9,824 matches
-
timpului pașii noștri se pierd devenind semne mai negre ca însăși frica de moarte cuvintele arse, ale ei, ale lui se agață de balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul coroanei, urmele apusului ea, el... cioburile timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
salvatoare și aceasta cât de curând posibil. Nu-mi voi lăsa ostatică tăcerea Iubirii tăinuite, azi - ofrandă Miresmelor cu trupul de lavandă, Topaze fine ’ndoliind vegherea. Voi preamări foșniri de sarabandă Ce frământa-vor ispitind durerea, Privirea ta îmi va șopti căderea, La ceas întors, pe muzică flamandă. Ești numai foc și jertfă-nrourată, Un anotimp etern, fără erată - Corabie ce văzul mi-l înhamă! Abia te simt, dar sufletul te cere Să te întorci la mine-n priveghere, Dușmanca mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și uneori și în greaca veche. Gentlemanului englez îi plăcea, am aflat, să recite pasaje din Platon și îndeosebi din Banchetul. Într-un fel, voia să-l tachineze pe Kavafis când s-a apropiat de perna lui și i-a șoptit la ureche - cam tare, ca să auzim toți cei de față - o frază din Pausanias despre opera de mai sus. Nevrednic amantul acela comun, public, care e îndrăgostit mai mult de trupul decât de sufletul celuilalt, din moment ce, îndată ce pălește înflorirea trupului
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
un deget aurul și de două degete noroiul. Cînd se deschise portiera și se lăsă scărița, întîi se ivi o cizmă violetă, după care sări un puști într-un mundir albastru încins cu un văl de mătase, despre care se șopti că este trimisul Alteței Sale Imperiale Napoleon care se îndrepta spre }arigrad. A nouăsprezecea cheie. Soarele Sînteți frumos și tînăr. Vă doresc ceea ce deja vi s-a întîmplat, zise căpitanul Haralampije Opujić atunci cînd fiul i-o prezentă pe Jerisena
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
mai fie coșciug sîrbesc care să nu se facă barcă, și nici prun în Serbia de care să nu să priponească vreo barcă. Caravana ținea drumul către răsărit prin Grecia, la dreapta rămînea Sfîntul Munte Athos și marea dimprejur, se șoptea despre consulul francez că e bolnav, fiindcă în familia lui bărbații mureau la fiecare generație cu un an mai devreme și că deja acum sorocul era la 29 de ani. încearcă să te uiți la soare - și-ai să-l
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o ridicarea a sprâncenelor și, fără să te miști, să șoptești; ,Ei bine?! Ce spuneți?! Ce mare este omul!", pentru ca inima să se tânguie pe dată, deschisă în limbuția ei, și în ciuda tuturor spuselor sale, ascunsă de ei prin natura ei, în depărtările deschise de tine. Ce artist mare ești tu
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
bun, a ținut un spici, e drept cam funebru, dar în orice caz sincer și care, vorba prietenului, ne-a lăsat speechles, adică înlemniți și muți. La urmă, după ce am păstrat un moment de vreo oră pentru reculegere, Haralampy a șoptit: - Așa să-l ajute Dumnezeu! Durerea noastră sufletească începuse cu scăderea treptată a poftei de mâncare, mai ales după ce vizitasem în repetate rânduri pustietatea din cămară cu urme discrete de produse alimentare... Așa că degeaba ne îndemnam unii pe alții (adesea
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
și pe la Justiția americană... Doamne ferește!, gândesc, a înnebunit bietul Haralampy... -Dragu' lu' mama, îi zice soacră-sa, mai lasă-l în trăsnet de televizor, că te strici de tot de cap... Însă Haralampy se preface că nu aude și îmi șoptește: - Neamule, dacă fuzionăm cu sicilienii suntem mai tari decât orice fuziune din patrie. - Apropo, îi zic: l-ai văzut la teve pe dom' Boc ce le-a mai zis-o la peneliști parafrazându-l pe Lăpușneanu ? Nu-l credeam în
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
și nejustificat de aleșii distinși ai Primăriei sectorului 1. Am ridicat ochii și am privit. Iosif Sava privea și el. În jur, spre cei care l-au prețuit și l-au iubit, spre tinerii de la Conservator cărora continuă să le șoptească, solemn, că muzica este mai presus de orice, că Bach, Beethoven, Mozart rămîn după noi, că spiritul trebuie cultivat, că nu trebuie să abandonăm lupta pentru cultură, că nu trebuie să încetăm să luptăm pentru formarea bunului gust, a conștiințelor
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul bătea, iar astrul se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu limba ei lungă, subțire, despicată-n vârf. Își înfipse ghearele-n carnea lui și-l mușcă cu putere de obraz. El se tăbărî peste fată, iar iubirea începu. Au trăi Grigore cu
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
mai gingașă făptură din lume și-mi era mai bine așa. Am strâns-o ușor de mână. Părea anesteziată. Se gândea, probabil, la ai ei. Privea doar din când În când prin geamurile mașinii, pentru a identifica locurile, apoi Îmi șoptea la ureche: - Mai e puțin! Pădurea Gruiței, la un pas, ! Coborâm la Picături... și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am zărit, În noapte, turla Bisericii de pe dealul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mai toți bărbații. Noi ne-am instalat la umbra paharelor cu vin. NICU lângă cupa cu de cel alb, feblețea lui. Măgduța lui a inventariat repede casa, mai ales bucătăria. - Nicule... avem de toate: brânză, roșii, unt, cotlete... - Ți-am șoptit eu dragă că GIGEL este gospodar. Afirmă-te te rog. Așa rămăsesem pentru NICU din pruncie, Gigel. Anul următor ne-am reîntâlnit la NICU acasă, la Eforie Sud. După noi... și fotograful Laurian. Doamna Măndița s-a Întrecut din nou
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
descoperi puterea care se ascunde În spatele ei. Haideți să nu mai fim scindați pe mijloc, haideți să nu ne mai Împărțim Între partea instinctuală din noi care strigă după fericire și senzații cât mai intense și partea rațională care ne șoptește să fim cumpătați. Instinctele nu pot fi schimbate, pentru că ele sunt singurele lucruri pe care omul le are apriori. Nu ne putem schimba natura interioară așa cum nu putem face soarele să apună atunci când vrem noi. Haideți Însă să ne transformăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
lângă o petală de trandafir galben. și te visez și pe tine, În brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății. și aștept stihia anotimpului... să ne punem zâmbete de dovleac, să ne luminăm palmele cu gutui sentimentale. și te aștept și pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne trezim singuri în mijlocul pieții centrale/ plină de hîrtii și pîrîiașe de sînge/ nu e
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
mandibulele lui dârze de miner scotocind adâncurile, mă întimida... El putea fi feroce, având raierii necruțătoare, ca orice bucureștean. Normal, s-ar fi cuvenit să ne înțelegem. Păstram însă distanța. Fiind el atât de sincer și de agresiv, instinctul îmi șoptea să am grijă... Mai întâi, pe Doinaș l-am cunoscut în lumea artistică bucureșteană ce o frecventam, în epocă. Pe vremea aceea, pe lângă reportaje, la Gazeta literară, scriam uneori și cronici de balet la spectacolele de la Operă. O slăbiciune a
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
ca visez. Pe banca lângă mine fremătând de viață, privindu-mă tandru, era EA. Voiam să fug, să strig, dar nu mai aveam glas. Nu știu ce aș fi putut spune. Mi-a acoperit gură cu degetele ei subțiri și mi-a șoptit: „Să nu spui nimic! Te-am găsit Te-am găsit, în sfârșit, te-am găsit!” În razele lunii, printre sărutări și îmbrățișări, o priveam... Da! Era EA! Dar de fapt cine era?! Puneam în îmbrățișările acestea toate energiile Cosmosului. Ne-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a fost ușor să ajung, pentru că îmi slăbise puterile de-atâta amar de lacrima, dar știam că acolo îmi voi află liniștea! m-am grăbit să-l revăd pe părintele Stareț Ioasaf, aveam nevoie de sfatul sau, o presimțire îmi șoptea că am să las totul în voia luminii sfinte... pur și simplu! m-am tot întrebat de ce există, în această mică parte de lume, marea dorința de a îmblânzi timpul... de a vorbi despre minuni... răspunsul nu a întârziat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sînt urmărită discret de la măsuța ei cochetă. Ascultă Mozart. Îmi dă pagini xeroxate despre spectacolele lui Strehler și regretă că nu are ce mă interesează. Mă întreabă dacă am venit pentru deschiderea stagiunii la Scala. „Se poate spune și așa...”, șoptesc complice. Îi place. Scormonind mica avere a doamnei, micul depozit de cărți, documente, imagini, afișe, privirea îmi pică pe o fotografie alb-negru cu Maia Plisețkaia. Halucinant. Nu mă pot desprinde. Ceva din tensiunea corpului ei, din arcul acela întins într-
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
poezie sau contemplări solemne ale istoriei contemporane. Ele dezvăluie un principiu generativ - orgoliul seducției poetice prin manipularea epatantă a unor rețete: „Oricît de sus l-ar ridica, n-au cum să-l ridice/îndeajuns de sus pentru tine,/ți-am șoptit în timp ce îți potriveau microfonul/pentru un scurt survol peste poezia croată contemporană./ Încercai să le deschizi ochii în legătură cu/eșecurile memorabile ale astronauticii - / Gagarin era istorie/și Wehrner von Braun era de mult istorie/..../ Am fumat pe schelă împreună/Am furat
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
senin. Zgomotul se divide, curge mai departe, cade Înapoi, trece prin tuburile de alama. Orgă străveche se Încăpățânează, nu vrea să priceapă și pace că vremea ei a trecut. Cântă că o primadona cu perucă și fără dantură. Un organist!!? șoptesc buzele Mărținei, și femeia se miră că paznicul i-a auzit gândurile și Îi răspunde prompt, distrugându-i bulă, mirajul. Îi sasu’ al bătrân. Doarme În turn. Când are chef, de e zi, de e noapte, Isi dezmorțește degetele În
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
despre scris și puterile scrisului, Teofil și câinele de lemn se transformă într-unul despre salvare, care înseamnă, în cele din urmă, un abandon al scrisului: „Mă mai pot salva? Cine mă poate salva? Ce trebuie să fac? «Rugăciune», îi șopti în ureche Câinele de lemn. «Rugăciune», șopti ca pentru el T. Barbălată. Și se decise: în viața lui nu va mai scrie un rând, nici pentru gazetă, nici pentru cărți, pentru nimic. Toate rândurile scrise erau mincinoase, în toate rândurile
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
câinele de lemn se transformă într-unul despre salvare, care înseamnă, în cele din urmă, un abandon al scrisului: „Mă mai pot salva? Cine mă poate salva? Ce trebuie să fac? «Rugăciune», îi șopti în ureche Câinele de lemn. «Rugăciune», șopti ca pentru el T. Barbălată. Și se decise: în viața lui nu va mai scrie un rând, nici pentru gazetă, nici pentru cărți, pentru nimic. Toate rândurile scrise erau mincinoase, în toate rândurile scrise exista ispita. Prin scris puteai să
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
prăpădeau de rîs. - Da’ ficusul ai putea să-l ridici? îl întrebă Ippolit, privindu-l cu respect. - Oho-ho-ho! răspunse forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să poți! îi șopteau Ippolit și Pîhteev-Kakuev. Cu mutrița roșie de efort și cu părul zbîrlit și asudat, Savițki continua să se opintească. Deodată se întîmplă lucrul cel mai groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]