4,565 matches
-
trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum, tot mai aproape și tot mai mare. M-am Îndepărtat de șine și m-am uitat la lac, la cele două magazine și la adăposturile pentru bărci, la docurile lungi care Înaintau mult În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după aia toate dispărură, iar noi traversam rîul Bear și erau doar nodurile de cale ferată, șinele alergînd În spate, bălĂrii care creșteau pe lîngă ele și nimic la care să te uiți ca să-l ții minte. Acum, cum mă uitam de pe platformă, totul era nou - pădurile păreau noi, ca toate pădurile pe care nu le știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scaunele de pluș și tata Îi mătură cu un ziar. Trenul porni și eu Încercam să văd orașul prin fereastra deschisă, Însă nu prea aveai ce vedea, erau doar lacul, niște fabrici și o șosea frumoasă care se Întindea lîngă șine. Pe malul lacului erau multe mormane de rumeguș. — Jimmy, nu-ți scoate capul pe geam, Îmi spuse tata. M-am așezat la loc. Oricum nu prea aveam ce să văd. — În orașul Ăsta s-a născut Al Moegast, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sărit pe fereastră, spuse unul dintre mecanici. Fiți cu ochii pe bărbatu’ Ăsta, spuse detectivul și deschise ușa care dădea spre platformă. Eu am trecut de partea cealaltă a rîndului de scaune, ca să mă uit pe geam. De-a lungul șinelor se Întindea un gard. După gard Începea pădurea. M-am uitat În sus și-n jos. Detectivul trecu În fugă. Apoi trecu Înapoi. Nu se vedea nici urmă de om. Detectivul reveni În vagon și deschiseră ușa. Nu se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi de făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai văzut cînd a sărit pe fereastră? — Sigur. Adică l-am văzut imediat după ce a aterizat pe șine. — Și l-ai recunoscut? — Nu, nu l-am recunoscut din prima. Cum crezi că l-a Înjunghiat, doctore? — Trebuie să-i fi sărit În spate. — Da’ de unde o fi făcut rost de cuțit? — Habar n-am, spuse tata. — Și prostu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea armătura de fier; tata tocmai se urca În patul lui. — Jimmy, dormi? — Nu. Unde sîntem? — Intrăm În Canada. Dar pînĂ dimineață trecem de ea. M-am uitat pe geam ca să văd Canada, dar nu vedeam decît curțile de pe lîngă șine și vagoanele de marfă. Apoi ne-am oprit și doi bărbați cu felinare au bătut În roți cu niște ciocane. Nu vedeam nimic În afară de bărbații Ăștia care se ghemuiau lîngă roți și de vagoanele de marfă din față, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
adus două cafele, bucătarul s-a așezat și el În fața noastră. — Ați fi dispus să mai Împărțiți un exemplu din acea atenție? — SĂ trăim, spuse George. Trebuie să ne-ntoarcem În vagon. Și, cum mai merge treaba cu căile ferate? — Șinele sînt solide. Cum mai stau lucrurile pe Wall Street? — Urșii Împung puternic din nou. N-aș vrea să fiu În pielea unei doamne urs astăzi. — Eu mi-aș pune banii pe Cubs. The Giants sînt prea mari pentru liga asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea cum să fie așa interesat de ele; adevărul este că era foarte gelos. Când aveam vreo zece ani, am primit un trenuleț de jucărie absolut grozav, iar Barney a venit cu niște prieteni ai lui și au pus pe șine alte jucării mai vechi să deraieze trenulețul, ca să se distreze pe seama mea. Bineînțeles că l-au stricat, iar Barney s-a făcut că nici nu mă vede când eu m-am înfuriat - așa de tare m-am supărat atunci, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguranță mașinală. Pe urmă se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva vagoane, și acelea aproape goale. În afară de câțiva noi prefecți, doar niște ofițeri și negustori au cutezat să mai părăsească Bucureștii. Mecanicul era instruit să conducă garnitura cu mare atenție, pentru că circulau zvonuri că țăranii ar avea intenția să ridice șinele și să oprească trenurile, ca să întîrzie sosirea trupelor în regiunile răsculate. Numai Titu Herdelea își păstrase seninătatea. El era ferm convins că toate știrile cu tulburările țăranilor trebuie să fie mult exagerate. Observase că în România oamenii nu cunosc decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învolburând praful sub burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al lui Nostromo începu să se încline încet, Trecură mai multe minute până când se auzi un bâzâit regulat pe pupitrul navigatorului. ― Iată-l, îi informă ea. Exact unde trebuia să fie! ― Bine, (Dallas se aplecă către consolă.) Pune-ne pe șine și să fim gata de acostare. Instrumentele își fredonară muzica lor pe măsură ce remorcherul își ajustă cu precauție poziția în raport cu muntele de metal și plastic. Ripley împinse un comutator. Nostromo, cu pupa înainte, înainta lent spre masa greoaie a rafinăriei. ― Poziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
albe, profilați pe cerul roșu ca flacăra, fumând și discutând liniștit. Departe, zidurile uriașe, de cărămidă roșie, cu geamuri negre de funingine, ale unor ateliere părăsite încă de pe atunci. Era pe undeva pe lângă unde locuiam pe acolo, și văd niște șine de tren care reflectă cerul roșu dar nici un sunet, nici un miros nu pot asocia acestui film enigmatic. M-am apropiat de cei trei bărbați și i-am privit, dîndu-mi capul pe spate. Mi se păreau imenși, le veneam până ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei până noaptea, când adormeam. Ni s-au întîmplat multe lucruri ciudate în timpul drumurilor spre casa ei. Într-o noapte senină ca un cristal, trecând prin piața Galați, priveam amândoi luna plină, care răsărise deasupra stației mașinii 40 și aurea șinele de tramvai. Vorbeam despre lună, ea îmi spunea că într-o excursie la munte, cu câțiva prieteni, se simțise atât de singură încît îi venea să mănânce literalmente luna. "Dar știi cum? Literalmente!" Bineînțeles că am simțit un fior de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație de toropeală; în spatele remorcii, dacă te suiai acolo, puteai vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu gări cu ceasuri rotunde și locomotive cu aburi, gări mirosind mereu a cocs, usturoi și păcură, gări din care se preling șine încălecate, dispărând pe sub viaducte și pasarele și, inevitabil, "pe sub podul Gram". Bucureștiul cu depozite de lemne și fabrici de bobine și abatoare și puturoasa fabrică de săpunuri Stela, cu țesătoriile Donca Simo, cu străzile Julius Fucik, Olga Bancic, Ilie Pintilie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci care mergea fără șine, da mai bine să nu te fi suit, că da tot în gropi, de-ți ieșea sufletu din tine. Știe ea cum e cu tramvaiu, știe, e bucureșteancă get-beget, da ăștia noi, d-acu, care a umplut Bucureștiu, ăștia nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot corpul ceva. Ceva care o furnică, o gâdilă. Ca o gâdilătură simte în corp spaima de camionul care a dat pe neașteptate colțul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic ; atunci tăcea ca mormântu. Sună. Sună apăsat, se oprește și pe urmă sună iar. Apasă pe butonul îngălbenit al soneriei și aude sunetul lung cum se întinde până la camerele de sus ; cum trece pe deasupra scării înalte de lemn, cu șină de fier pusă în marginea treptelor. Stă un timp și pe urmă sună din nou. Parcă s-aude un foșnet înăuntru, parcă se aude pași. Casa veche, mobila veche, toate troznește. Troznește și parchetu, chiar fără să te miști, chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu curu-n sus, care nu deschide, care nu-mi dă niciun pahar cu apă... Ce-s io, nu-s și io om ? N-am avut prăvălie-n Coriolan, de venea clienți de peste tot, și de pe Sabinelor, și de dincolo, de peste Șină, și care cum venea pleca încărcat ? Și la câți am dat pe datorie, aș fi acum femeie bogată ! Și la frați le-am luat mobilă și le am trimis pachete peste pachete, putini de brânză, și mezeluri scumpe, și vinuri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi fost, n-o fi fost, io așa o vând, cum am cumpărat-o. Io numa d-asta po’ să bag mâna-n foc, de ce-am văzut cu ochii mei, unii peste alții, în tren, grămadă, și jos, lângă șine, mulțime de disperați, că lăsase tot, vraiște, în urma lor, numa să fugă-n Moldova, și-acu n-avea cum să urce... Și uzi ciuciulete, vai de sufletu lor, și noi, pântre ei, de colo-colo, și-odată dăm d un tren
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cîrpă, de somn, și ea trage de tine, spre stație, În autobuz se produce Înghesuiala obișnuită, după ce reușește să coboare și să te smulgă și pe tine, te dezlipește de pe curul bombat al unei muncitoare la, probabil, fabrica de Îndreptat șine de tren, sînteți În Calea Severinului, la a doua stație, și ea Își dă seama că un hoț i-a furat geanta, mai precis, i-a tăiat baierele traistei hippy, de piele Întoarsă, și acum, la 10 jumate seara, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]