2,322 matches
-
și democrație. Occindentalizarea intelectuală, care fusese inițiată în secolul luminilor de statul paternalist autocratic rus, includea acum și opoziția la autocrație, cereri pentru alegerea unui guvern reprezentativ, cereri pentru abolirea iobăgiei și, uneori, chemând la răsturnarea pe cale revoluționară a guvernării țariste. Ofițerii erau în mod particular incitați de faptul că Alexandru I oferise Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia nu avea o asemenea lege fundamentală. Mai multe organizații clandestine se pregăteau să organizeze o revoltă de amploare, când Alexandru a murit pe
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Herson, în Imperiul Rus, azi în Ucraina ca mezinul dintre cei trei copii ale unei familii de evrei asimilați. La naștere a fost înregistrat sub numele de Volf Evnovici Jabotinski. Odessa făcea parte din zona din imperiu permisă de regimul țarist pentru domicilierea permanentă a evreilor. Mama sa, Hava născută Zak (Eva Markovna Zak,(1834 - 1926)) strănepoată a Maghidului din Dubna, provenea dintr-o familie înstărită din Berdicev. Tatăl, Evno (Yona) sau Evgheni Grigorievici Jabotinski, originar din localitatea ucraineană Nikopol, era
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
în scenă la Odessa piesa sa „Sânge”, o creație pacifistă antibritanică centrată pe evenimentele Războielor Burilor. Spectacolul s-a bucurat de o primire entuziastă în rândurile publicului și criticilor, dar a fost suspendată după numai două reprezentații, cdin ordinul autorităților țariste. O a două piesă,„Ladno”, care ,însă, nu s-a bucurat de succes, ataca problema individualismului, sub inspirația filozofiei lui Hegel. În anul următor Jabotinski a publicat poemul „Sărmana Charlotte” despre Charlotte Corday, asasina lui Jean Paul Marat, lucrare care
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Pretutindeni își punea în valoare talentul retoric și cel de om al scrisului, străduindu-se să combată ispita ideologiei socialiste și comuniste asimilaționiste și a celei bundiste autonomiste, care rivalizau cu cea sionistă în rândurile tinerilor evrei, frustrați de opresiunea țaristă. El a scris chiar o piesă, „Admat nehar” (Pământ străin) în care a profețit eșecul militantismului revoluționar din rândurile tinerilor evrei în rezolvarea problemei naționale a poporului lor. După pogromurile din 1903 Jabotinski a întâlnit pe Bialik, precum și lideri ai
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Învierea este un roman scris de Lev Tolstoi, publicat în anul 1900, fiind de asemenea, și ultimul scris de autor. Cunoașterea vieții sociale a Rusiei țariste a devenit pentru Tolstoi una dintre principalele preocupări. Spre sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, când se afla deja în plină glorie literară, el scrie romanul "„Învierea”", al cărui fir epic se țese în jurul lui Nehliudov, nobilul ce-
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
caracter demascator și capătă o mare forță generalizatoare. Punând în centrul atenției autodesăvârșirea Katiușei și încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea meseriașilor și pe cea a mujicilor, încercând chiar să creeze tipuri
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
Katiușei, atribuind vastelor tablouri sociale doar rolul unui fundal pe care se desfășoară acțiunea. Presa reacționară nega valoarea artistică a romanului, văzând în el "un fel de caricatură a orânduirii și societății contemporane". Anton P. Cehov spune despre "Învierea": Cenzura țaristă n-a admis romanul spre publicare în forma în care a ieșit din mâna scriitorului. Din 129 de capitole numai 25 au fost publicate fără denaturări, iar trei au fost cu totul eliminate: două capitole închinate serviciului divin din biserica
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
Novouralsk, la complexul monahal ridicat în cinstea familiei împărătești . Presa locală din Ekaterinburg l-a acuzat în mod repetat de tendință către "lux" , în special datorită faptului că "în condițiile sărăciei din Rusia”, el s-a așezat într-un “fotoliu țarist”, la care arhiepiscopul Vichentie a replicat următoarele: "“Din această luptă imaginară cu mizeria s-a petrecut teribila catastrofă din Rusia - revoluția. Dacă discutăm astfel, atunci ar trebui să ne așezăm cu toții pe jos ”". Arhiepiscopul Vichentie Moraru a fost distins cu
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
cărora s-au afirmat personalități ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde. Un aflux important l-a avut venirea în țară a unui grup de emigranți ruși și basarabeni, cunoscuți sub numele de narodnici, prigoniți de autoritățile țariste, între care se remarcau Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu și dr. N. Russel. Ei au adus o infuzie nouă de idei socialiste de tip anarhist, dominante în Rusia, dar și de tip german, prin intermediul mai multor reviste, între care s-a
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șișcăuții Noi făcea parte din Ocolul Ciuhurului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șișcăuții Noi a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci
Șișcăuții Noi, Secureni () [Corola-website/Science/308049_a_309378]
-
și-a redeschis porțile. Între anii 2003 - 2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari. De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este încă renovată și în interior. Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul Teologic din Chișinău. Însă, după izbucnirea revoluției bolșevice în anul 1917, este încorporat ca elev al Școlii de ofițeri din Kiev. În același an, este avansat la gradul de sublocotenent al armatei țariste și este repartizat în Regimentul 116 Infanterie, cu care pleacă pe frontul Kareliei. Este grav rănit pe front, fiind evacuat într-un spital de campanie. După refacere, este avansat la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul „Sfânta Ana”, fiind
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
a fost o ofensivă executată de Armata Roșie împotriva Wehrmachtului german în timpul celui de-al doilea război mondial. Operațiunea a fost numită așa în cinstea generalului țarist Mihail Kutuzov, care este considerat salvatorul Rusiei în timpul invaziei napoleoniene din 1812. Operațiunea s-a desfășurat simultan cu bătălia de la Kursk (Operațiunea Citadela), unul dintre obiectivele acestui atac fiind ușurarea presiunii exercitate asupra luptătorilor sovietici din Kursk. Operațiunea a căzut
Operațiunea Kutuzov () [Corola-website/Science/308091_a_309420]
-
George, cel mai mare din cei șase frați, era un violonist eminent, moștenind de la părinții săi considerabile talente muzicale și artistice. Tatăl lui Cantor a fost membrul Bursei de valori din Sankt Petersburg; când s-a îmbolnăvit familia, datorită persecuțiilor țariste, s-a mutat în Germania, în 1856, mai întîi la Wiesbad, apoi la Frankfurt, căutând ierni mai blânde decât cele din Sankt Petersburg. În 1860, Cantor a absolvit cu distincții școala reală din Darmstadt; calificările sale excepționale în matematică, cu
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
din Transilvania și din Ungaria, a promovat înfrățirea româno-maghiară, dar, îndată după capitularea de la Șiria, Arad a revoluționarilor maghiari kossuthiști, l-a sprijinit, în mod public, pe Francisc Iosif I, împăratul Imperiului Habsburgic. În toiul luptelor dintre trupele de intervenție țariste cu revoluționarii maghiari conduși de Lajos Kossuth, l-a găzduit, în mod călduros, pe generalul țarist Erivan Paskievici, la Beiuș. În anul 1849 i-a fost prezentat de acesta împăratului, care l-a decorat și făcut baron, ca și pe
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
a revoluționarilor maghiari kossuthiști, l-a sprijinit, în mod public, pe Francisc Iosif I, împăratul Imperiului Habsburgic. În toiul luptelor dintre trupele de intervenție țariste cu revoluționarii maghiari conduși de Lajos Kossuth, l-a găzduit, în mod călduros, pe generalul țarist Erivan Paskievici, la Beiuș. În anul 1849 i-a fost prezentat de acesta împăratului, care l-a decorat și făcut baron, ca și pe Andrei Șaguna, de altfel, și pentru aceleași motive. În ianuarie 1850, într-o petiție adresată împăratului
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Gvăzdăuți (denumirea rusificată a satului Văzdăuți) făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Gvăzdăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni
Gvăzdăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308228_a_309557]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mendicăuți făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1910 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Mendicăuți a făcut parte
Mendicăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308230_a_309559]
-
poet și publicist român basarabean, deputat în Sfatul Țării, a votat pentru reunificarea Basarabiei cu România la 27 martie 1918. A debutat cu versuri în [[1906] în ]ziarul [[Basarabia]], prima publicație de limba română apărută în Basarabia ocupată de Rusia țaristă, a colaborat cu versuri și articole la revista [[Cuvânt moldovenesc]]. În 1916 publică prima culegere de versuri [[Poezii moldovenești]], iar trei ani mai târziu îi apare a doua și ultima plachetă de poeme - [[Cântecul plugarului]]. Creația sa, așa cum remarca criticul
Tudose Roman () [Corola-website/Science/307657_a_308986]
-
stabilitate politică, crescând forța României în Balcani. Tratatul a rămas secret, numai Carol I și puțini dintre miniștrii săi știind de existența acestuia. România și Austro-Ungaria se angajau să își vină în ajutor în cazul unui atac neprevăzut din partea Imperiului Țarist, Bulgariei, Serbiei.. În aceeași zi a aderat și Germania. La fel ca în cazul disputei pentru Balcani dintre Italia și Austro-Ungaria, existau probleme mari între România și Austro-Ungaria. Totul pleca de la tentativele din ce în ce mai evidente de asimilare a populației de origine
Tripla Alianță (1882) () [Corola-website/Science/307676_a_309005]
-
El a insistat asupra soluționării problemelor provocate de "elementele vechi" - adepți ai așa-zisei "românizari" a populației basarabene, fiind vizați foștii oameni politici, în special din Sfatul Țării, care votaseră în 1918 Unirea Basarabiei cu România, foștii ofițeri din armatele țaristă și albă, funcționarii statului român, oamenii avuți, indiferent de naționalitate și religie. Potrivit informațiilor deținute de serviciile secrete românesti, la data de 18 iulie 1940, în Basarabia au fost arestați cinci foști deputați ai Sfatului Țării, un fost senator, doi
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
inițiativa „Comitetului de Halutzim (Pionieri ai colonizării) Yessud Hamaala” de la Jaffa a cărui misiune era să achiziționeze noi terenuri pentru crearea unei comune agricole - moshavá. Fondatorii erau familiile a 7 evrei imigrați din Harkiv, Ucraina, pe atunci parte a Rusiei țariste, membri ai mișcării pre-sioniste Hovevei Tzion, sub conducerea lui Zalman David Levontin și încă zece familii care li s-au alăturat. Terenurile au fost puse, în cele din urmă, la dispoziție de către Hâim Amzalegh, om de vază în rândurile evreilor
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]