse Într-o parte a fetei, acolo unde credea că marginile ascuțite ale molozului ar putea s-o taie sau s-o apese. Fata nu băgă de seamă. Se uita Încă o dată În jur. — Ce-i aia? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pricep. Chrissy se așeză, desfăcu ambalajul și mâncă încet batonul. La final, își privi cu atenție degetele. Da, erau murdare de ciocolată. Se va duce la baie să se spele. Și dacă tot se duce până acolo, va arunca și învelitoarea în vasul de toaletă, ca să nu afle mama ei. Era o „eliminarea a dovezilor”, despre care aflase din emisiunea aceea de pe CSI la care părinții ei nu o lăsau să se uite, dar pe care, din când în când, reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de peste 300 de ani, de unde folosirea adjectivului „clasic” de către autor. (n.t.ă material pe bază de fibre de polietilenă de densitate ridicată, înregistrat sub acest nume de compania DuPont, și care este utilizat pentru a fabrica diferite costume sau învelitori. Prezintă avantajul că nu permite infiltrarea lichidelor. (n. t.ă Lanț faimos de săli de fitness, răspândit în mai multe țări de pe Glob, dar la origine din California. Prima sală a aparținut lui Joe Gold, de unde și numele companiei. (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
patul lui Cervenko în vârful picioarelor. Căpitanul, foarte palid, cu fața în sus, avea ochii verzi țintiți în tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau uscați, cu pielea lucioasă, întinsă pe oase, și atât de albă, că barba cafenie, resfirată peste învelitoarea sură, părea neagră. În ochi îi ardea o lumină cu pâlpâiri de suferință și exaltare și umilință, ca niște tainice respirații sufletești. Bologa se opri la vreo trei pași de pat, dar bolnavul nu întoarse privirea spre dânsul, parcă n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o punguță pentru tutun și o pereche de mănuși de oraș. Mă întreb ce-o fi făcut cu acele mănuși de culoarea somonului, dintr-o țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de a se uita la ele fără să-i vină a crede. Nu știu ce s-a ales de Fracasse: a murit, a rămas schilod sau a scăpat teafăr la capătul celor patru ani. În orice caz, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
BBC2, în miezul nopții, la documentare despre condițiile din închisorile din lumea a treia. Tom era ușor de influențat. —Ruleta rusească, am explicat. Și, că tot suntem la subiectul ăsta, sper că nu i-o pui lui Alice fără vreo învelitoare din plastic pe paloșul tău de porc. S-a auzit cum trage adânc aer în piept. Apoi a zis: —Sam, nu tolerez să vorbești în felul acesta despre Alice... Vrei să spui că nu ți-a văzut șarpele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu-i destul de mare. Îi și spun. Ea nu pricepe. Se ghemuiește lângă mine, dar numaidecât zice că varvarii de țânțarii intră pe-peste tot, și prin față și pe dedesubt; zice că suntem prea mulți, doi, pentru o singură Învelitoare, așa că să fim numai unul - din pricina țânțarilor-varvarilor. Zice că, mai Întâi, să mă așez la ea În poală; după aceea zice să mă ridic oleacă: i se boțește rochia. Eu mă ridic, ea retrage frumos poalele, ca să nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am recunoscut toate mângâierile gingașe cu care mă copleșise altădată. Nu a îndrăznit să mă privească și a murmurat : "Dora !" și apoi, parcă rușinat : "Mino-dora !" Am înțeles că în fetița adormită te regăsise mai întâi pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se simtă străină. Se plimbă pe covor de colo, colo. Cu câteva ore mai înainte se plimba la fel, terorizată de durere. Fereastra acoperită cu viță de vie filtra cu sărăcie căldura solară. Se întinse pe canapea, trase peste ea învelitoarea pufoasă. Mai filtră critic de câteva ori aspectul încăperii, între o deschidere și alta a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat și, fără să știe în ce fel, privirea îi căzu pe o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi un plic albastru, unul dintre plicurile lor, scos cine știe cum din sertare, poate chiar plicul pe care ea refuzase să-l citească, se aplecă apoi renunță să-și mai ducă gestul până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o pe Ela aici și du-te unde-ți e treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o membrană subțire, translucidă. — Scuză-mă că te-am întrerupt, am spus eu. S-a făcut târziu și... O lacrimă mare i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă și-a croit drum, restul s-au revărsat nestăvilite. Naoko și-a pus ambele palme pe dușumea, s-a aplecat puțin în față și a început să plângă cu sughițuri, poziția ei aducând cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbesc, dar n-am primit nici un răspuns. Am rămas multă vreme cu privirile ațintite pe umerii ei goi, dar până la urmă mi-am pierdut orice speranță și m-am decis să mă scol. Pe jos rămăseseră de cu seară discuri, învelitorile lor, paharele, sticlele goale de vin și scrumiera. Pe masă trona jumătate din tortul deformat pe care îl adusesem. Privindu-le, aveam senzația că timpul s-a oprit în loc. Am luat lucrurile de pe jos și am băut două pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a timpului, fie putreziciunea trecutului se infiltra În prezent. Porțile interioare ale timpului așteptau să fie desferecate. Pentru a le ține Închise și a păstra totul În ordine, mătușa Banu a scos Sfântul Coran pe care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle, Într-un sertar al noptierei. L-a deschis la Întâmplare și a citit: „Sunt mai aproape de tine decât vâna gâtului“ (50: 16ă. — Allah, a oftat ea. Ești mai aproape de mine decât vâna gâtului meu. Ajută-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-n beci. La rugăciune, care-i chiar când Își culcă păpușa, am bunghit-o că-i ardea gleznele dă la mâini ș-avea neștiri și spăimi. D-acu o furgăsea frixoanele, așa c-am rugat-o să să pitească iar dedesubtu Învelitorii și i-am lunecat pă gâtlej o fiertură dă izmă. Ca să tragă În liniște la aghioase, noaptea aia știu c-am vegheat-o la capu dă la pat, culcat pă covorașu dă palmier. Bibilica s-a trezit timpurie, Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
funerare ca un labirint fără capăt. Dincolo de răspîntie, un pod de lemn trecea peste un canal. Stîlpii lui albi, din care ploile spălaseră orice urmă de rășină, erau netezi ca piatra ponce. Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile pe scîndurile vechi. Doamna Hug și perechea de englezi ședeau În partea din spate a camionului, umbrele lor Întinzîndu-se peste rîndurile albe ale orezăriilor pustii. Jim alungă muștele de pe fața doctorului Ransome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13. În anul șase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat, și iată că fața pămîntului se uscase. 14. În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot. 15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, și i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar, și să nu ceri camătă de la el. 26. Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; 27. căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv. 28. Să nu hulești pe Dumnezeu, și să nu blestemi pe mai marele poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]