1,715 matches
-
libertatea și, odată cu ea, democrația. Un anotimp violent O pagină fusese așadar întoarsă. Chiar dacă războiul nu se terminase, chiar dacă nu fusese eliberat încă întreg teritoriul național, Franța trăiește, în această vară a anului 1944, un anotimp violent 129. Violent este șuvoiul de resentimente, de ură reprimată care țâșnește deodată. Violentă este epurarea anarhică și spontană care se abate pretutindeni în țară asupra colaboraționiștilor, reali sau presupuși. Violentă este de asemenea incandescența senzuală a acelor zile de vară. Violentă este bucuria de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adolescentin aproape. Îndrăgostit nebunește de ea, Simon o duce pe Paule la concert. În clipa în care un "sunet de vioară se avântă deasupra orchestrei, fremătând deznădăjduit într-o notă sfâșietoare, apoi se prăbușește din nou, înghițit imediat de un șuvoi de sunete", Simon caută să-i apuce mâna. Paule se ferește. A doua zi, Simon pleacă grăbit în provincie. Ea îl îndeamnă să revină: "să vii repede-napoi...". Însă atunci când se reîntâlnesc, pe malul lacului din pădurea Boulogne, Paule se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ochi. Pe o aripă de vânt, veni o scuturătură de ploaie. Lumina și trăsnetele se întețeau cu un muget ce cuprinsese întreaga lume, pare că totul luase foc, în înălțimi și pe pământ era iad, când și când câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de la barbaria intervențiilor minerești la mulțumirile pentru „solidaritatea muncitoreasca” adresate de Iliescu „mutrelor negre”,presa curentă nu a lăsat nemarcata comemorarea, procuratura s-a trezit din somnul cel de moarte. Interesant este că, deși scopul mineriadei a fost provocarea unui șuvoi de sânge intelectual, tocmai revistele culturale au rămas mute ca niște lebede. Spre onoarea să, 22, una din revistele atacate În 14 iunie 1990, a spart această involuntara conspirație a tăcerii, publicând un amplu grupaj realizat de excelentul și infatigabilul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată de Ionel dacă are de gând să-l incendieze, împreună cu fiica lor (O să-i dai foc, cum mi-ai da și mie ? !), fantoma Marghioalei îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apară doar întîmplător, un erotism pornografic al violenței înlocuind erotismul sexual, în măsura în care soldaților ucigași din Războiul din Golf li se arătau filme pornografice înainte de a fi trimiși în misiune împotriva irakienilor total lipsiți de apărare, misiune în care trimiteau un șuvoi de bombe asupra țintelor civile și militare într-un spasm de violență ejaculatoare stimulat de fotografii în infraroșu ale dispozitivelor antiaeriene explodînd într-o splendoare orgasmică. Acest erotism al violenței, vizibil zilnic în Războiul din Golf, a fost anticipat în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
spectacolul "Girlie" din 1993, Madona a fost recunoscută drept un superstar de primă mărime și chiar drept "cea mai pricepută femeie de afaceri a Americii". Mecanismul publicitar și de marketing care a susținut-o a continuat să reverse asupra publicului șuvoaie de reclamă într-un ritm susținut, publicul fiind ca urmare fascinat de orice detaliu referitor la viața ei. Probabil însă că Madona a determinat cea mai extinsă controversă culturală, atrăgînd atenția criticii academice și a teoreticienilor culturii cu videoclipurile rock
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
utilizării noilor tehnologii la anumite grupuri privilegiate, care au resurse pentru a și le achiziționa. Însuși conceptul de "autostrăzi informaționale" prezintă un nucleu democratic care poate face loc dezbaterii. Ideea că "autostrăzile informaționale" vor garanta în mod automat existența unui șuvoi de informații abundente și folositoare are în mod evident un caracter ideologic și este un discurs promoțional superficial destinat să vîndă programele produse de corporații; pe de altă parte însă, această metaforă a "autostrăzilor informaționale" are o anumită semnificație pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o pădure de cedri seculari. Nikko este un centru religios-tradițional unde, conform credinței „Shinto”, privind relația omului cu natura, pădurile și munții au o semnificație sacră. Peisajul este superb, mai ales cel în mijlocul căruia se află cascada Kegon, al cărui șuvoi de ape se zbenguie pe o stâncă impunătoare, aflată într-o pădure cu cedrii falnici. Drumul până la cascadă a fost presărat cu tot felul de peripeții plăcute...Momentul cel mai emoționant a fost când am intrat în lift și am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Picioarele i se muiară și s-ar fi prăbușit dacă pietrarul n-ar fi prins-o În ultima clipă. Suspina ca un copil, cu capul sprijinit pe umărul lui. Dintr-odată pierise toată durerea, care se revărsa acum Într-un șuvoi de lacrimi. — Domniță, domniță, totul o să fie bine, Încercă omul s-o Încurajeze. Nu putem pierde nici o clipă, trebuie să ne facem nevăzuți, Înainte să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua Întunecată un veșmânt zdrențuros
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu coase și securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel că la fiecare răspântie se adăugară alți localnici. Pâraiele se tran sformară În râuri și râurile În șuvoaie de oameni Înarmați și gata de luptă, care vedeau sosită În sfârșit ziua răfuielii cu hainul Adalbrecht. Sosirea neașteptată a stăpânului din Staufen dejucase planurile lui Simeon. Fugarii fură aduși În fața crudului cavaler și nu trecură decât câteva clipe până când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Printr-o pădure, pe un drum care cu greu putea fi numit așa, pe lângă o altă casă a unui alt pădurar, (dotată cu cerberii lătrători aferenți), am ajuns într-o zonă tare vitregită de furia naturii. Încercam să-mi închipui șuvoiul de apă care erodase drumul, bucurându-mă de vremea bună de care aveam parte. Până acasă, de la Tupilați pe lângă Hanul Ancuței drumul îmi era cunoscut, îl făcusem cu bicicleta de multe ori, de aceea pot spune că nu a fost
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adăpost... Vasilică, Vasilică! Întoarce-te degrabă, că mi-e tot mai greu fără tine, iar copiii întreabă mereu unde ești și de ce nu vii acasă... Dragul meu Vasilică, dragul meu soț, noapte bună, noapte bună! N-a mai putut rezista: șuvoaie de lacrimi amare îi inundau ochii și se prelingeau, fierbinți, pe obrajii care nu mai erau tineri și începuseră să aibă crestături, riduri și șănțulețe, reflectând pregnant uzura fizică intensă, violentă și prematură a unei femei încolțite de necazurile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
imense, prin care să se redea agriculturii circa șaizeci de mii de hectare. Totul se făcea manual: săpatul, căratul cu roaba sau targa, descărcarea pe dig, tasarea. Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți nu au rezistat ore întregi sub șuvoiul de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți nu au rezistat ore întregi sub șuvoiul de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot la o spărtură, au fost îngropați de vii, sub valurile de pămînt, în dig, 63 de oameni. S-a făcut un simulacru de proces, 31 de ofițeri și 16
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
personaj de un pitoresc agresiv, cu alură de actor de mâna a doua, fiind de altfel și poet În cel mai bun caz tot de mâna a doua (inclusiv autor de poeme Închinate soților Ceaușescu) și care revarsă Într-un șuvoi interminabil vorbe și injurii. Un fel de variantă românească a lui Jirinovski, având relații apropiate și cu liderul Frontului Național din Franța, Jean-Marie Le Pen. În Occident, așa ceva se numește „extremă dreaptă“; este Însă, În cazul României, o „extremă stângă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de către Titu Maiorescu; criticul a adunat și a așezat după cum a crezut de cuviință versurile risipite În paginile revistei Convorbiri literare, ca și unele inedite). Variantele prime, mai ales din anii tinereții, Înfățișează o poezie efervescentă, de o grandoare nestăpânită, șuvoi clocotitor de imagini. La capătul celălalt al demersului creator apare o poezie aproape abstractizată, șlefuită ca diamantul. Valurile sunt domolite sub o crustă de gheață. Ceea ce poezia aceasta pierde În materie sensibilă câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii aplecate peste un șuvoi primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru a delira și a fantasma în voie. Ar însemna să ne înșelăm, reducându-l pe bipedul himeric doar la inconstanta lui capacitate de a se abstrage din contingent. Pluralitatea lumilor, mozaicul credințelor fac parte integrantă din izbucnirea compactă a șuvoiului vieții, și fără de ele nu ne-ar mai rămâne decât să murim de plictiseală aici pe pământ. În felul lor, religiile întrețin animația în interiorul speciei și fac existența lui homo sapiens mai periculoasă dar mai puțin monotonă și mai picantă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un convoiu în care găsește o fată de cneaz purceasă la o mănăstire de călugărițe și o salvează. Țara în pradă mișcătoare spre adăposturi. Viață nesigură ca subt bătaie de vifore. După ce trece furtuna, iar se alcătuiesc satele pustiite... Toate șuvoaiele și viforele tale Peste mine au trecut... VI. Cum trăiesc Ilisafta și Marușca și cu Manoluță. Cum au fugit și ei și s-au dus în munte cu harmasarii, tocmai la Ieslele lui Vodă, și au ajuns la apa Bistriței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcut într-o dimineață o plimbare cătră margine, pornind de la hotelul "Soviețcaia" până ce am dat de o staliță rămasă încă veche cu căsuțe de lemn, pe care, la anul poate nu le voi mai regăsi. E o insulă a trecutului. Șuvoiul înnoirilor va trece și pe aici. Vineri 4 dechembrie. Am văzut teatrul romilor, unde s-a jucat un vodevil cu danțuri și cântece, foarte vioi și amuzant. Îmbrăcămintea țiganilor din șatră era întocmai ca a țiganilor căldărari nomazi de pe la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca și SUA, deși nu se poate măsura ca populație; excepție face Rusia, nu se știe de ce, care are mai mulți!), care caută mereu poezie nouă și nu devin conservatori. Tu câți cititori buni crezi că ai? Ce e cu "șuvoiul de angoase" din poezia ta, despre care vorbește Al. Cistelecan, în postfața la recenta antologie VorbaIago? În poezia ta și orizonturile nemărginite pare că se închid. Spui, la un moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Teme-te a doua zi după succes" e o deviză care stă mereu în atenția mea. Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat, chiar dacă adesea poezia mea îi șochează prin acel "șuvoi de angoase" de care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care îmi scria, pe scurt (sper să nu comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]