1,728 matches
-
dar nu s-a dat la o parte, iar fața lui se apropia din ce în ce mai mult de a mea. Când ajunse la câțiva centimetri, își dezveli dinții și mă mușcă. Am simțit că-mi sfâșie obrazul. I-am mai tras un șut. Forța brațelor îi slăbi. Mă mai mușcă o dată de bărbie, apoi eu i-am lăsat brusc mâinile libere. Scalpelele se înfipseră în raftul din spatele meu. Am pipăit podeaua în căutarea unei arme și am dat de o bucată mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zbughi afară pe ușă. Madeleine, care-și trăgea pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut în fereastră. Madeleine mă privi cum mă cațăr peste pervaz. Deloc impresionată de împușcături și de ploaia de sticlă, vorbi plină de savoir fraire: — Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de care ne-au învățat comuniștii la radio?... Că se parangheleau, în petreceri, la Sinaia, până le aruncau reginele la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Și până i-a izgonit peste graniță, miliția, cu rafale de pulane și cu șuturi în găoz?... - Nu, bă... Ăia, de care zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te plimbau cu ei în caleașcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
131 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI îndeaproape și cu viteză mică, lăsând în urmă, cu cele patru cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o clipă, asudă, transpiră, dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandă, bând coniac albanez și numărîndu-și degetele. Doar Celestin era profund supărat de câte șuturi în fund continua să primească de la viață. În ziua aceasta de 18 aprilie, când a reperat-o pe Nora, încremenită în fața magazinului "Romarta Copiilor", purta părul lung. Era deja moda zulufilor și a șuvițelor, iar dacă aveai și-un cercel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pereche de sandale nemaipomenite, plăpânde, albastre, jupuite parcă de pe-un fluture, și, când le-am ridicat deasupra capului, am răcnit, cu ochii rîzîndu-mi în cap, către ei: "Băieți, asta este!" Apoi i-am trimis după tine, cu strigăte și șuturi în fund. Mai trase un fum. Apoi încă unul. - Da! Seară de seară, puțoii se întorceau să le furnizez cîte-o brumă de amănunt despre felul în care arăți. Le furnizam. Îmi raportau și ei. Despre vreo gâgâlice că-i blondă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit. Când unul. Când toți o dată. Ca și cum și-ar fi dorit să isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate - afară. Întreprinseseră o chetă jalnică, în urma căreia nu se strânsese absolut nici un ban. Nici prin gând nu le trecuseră să ia în seamă protestele chelneriței cum că unitatea deja se închisese. 297 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chestia asta de multe ori, a oftat Fiona. Dar e limpede că nu ți s-a spus totul. De cum a terminat de rostit cuvintele astea, femeia și-a dat seama c-a greșit. Îi venea să-și tragă singură un șut în fund. Ce vrei să spui? Fiona a tăcut câteva clipe, gândindu-se la ce-ar trebui să facă în continuare. Știa că nu ea era persoana cea mai indicată ca să-i relateze lui Jake întreaga poveste, dar, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am exprimat. În special, față de ea. Înainte să moară Caitlin, n-am mai apucat să-i spun tot ce aveam de spus și n-aș putea să îndur să mai trec o dată prin asta. Îmi vine să-mi trag singur șuturi în fund pentru c-am fost așa de cretin. Nick a lovit în loc un scaun. Fiona spera ca, în ciuda aparențelor, prietena ei să audă, de fapt, fiecare cuvânt din ceea ce-și dorise, cu disperare, să fie spus de Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a spus că dacă asta e ceea ce simt, atunci el nu mă poate împiedica să-l părăsesc. Fiona a strâns-o în brațe. —Draga mea, îmi pare așa de rău. Dar nu se știe. Poate că ăsta o să fie chiar șutul în fund de care Luca avea nevoie. Sunt sigură că, după ce o să realizeze ce s-a-ntâmplat, o să te sune să te roage să te întorci și-o să-ți promită și luna de pe cer. Alison s-a tras din brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
arată ca o scenă din Disney merge la Dresda. —Richard, credeam că te-am rugat să faci ordine? Își ridică privirea din ziar plin de uimire. — Chiar am făcut ordine. Am pus deja CD-urile În ordine alfabetică. Dau un șut trenulețului Brio și-l bag sub canapea, Înghesui restul jucăriilor În debara și blochez ușa cu un suport pentru uscat rufe. Înlocuiesc catastrofa cu barba-caprei și brânză Gruyère cu o quiche cu spanac marca Marks & Spencer. Acum să fac sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea și, când vine vorba de asta, cea mai veche Întrecere dintre toate, mă recunosc Învinsă. Casa arată ca o cocină, spune Julie, pe post de simplă descriere, nu scuză, apoi strânge niște reviste de pe banchetă și azvârle dintr-un șut În direcția ușii echipamentul de fotbal al lui Steve. Mă Îndeamnă să mă așez În fotoliul de lângă șemineul cu gaz. — Haide, acuma, ce-i cu tine? —Richard m-a părăsit, spun eu și e prima dată când plâng de când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
termină cu gîfÎitul ăsta. O să intri-n hiperventilație. Ridică mîinile să mă respingă, apoi se sculă În picioare și Își aranjă fusta pe șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mort, dacă se pricepea să taie un buzunar fără să-l simtă nici Dumnezeu cu îngerii lui din cer, dacă a văzut sânge și dacă e mut ca mormîntul? Vorbea mai mult Sandu, că ceilalți cucăiau de somn. La urmă, șutul a început să se laude că o să-l învețe meserie, să țină minte, că el, Mînă-mică, i-a dibăcit ce-i aia furat și câte altele, de nu se mai oprea. 54 Dar cine să-l știe pe ucenic, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba jos. Fă-te așa, ca și când de când ești tot în haine de-astea ai stat! Domnul Goldenberg râdea alături. - Da nu, zău, unde mergeți? Nicu-Piele a dat să zică ceva, dar Mînă-mică o dată s-a-ncruntat: - Mucles! Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dacă ți-e frică de baltă, Pește nu mănfnci, Ia frumos la-ntoarcere, Cum a luat și dom' plotonier-major... Sandu știa șmecheria, o fumase și i-a ciupit banii ginitorului de două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului, s-au despărțit. Stă-pînul a plecat cu gagica la ogeacul lor în Trei Coinaci, și Sandu i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a șoptit înspăimîntat: - Bagă de seamă, bagă de seamă... Pungașul i-a râs în nas: - Taci, fleoarță, din gură! Paguba dracului! Afară, ningea mărunt, cu fulgi mici și deși. Orașul, alb ca o rochie de mireasă, strălucea în lumina zăpezii. Șutul avea o inimă ușoară și-o veselie de tânăr cu noroc. S-a oprit pe la frizeri, s-a mai tuns, s-a mai bărbierit, s-a parfumat ca un fante și, spre seară, puțin amețit de vinul băut și de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe el Paraschiv, și furia fl orbi. Sandu a crezut c-o omoară și s-a aruncat între ei: - Las-o! a strigat, c-o mai iubea încă. Las-o! Bozoncea a dat să-l lovească și pe el, dar șutul s-a ferit cu dibăcie și 1-a potolit. Piele a cărat-o pe Didina în casă și-a gonit lumea strânsă pe la porți: - Hai, ușcheală, fiecare la casa lui, că nu-i panoramă! Și-a poruncit lăutarilor să cânte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor: - Scapă, mînca-ți-aș ochii? - Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun. Se mai înveselea ăl bătrân. Îi aducea vin negru, puterea ursului: - Ia, Paraschive, ia, nenică... Șutul se dezmeticise după aia. - Te doare? îl întrebase Gheorghe. - Nițel mă mai ține în spate, dar nu-i nimic. Mă fac eu bine... Privea pe fereastră și vedea acoperișurile caselor pline de zăpadă. - Oh, nu mai trece iarna asta... Își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a luat poliția... - Ce-mi tot spui?! - Sânt la gros. - Tu i-ai vândut, Sandule! -Ei, și dacă?! - I-ai mâncat fripți, Sandule... - Eu, că nu mai puteam fără tine. Ibovnica începu să pungă. - Ce-ai făcut? Ce-ai făcut? Șutul se apropiase de ea și-o încînta: - Lasă, ce, nu mă ai pe mine? Să vezi ce bine o să Trăim iar împreună, că eu te-am scos din Cruce și mi te-a luat Bozoncea, nu i-ar mai putrezi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o șteargă, dar Paraschiv a și fost lângă el: - Ce mai faci, suflete? 358 Celălalt îngălbenise și-i tremurau buzele. Îl trecură nădușelile. Spuse curvei cu care era: - Tu du-te la masă... Pe față simțea ochii verzi ai șutului, neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa lor. . . - Astă-seară plătește Treantă, că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se întrerupse o secundă. Mi-am zis! Mi-am zis că e ciudat! Te las acum că Fisher mă tot fute la cap cu gramatica. Te salută. Mesajul se termina cu o nouă cascadă de chicoteli. Am închis ușa cu șutul și, nesatisfăcută, mă gândeam la modul serios să dau cu robotul de perete. Când viață sentimentală ți-e făcută ferfeniță, trebuie să eviți cu orice preț contactele cu prietenii aflați într-o avansată stare de fericire amoroasă. Mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi emoționat, zise Hugo, cu răceală. Dumnezeu știe de ce. Poate, dacă mă gândesc mai bine, e pentru că știu că ești în stare să-mi arunci în cap cine știe ce obiect casnic, să mă lași lat și apoi să mă omori în șuturi dacă spun ceva greșit. —Ai fi preferat să nu mă fi deranjat să-ți salvez viața? zisei eu, cu aceeași răceală. —Dimpotrivă. Ai fost minunată. În sensul clasic al cuvântului. Doar că-mi vine greu să-mi imaginez că unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
precum Poseidon, ud și nervos, poruncindu-le supușilor să-i cadă la picioare. Așa că s-a dus la școală. Cu siguranță, și alții avuseseră aceeași teamă: jumătate din colegii de clasă ai lui Salam se învârteau pe-afară dând cu șutul într-o minge și bârfind. Nu își trădau bucuria: prea mulți dintre profesorii lor erau baathiști, susținători ai regimului, ca să riște așa ceva. Chiar și așa, Salam simți o anumită energie nervoasă, o încărcătură electrică ce părea să pulseze înăuntrul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate, de parcă cineva era gata să-i rupă gâtul. O mână înmănușată îi acoperi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]