4,027 matches
-
teme de cuvinte! S-a întâmplat ca o minune pentru ea, să scrie în câteva luni nouăzeci de poeme. Dar poate că e explicabil, fiind o cititoare pasionată de poezie și de proză, ca după mii de tomuri citite, să țâșnească din inima ei, ca dintr-un izvor, versuri atât de surprinzătoare prin originalitate și stil, un stil, care este numai al ei. Nu, ea chiar nu seamănă cu nimeni, în ciuda atâtor lecturi cu care s-a hrănit o viață, nu
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
fragment mitic, care-și este suficient sieși. Muzicalitatea versurilor și perfecțiunea rimelor dă o cursivitate poemelor. Poeta, în întreg volumul prozaizează programatic, într-o îmbrățișare a calofiliei și a metaforei motivate, redescoperă filonul epic și fraza coerentă, explicită, lirismul eului țâșnind din substrat, neostentativ. Această poezie aparține reflexiei existențiale și mai puțin poeticității intenționate. Câștigul acestei poezii stă în talentul autoarei, în trăirile globmoderniste, prin părăsirea poeziei postmodernă, deja depășită, poeta mizând pe rezonanța simbolică a dublului raport : el-ea, margine centru
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
îi țineau părul și pe care uitase să le scoată și să i le dea babei. Apucă un ac și, cu ajutorul lui, într-un târziu, reuși să deschidă lacătul ruginit. Nu ridică bine capacul lăzii, când, din interiorul ei, îi țâșni în față un flăcău înalt, acoperit și el cu un sac. - Mulțumesc, îi spuse acesta, nici nu mai știu cât timp a trecut de când stau închis în lada aceea. Eu sunt Prințul Izvoarelor, iar tu, cine ești? - Eu sunt Prințesa
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de pe Piscul de Argint. Nu trecu mult și, spre ei, se aruncă un vultur cu gheare de oțel, mai mare și mai periculos decât primul. Pasărea cu pene cenușii porni din nou la luptă. Penele zburau în jur și sângele țâșnea din rănile pe care și le făceau cele două păsări. Pe când era gata-gata ca vulturul să răpună pasărea cenușie, prințul mai scoase un ac, ținti și îl înfipse în pieptul celui de-al doilea vultur. Acesta se prefăcu pe loc
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuției; dacă n-am da pe de lături, ar înceta poate discuția prea degrabă: ei! atunci de unde ar mai țâșni adevărul?” YMP, Constanța, 29 decembrie, 2015 http://www.poezie.ro/index.php/article/14085661/Trei c%C4%83r%C5%A3i, un nume, o voce, o Poet%C4%83, Anne-Marie Bejliu Referință Bibliografică: Trei cărți, un nume, o voce, o Poetă, Anne-Marie Bejliu de Ioan-Mircea Popovici
TREI CĂRŢI, UN NUME, O VOCE, O POETĂ, ANNE-MARIE BEJLIU DE IOAN-MIRCEA POPOVICI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372571_a_373900]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > URME DE LUMINI DIN STELE! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Urme de lumini din stele! Un izvor cu dor de bine A țâșnit dintr-un trecut! L-am sorbit, cum se cuvine, Ca pe-o apă de-nceput! Forța-i vie răscolește Trupul și gândirea mea, Puritatea-i mă uimește, E venită dintr-o stea! Într-un cuib de rândunică, Urme de lumini
URME DE LUMINI DIN STELE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372833_a_374162]
-
aflau la trei-patru palme de la suprafața terenului. Forțară capacele și în loc de schelete, găsiră corpuri umane în carne și oase, rumene în obraji. Înspăimântați, înfipseră pe rând țepușe în locul unde se afla inima fiecăruia. Se auzi un horcăit înecat și sângele țâșni. Parii străpunseră pieptul și inima vampirilor și ieșiră în spate printre coaste, pe lângă șira spinării. Aceeași operațiune se repetă la fiecare mormânt în parte. Deocamdată, în afară de tresărirea cadavrelor și acel horcăit înecat de sânge, nu se arăta niciun pericol. Deodată
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
Ce vorbești, drăguțule? îi zise Norocel. Tu crezi că așa fac eroii din basme? Pleacă acasă și lasă poveștile neterminate? Caută, că trebuie să găsești! Se mai afundă o dată și dădu peste un pietroi mare pe fundul lacului. Pe lângă pietroi țâșnea apa cu presiune. - Ăsta trebuie să fie izvorul! își zise Mărțișor. Și se opinti în pietroi să-l urnească, dar degeaba. - Am găsit izvorul! Hai, Norocel, dă-mi o mână de ajutor ca să ridic bolovanul! - Nu pot, nenicule! Nu știu
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea și se opinti din nou în pietroi. Îl clinti puțin, dar a fost de ajuns să țâșnească de sub el un jet de apă puternic, de-l aruncă, cu pietroi cu tot, drept în slava cerului. Când ajunse din nou pe pământ, purtat de torent, nu mai recunoscu locul. Parcă visa. Apa țâșnise prin toate șanțurile săpate, de
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
a fost de ajuns să țâșnească de sub el un jet de apă puternic, de-l aruncă, cu pietroi cu tot, drept în slava cerului. Când ajunse din nou pe pământ, purtat de torent, nu mai recunoscu locul. Parcă visa. Apa țâșnise prin toate șanțurile săpate, de el, iar stafiile de nisip nu mai erau. În jur, pomi cu fructe aromate, straturi cu flori, grădini de zarzavat, să tot stai și să te miri. Iar mai încolo, alei cu palmieri, fântâni arteziene
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
cu ele și musai să murmurăm și noi după el, fiindcă tâșnesc din noi din locul unde au stat ascunse aproape un an. Nostalgia nu ne dă pace și urmărind în gând șirul de copii colindători ne trezim că a țâșnit din noi câte un crâmpei de vers învățat pe timpul copilăriei: Când argintiile lor glasuri vor îngâna „Florile-dalbe”, Gândiți-vă, că nu e dată închipuirii omenești O mai aleasă întrupare de sol al vrerilor cerești, Ca argintiile lor glasuri, când vor
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
vibrantă și sinceră, pe ritmul agale șiroit al lacrimilor ce-mi scăldau obrazul și înfloreau într-un adevărat șuvoi argintiu în barba-mi tremurândă, cenușie spre alb - precum albul zăpezilor de pe piscurile munților scanat din pâclele de ceață și aburi țâșnind din gheizerul ierburilor alpine ce presară din loc în loc versanții Meridionalilor dimprejurul satului. Eram îmărmurit de surpriză, prima oară în viață când atâția prieteni și colegi întrun cadru atât de elevat îmi făceau o asemenea onoare, mie, nedeprins cu astfel
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
se impune și ca poet, și ca traducător, domenii în care se mișcă simplu, natural. Poeziile sale sunt pe gustul multor cititori. Cântând puritatea elementelor simple, încărcate de esențe, lectura lor e o încântare, oferindu-ne întâlnirea cu emoția artistică țâșnită din resorturile subterane ale harului creației. Din ele izvorăște o mare noblete și o deosebită delicatețe, de care avem atâta nevoie. Lirica sa ne face bine, ne îmblânzește, ne înnobilează, ne limpezește întreaga ființă. Imaginile se întrepătrund, punând în valoare
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
să înceapă pe Pământ/ și să se termine/ la capătul Universului.// Pentru mulți dintre noi,/ lumea începe din clipa/ în care ne cuplăm/ la Internet...//" (De unde incepe lumea) Mă despart de acest volum, luând cu mine acele trăiri limpezi care țâșnesc din subteranele eului celui adevărat. Duc cu mine aprecierea pentru vocea sa decisă, originală, dominată de o cugetare matură, izvorâtă din esența trecerii prin anii prea adesea împovărați de mari schimbări. Voi păstra bucuria de a reveni la paginile acestui
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
e caldă! (Adina Daniela Dumitrescu) *** Impresii: • „Irina Lucia Mihalca scrie o poezie spontană, folosind cu naturalețe versul alb, construind un univers liric în care întâlnim, ca în natură, felurite forme de relief ale sensibilității. De la ondularea blagiană la forțe ce țâșnesc artezian dintr-un suflet care dorește să îmblânzească realitatea lumii. Poeta mi-a sugerat o undă din Fernando Pessoa (heteronimul Alvaro de Campos, freneticul), asemuindu-și și o estetică a iubirii cu neliniști folositoare poemului. Crede că, „asemenea naturii, poezia
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
Că ești darnic și ești bun/ Eu îți spun...”. Că prin vis am auzit parcă numele meu și am simțit cum mama mă împingea ușor să mă ridic. Ajunsă înaintea micii adunări, cu ochii strălucitori de lacrimi care stăteau să țâșnească din cauza emoției, m-am concentrat un moment și am spus rar: “CRĂCIUNUL COPIILOR”, DE OCTAVIAN GOGA. După o scurtă pauză, așa cum m-a învățat mama, am continuat că una ce știa ceva: “Dragi copii din țara asta,/Va mirați voi
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
trecerea timpului. Concertul a continuat în celelalte două volume (Rătăcite anotimpuri și Poeme pentru un vis) , prin alte acte în care muzica te împresoară, când cu acea lină atingere, precum a picurilor de mir, când cu acorduri grave, din care țâșnește fie revolta, fie durerea sau tristețea ori însingurarea, lăsând apoi loc Iubirii, Luminii, Păcii, pe care poeta le înscrie cu majuscule, aș cum trebuie, de altfel... Este concertul vieții pline de credință și iubire atât față de Creatorul suprem, cât și
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
la poalele munților sub vraja cristalului susură, de taine plin, izvorul revărsat în cascade de duioșie și-n mângâieri divine... E izvorul inimii căușul palmelor mele poartă urme de lacrimi mistere sfinte, cupa purității credință vie și-o apă vrăjită țâșnind de sub munte. Cerul e atât de senin dulcele leagăn de stele fluturii aripi dantelate își cresc florile-și fac din petale castele raze-speranțe călătoare mereu zbor nesfârșit, sclipiri minunate se înalță din flăcări ce ard doar, El, Dumnezeu plutind pe
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele răsfirate și palma deschisă a „măturat” fulgerător tot cerul. Din vârful fiecărui deget a țâșnit câte o rază orbitoare, în evantai. Una dintre lumini, ca un fascicul emis de un proiector, a trecut prin mine, așa cum mă aflam cu fața în sus, cu ochii spre cer, cu suflarea tăiată. Nu am murit, nu m-am
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
și o noapte, nu s-a coborât Lumina. Dar la rugăciunea, sa ținută în zori, la răsăritul soarelui, când a strigat patriarhul: ,,HRISTOS A ÎNVIAT!” un fulger a lovit una din coloanele de piatră ale Bisericii Sf. Iacob de unde a țâșnit Lumina și de la ea și-au aprins creștinii lumânările lor. Coloana crăpată stă și astăzi mărturie celor întâmplate. Distanța de la Sfântul Mormânt până la Biserica Sf. Iacob este de 100 metri. - Nicu Dănăuț Florin Petrescu preia din Pelerinul Român știrea că
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (I) de ION UNTARU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345822_a_347151]
-
puțin deasupra lui, la capătul interior al sprâncenei, se căsca o rană adâncă, verticală și izvorâtoare. Rama ochelarilor pătrunsese adânc și mă rănise. După o luptă acerbă cu sângele și cu emoția, părea că totul merge bine. Sângele nu mai țâșnea, ci doar mustea pe alocuri. Cu ceai de mușețel, cu vată, prosoape, tifon, reușisem. -Ei, ce facem acum? mă întrebă Tăunoaica, nerăbdătoare, fiindcă era evident că nu mai putem pleca. Mai mergem la Creangă și Eminescu? -Da, cum să nu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul cuprinse întreaga grotă și pe dinăuntru și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ține o furcă din care țâșnește foc. Din gâtleju-i răgușit articulează cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă pe veci
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
cum îl pastelează Nicolae Gane, a crescut din dospirea întregii forțe creatoare a poporului român, accelerate în elanul spre civilizația vestică. Bicazul cu barajul și lacul său în care s-a acumulat o uriașă împreunare a apelor a făcut să țâșnească prin centrala Stejaru 20 600 000 MWh, la 1 octombrie 1960. Am trecut de cincizeci de ani, de când de aici a pornit spre țară prima lumină atât de binecuvântată, deși, becul românului, până azi poartă apelativul primar, dar cândva acoperit
53 DE ANI ŞI O ISTORIE DE HIDROENERGETICĂ, LA BICAZ. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346021_a_347350]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]