3,030 matches
-
nou", Iezechil 18,32) prin traversarea unei trepte, a distrugerii, este un leit-motiv la Nietzsche, prin vocea lui Zarathustra: "...iată sfatul pe care-1 dau acuma regilor, bisericilor și tuturor acelora care în timp și virtute au slăbit: lăsați-vă-n țărână răsturnați! Pentru ca voi să reveniți la viață, iar vouă virtuțile să vi se-ntoarcă!"39. O atare conștiință mitică, situată sub zodia zeului Brahma, căruia i se atribuia și epitetul de "ziditor", dezvoltă și Eminescu în Împărat și proletar ("Sfărmați
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ locuiesc muritori ca muritorii" și "din pământ suntem trimiși către moarte". Mai tăios versul eminescian: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi ... orice ai spune, / peste toate o lopată de țărână se depune" (Scrisoarea I). Temei pentru locuirea omului, pământul (Erde) și lumea se intercondiționează: "lumea se întemeiază pe pământ", iar pământul, cel care-o adăpostește, "caută în permanență să atragă în sine lumea și s-o păstreze pentru sine" (Op.cit.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
2 mai aproape de viziunea eminesciană a profetului-mag-vizionar, care valorizează timpul istoric interpretând "hieroglifele" sacre. Istoria "zidului" trebuie însă pusă, la M. Eminescu, în relație cu semnificațiile pământului, a lutului: pentru că legea divină i-a predestinat, cu precizie, elementul de-alcătuire: "țărână ești și-n țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră pentru a înălța cetăți trufașe este o impietate, pentru o ființă predestinată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
eminesciană a profetului-mag-vizionar, care valorizează timpul istoric interpretând "hieroglifele" sacre. Istoria "zidului" trebuie însă pusă, la M. Eminescu, în relație cu semnificațiile pământului, a lutului: pentru că legea divină i-a predestinat, cu precizie, elementul de-alcătuire: "țărână ești și-n țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră pentru a înălța cetăți trufașe este o impietate, pentru o ființă predestinată doar nivelului țărânii, lutului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-n țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră pentru a înălța cetăți trufașe este o impietate, pentru o ființă predestinată doar nivelului țărânii, lutului, și în consecință vor pieri spulberate. Stânca / piatra par interzise omului rămânând doar în puterea forțelor divine. Astfel că muntele pare un "interval" energetic între cer și pământ unde se refugiază magi sau sihaștri care pot comunica cu divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
plan inexorabil: stânca piramida zidul ruina praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit / Pare-a se urca iar fruntea-i, cufundata-n înălțime / Abia marginile arată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu în Memento mori: "Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânce se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca nu are durabilitate fără magma pământului: "Cum sub stânci, în întuneric, măruntaiele de-aramă A
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
istorie la tot pasul: a rămâne "sub stele" este o demnitate importantă ca explorare a existenței, a posibilităților umane. Cezar, fiu de prinț, sclav ce cară piatra-n zid, omul eminescian pe această treaptă este un sclav "cu ochii în țărână" (ms. 2258, 2), căci ea este materia "piedicilor" pe care le ridică "în contra timpilor": "... Popoare rătăcind pe suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nemișcare fremătând de străfulgerări instantanee. Ceea ce ar trebui să fie bogăția dinamică a unei curgeri continue, se pulverizează ai spune în mii de strădanii neputincioase."2 A urmări aceste "fațete" ale pulberii ni se pare profitabil. Mai conturate sunt: a. țărâna. Ea păstrează sensul "adamic", de lut de-alcătuire ("Iată ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"; Ieremia), pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii perisabilului, a prafului: "Fiindcă tina5 lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care cade peste viața omului: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi... orice ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune..." (Scrisoarea I) b. praful. Ca și "țărâna", încă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care cade peste viața omului: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi... orice ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune..." (Scrisoarea I) b. praful. Ca și "țărâna", încă mai presupune un element de reper, încă în el se pot citi "urmele" trecutului, chiar și într-o secvență "de dragoste": "C-aș vrea s-ating cu a mea frunte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care cade peste viața omului: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi... orice ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune..." (Scrisoarea I) b. praful. Ca și "țărâna", încă mai presupune un element de reper, încă în el se pot citi "urmele" trecutului, chiar și într-o secvență "de dragoste": "C-aș vrea s-ating cu a mea frunte / Ușor-al urmei tale prav"6 Dar, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei..." Conștiința istoricității îl face pe poet să aibă pe acest plan ca personaje, regii. Ei sunt sortiți pulberii: Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult" (În van căta-veți...) Simbol al strălucirii "unei clipe", regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța dintre zeu și om, drama efemerității faptei (zidul) în planul "microscopicelor popoare". Cetățile lor, gândite
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
național unitar roman. Documente 1848-1918, Buc., 1989, p. 236; De specificat: M. Eminescu a murit în noaptea de 15 iunie iar înmormântarea a fost în ziua de 17 iunie 1889. Traducerea din latină a rândurilor din final : " Să-i fie țărâna ușoară ! " 38 Vasile Patcașiu, Din "Cronica Hotoanului", ediție îngrijită, note și studiu introductiv de Viorel Câmpean, Ed. Citadela, Satu Mare, 2012, p. 65. 39 op.cit., ...Documente 1848-1918, p. 247. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- George Vulturescu "Complexul Ghilgameș"... 6 1
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu moară de foame? Unde-s minunatele lor vile? Vilele sînt, iată-le, unele-n accentuată decrepitudine, dar și decrepitudinea asta-i rasată, altele refăcute proaspăt, cu mare dichis și luminate noaptea, o splendoare! Vilele da, sînt. Interbelicii? Fie-le țărîna ușoară! Că numai ușoară nu le e! Unde-i, măcar, Birlic, trecînd, tîr-tîr, pe Victoriei, într-un Ford cît tancu, înfundat în scaunul de sub volan, văzîndu-i-se doar nasul? Unde-i Bucureștiul? Și totuși, iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a parastasul! Groparul: Da... Numai că mi-a făcut un bine. Octav: Adică iar l-ai păcălit... Groparul: Păi da... mă cam plictisisem cu îngropatul... cum s-ar spune, mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar încremenire... Octav: ...Destul de distractiv... Groparul: Domnule, cînd îl îngropi, "cumințelul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iarnă și rămân aproape nemișcate când le iau În palmă. Mai Încolo, câteva curajoase „maica domnului”, ce-și poartă mândre punctulețele roșii pe spate („să nu cumva să le omori, că e păcat”, mă atenționa săraca bunica), ies năuce din țărâna Încă umedă. La mai puțin de doi pași, o pojghiță de gheață mai stăruie să țină captive un șomoiog de fire din iarba anului trecut. Zăpada de pe acoperiș se topește Încet-Încet, iar timpul este măsurat de prelingerea șiroaielor de pe streașină
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să mă descurc singur. Și iată ce mi s-a Întâmplat: mai Întâi, am constatat că pământul de sub picioare nu este chiar așa cum mi s-a spus, mai ales că, din neatenție, am căzut și mi-am zdrelit genunchii În țărâna aspră. Mi-am zis atunci: „Acesta este pământul, dar parcă este altfel de cum mi s-a vorbit. Este un alt fel de pământ, este pământul meu”. Mi-am format noțiunea mea de pământ, neuitând, desigur, de pământul nostru. Uitându-mă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din preajmă ar fi regularizat, dacă ar fi mai multe becuri În sat. Bănuiesc că toate acestea (și altele, ale altora) vor fi luate cu timpul În seamă. În rest, multă sănătate, pace și liniște. Și, vorba bunicii - fie-i țărâna ușoară -, să de-a Dumnezeu să nu fie război, să nu vină vreo molimă, să nu fie potop, secetă și... să nu ne calce hoții și tâlharii! 13.5. Trăiri, bucurii, lacrimi Gara de Nord, București, Într-o zi obișnuită. Staționare cât
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
probleme, materialele propriu zise fiind favorabile. Mai știam că acel ziarist fusese detașat perioade lungi la Helsinki, unde a avut o excelentă colaborare cu șeful delegației române la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, ambasadorul Valentin Lipatti (fie-i țărâna ușoară!). În final, ambasadorul a acceptat formula mea de compromis: să trimitem în țară, la MAE, traducerea articolelor scrise de acel ziarist, urmând ca decizia să fie luată acolo. A fost acceptat fără probleme, ceea ce mi-a asigurat o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pământ încă nu era niciun copăcel, și nicio buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era un om care să lucreze pământul (...). Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărâna luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s-a făcut omul întru suflet viu"61. După care, Cartea Facerii continuă cu aventura căderii primilor oameni și cu pedeapsa pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a fi adversarul său. (M. Eliade, 1988, p. 14) Mitul Yoruba. „Atunci când ființa supremă (Olorun) găsi de cuvință să creeze lumea (Aye), ea Încredință această importantă misiune lui Oduduva. Îi dădu astfel trimisului său o maramă În care se afla țărână sau nisip (erupke) și un cocoș. Pe atunci totul era acoperit cu apă. Coborât cu piroga din cer, Oduduva doar desfăcu marama și-i vărsă conținutul. Puse apoi cocoșul deasupra și acesta scurmă. Împrăștiind țărâna În toate direcțiile, făcând astfel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
maramă În care se afla țărână sau nisip (erupke) și un cocoș. Pe atunci totul era acoperit cu apă. Coborât cu piroga din cer, Oduduva doar desfăcu marama și-i vărsă conținutul. Puse apoi cocoșul deasupra și acesta scurmă. Împrăștiind țărâna În toate direcțiile, făcând astfel să apară pământul locuibil.” (I.-P. Laleye, 1996, pp. 614-618) Mitul Dogon. „Amma este numele de care etnia Dogon Îl dă Ființei Supreme, creatorul tuturor lucrurilor. Cei din triburile Dogon afirmă că el nu se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
retour ", contribuant par cela à accroître la poéticité du texte en français. Nous avons découvert que Paul Miclău préfère créer à maintes reprises des enjambements inédits : [...] și fără să-mi fi fost vreodată aproape/ te-am pierdut pentru totdeauna/ în țărâna, în foc, în văzduh și pe ape. (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) [...] et sans que tu fusses jamais trop/ près je te perdis pour toujours/ dans la terre, le feu, leș airs et sur leș eaux. (Psaume) (Miclău, 1978 : 253) Séparer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]