6,901 matches
-
n-a fost inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi de foamete, i-o datorezi cu adevărat după toate suferințele pe care le-a Îndurat. — Să te fi bătut timp de zece luni ca să ajungi la cheremul țarului Nicolae, protectorul șahului! — Rușii nu acționează de capul lor, sunt mandatați de Întreaga comunitate internațională, prietenii noștri din lumea Întreagă aprobă această operațiune. A o refuza, a o combate Înseamnă să pierzi avantajul imensului sprijin care ne-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de suflet. Locuitorii Tabrizului erau pe punctul de a câștiga, dar nu se dorește să fie lăsați să câștige, există prea multă teamă de exemplul lor, se vrea umilirea lor, această populație mândră va trebui să se prosterneze În fața soldaților țarului ca să-și capete pâinea. Tu, care te-ai născut liber Într-o țară liberă, tu ar trebui să Înțelegi. Am lăsat să se scurgă câteva secunde grele Înainte de a trage concluziile: — Și ce vrei să-i răspund consulului Angliei? Fazel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l informez, pe calea telegrafului, În legătură cu concluziile la care vom fi ajuns. Lăsă În seama lui Fazel sarcina de a-mi da explicații: — Îți amintești de ziua În care ai vrut să mă convingi să nu mă Împotrivesc trupelor țarului? De acea corvoadă! — Nu ți-am purtat niciodată pică, ai făcut ceea ce trebuia să faci și, Într-un fel, aveai dreptate. Dar lucrul de care mă temeam s-a Întâmplat, din păcate: rușii n-au părăsit niciodată Tabrizul, populația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
parte ca să-și cumpere protecția la Curte. De acolo ne vin toate nenorocirile. Vistieria fiind goală, șahul se Împrumută de la ruși și de la englezi care, spre a se vedea plătiți, obțin concesiuni și privilegii. Prin acest mijloc s-a vârât țarul În treburile noastre, și ne-am vândut pe nimic toate bogățiile. Noua putere este pusă În fața aceleiași dileme ca și foștii conducători: dacă nu reușește să perceapă impozitele În maniera țărilor moderne, va trebui să accepte tutela Marilor Puteri. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fazel nu Întârzie să-l potolească: — Am trecut În revistă, una câte una, toate Marile Puteri. Rușii și britanicii sunt prea bucuroși să ne Împingă spre faliment ca să ne domine mai bine. Francezii sunt prea preocupați de relațiile lor cu țarul ca să-i mai intereseze soarta noastră. În general, Europa Întreagă este prinsă Într-un joc de alianțe și de contra-alianțe În care Persia n-ar fi decât o vulgară monedă de schimb, un pion pe eșichier. Doar Statele Unite ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aplauze. Câteva zile mai târziu, Ministrul de Finanțe, care le prezentase deputaților proiectul, era asasinat În plină stradă de doi georgieni. În aceeași seară, interpretul legației ruse se duse la Ministerul persan al Afacerilor Externe, cerând ca ucigașii, supuși ai țarului, să-i fie remiși fără Întârziere. La Teheran, toată lumea Înțelesese că acel act reprezenta răspunsul Sankt-Petersburgului la votul Parlamentului, dar autoritățile au preferat să cedeze, ca să nu Învenineze raporturile cu puternicul vecin. Asasinii au fost, așadar, conduși la legație, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să Înceapă, spuneau ei, experții aveau să sosească, În curând vistieria statului avea să fie plină, ne vom plăti toate datoriile, vom Îndepărta toate tutelele, vom avea școli și spitale, ca și o armată modernă care Îl va sili pe țar să părăsească Tabrizul și Îl va Împiedica să ne țină sub amenințare. Persia aștepta minuni. Și, Într-adevăr, minuni urmau să se producă. XLV Prima minune mi-a anunțat-o Fazel. În șoaptă, dar pe un ton triumfător: — Privește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici vreun tip de ipotecă, un Împrumut normal unui client normal, respectabil, potențial solvabil. Era un pas important. În ochii celor care Încercau să subjuge Persia, era un precedent periculos. Guvernul britanic interveni pentru a bloca Împrumutul. În acest timp, țarul recursese la metode mai brutale. În iulie, s-a aflat că fostul șah se Întorcea, Împreună cu doi dintre frații săi și În fruntea unei armate de mercenari, pentru a recuceri puterea. Nu era oare reținut la Odesa, În domiciliu forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șahul Își părăsise reședința de la Odesa, străbătuse, Împreună cu oamenii săi, cele câteva sute de mile care despart Ucraina de Persia, se Îmbarcase, cu tot cu armamentul său, pe un pachebot rusesc, traversase Marea Caspică și debarcase pe coasta persană, totul fără ca guvernul țarului sau armata acestuia sau Ohrana, poliția secretă, să fi avut știre? Dar la ce bun să te contrazici? Trebuia, Înainte de toate, să fie Împiedicată prăbușirea fragilei democrații persane. Parlamentul Îi ceru lui Shuster credite. Și, de astă dată, americanul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și să afișeze pe zidurile tuturor orașelor țării un „Wanted” În cel mai pur stil Far West, oferind sume importante persoanelor care ar contribui la capturarea rebelului imperial și a fraților acestuia. Ceea ce desăvârși În ochii populației discreditarea monarhului Înlăturat. Țarul nu-și potolea mânia. Pentru el, era de-acum limpede că ambițiile sale din Persia nu puteau fi satisfăcute atâta vreme cât Shuster se afla acolo. Era obligatoriu ca acesta să fie făcut să plece! Trebuia născocit un incident, un incident major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grabnic. Când a fost informat În legătură cu ceea ce se Întâmplase, Shuster Își trimise unul din adjuncți la legația rusă. Acesta a fost primit de Pokitanoff, care Îi oferi, pe un ton agresiv, următoarea explicație: mama prințului „Lumina Sultanatului” le-a scris țarului și țarinei ca să le ceară protecția, care i-a fost, cu generozitate, acordată. Americanului nu-i venea să-și creadă urechilor: ca străinii, spuse el, să dispună În Persia de privilegiul impunității, ca asasinii ministrului persan să nu poată fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
protecția, care i-a fost, cu generozitate, acordată. Americanului nu-i venea să-și creadă urechilor: ca străinii, spuse el, să dispună În Persia de privilegiul impunității, ca asasinii ministrului persan să nu poată fi judecați pentru că sunt supuși ai țarului este nedrept, dar reprezintă o regulă stabilită, greu de modificat; dar ca persanii să-și pună, de azi pe mâine, proprietățile sub protecția unui monarh străin, ca să se sustragă legilor din țara lor, iată un procedeu nou, inedit, neobișnuit. Shuster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De această dată, Pokitanoff nu interveni. Crease incidentul. Misiunea sa era Îndeplinită. Reacția nu Întârzie. La Sankt-Petersburg a fost publicat un comunicat care afirma că faptul care tocmai se petrecuse echivala cu o agresiune Împotriva Rusiei, cu o insultă la adresa țarului și țarinei, se cereau scuze oficiale din partea guvernului de la Teheran. Îngrozit, prim-ministrul persan ceru sfatul britanicilor; Foreign Office răspunse că țarul nu glumea, că adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent ca ultimatumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care afirma că faptul care tocmai se petrecuse echivala cu o agresiune Împotriva Rusiei, cu o insultă la adresa țarului și țarinei, se cereau scuze oficiale din partea guvernului de la Teheran. Îngrozit, prim-ministrul persan ceru sfatul britanicilor; Foreign Office răspunse că țarul nu glumea, că adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent ca ultimatumul să fie acceptat. Pe 24 noiembrie 1911, ministrul persan al Afacerilor Străine se prezentă, așadar, cu moartea În suflet, la legația rusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
servil mâna ministrului plenipotențiar, rostind aceste cuvinte: „Excelență, guvernul meu m-a Însărcinat să vă prezint scuze, În numele său, pentru afrontul pe care l-au suferit ofițerii consulari ai guvernului dumneavoastră”. Continuând să strângă mâna care-i era Întinsă, reprezentantul țarului răspunse: „Scuzele dumneavoastră sunt acceptate ca răspuns la primul nostru ultimatum, dar trebuie să vă informez că un al doilea ultimatum este În curs de pregătire la Sankt-Petersburg. Vă voi aduce la cunoștință conținutul său de Îndată ce-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sau tichie; unii „fii ai lui Adam”, dintre cei mai militanți, sunt Îmbrăcați chiar după moda europeană. La ora unsprezece, prim-ministru urcă la tribună ca pe eșafod, citește cu glas stins textul ultimatumului, apoi amintește sprijinul acordat de Londra țarului, Înainte de a anunța decizia guvernului său: să nu se opună, să accepte ultimatumul, să-l concedieze pe american; să revină, Într-un cuvânt, sub tutela Marilor Puteri, În loc să fie zdrobiți sub cizmele acestora. Pentru a Încerca să evite lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cercetează Îndeaproape un ceasornic cizelat. E doisprezece fără douăzeci. Își pierde capul, lovește podeaua cu bastonul, cerând să se treacă la vot. Patru deputați se retrag În grabă, sub diverse pretexte; cei șaptezeci și doi care rămân spun, cu toții, „nu”. Nu ultimatumului țarului. Nu plecării lui Shuster. Nu atitudinii guvernului. Prim-ministrul este, din acest motiv, considerat demisionar, se retrage Împreună cu Întregul cabinet. Pokitanoff se ridică la rându-i; textul pe care trebuie să-l telegrafieze la Sankt-Petersburg e deja redactat. Ușa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sub anumite aspecte, copilărească. Din când În când, țâșnește câte o idee, alungată imediat: Și dacă le-am cere Statelor Unite să ne trimită trupe? — De ce ar veni, sunt prietenii Rusiei. Nu Președintele Roosevelt este acela care l-a Împăcat pe țar cu Mikado-ul? — Dar e vorba de Shuster, nu vor dori să-l ajute? — Shuster e foarte popular În Persia; la el acasă, de-abia dacă i se cunoaște numele. Conducătorii americani trebuie că nu apreciază faptul că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
faptul că s-a pus rău cu Sankt-Petersburgul și cu Londra. Am putea să le propunem să construiască o cale ferată. Poate că vor fi ispitiți, poate că ne vor veni În ajutor. — Poate. Dar nu Înainte de șase luni, iar țarul va fi aici În două săptămâni. Și turcii? Și germanii? Și, de ce nu, japonezii? Nu-i zdrobiseră oare ei pe ruși În Manciuria? Atunci când, pe neașteptate, un tânăr deputat din Kirman sugerează, zâmbind pe sub mustață, să i se ofere tronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi abandonat sau trădat cauza. Cu totul dimpotrivă, căutară să organizeze apărarea orașului, voluntarii se prezentară În număr mare, mai ales „fii ai lui Adam”, ca și la Tabriz. Dar situația era fără ieșire. După ce invadaseră nordul țării, trupele țarului Înaintau acum În direcția capitalei. Numai zăpada le Încetinea oarecum avansarea. Pe 24 decembrie, prim-ministrul demisionar hotărî să recapete puterea printr-o lovitură de forță. Cu ajutorul cazacilor, al triburilor bakhtiare, al unei importante părți a armatei și jandarmeriei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe capitală și proclamă dizolvarea Parlamentului. Mai mulți deputați au fost arestați. Cei mai activi au fost condamnați la exil. În fruntea listei, Fazel. Primul act al noului regim l-a constituit În mod oficial a termenilor ultimatumului dat de țar. O scrisoare politicoasă Îl informă pe Morgan Shuster că se pusese capăt Însărcinărilor sale de trezorier general. Nu stătuse decât opt luni În Persia, opt luni intense, frenetice, amețitoare, opt luni care nu reușiseră să schimbe chipul Orientului. Pe 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
port cea mai mare admirație. Dar nu pot să mă Împiedic să-mi spun că, dacă ar fi izbutit mai puțin bine, noi nu ne-am afla astăzi Într-o stare vrednică de plâns: democrația noastră - anihilată, teritoriul - invadat. — Ambițiile țarului fiind așa cum sunt, așa trebuia să se Întâmple, mai devreme sau mai târziu. — E Întotdeauna mai bine ca o nenorocire să se Întâmple mai târziu! Nu cunoști oare povestea măgarului vorbitor al lui Nollah Nasruddin? Acesta din urmă e eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
an, poate să moară regele, poate să moară măgarul sau pot să mor chiar eu”. Prințesa continuă: — Dacă am fi știut să câștigăm timp, Rusia s-ar fi Împotmolit, poate, În războaiele din Balcani sau din China. Și, În afară de asta, țarul nu e veșnic, poate muri, poate fi clătinat iarăși de tulburări sau revolte, ca acum șase ani. Ar fi trebuit să avem răbdare și să așteptăm, să facem pe proștii, să tragem de timp, să dăm Înapoi și să mințim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
blană de urs și zăbovi taman în ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița scârțâi din țâțâni și o contesă din aluminiu îl pupă drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]